ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 764/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 764/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
P.C., în contradictoriu cu
Ministerul Comerțului și Industriei (fostul Minister al Comerțului), SC S. SA
Zalău și A.N. I.M.M.C., a solicitat anularea certificatului de atestare a
dreptului de proprietate seria M.08 nr. 0667, respectiv a pct. 4 cu privire la
terenul situat în Zalău, județul Sălaj, cu nr. top 1745/a/1/1/b, care este
proprietatea sa.
Curtea de Apel Cluj, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 899 din 14 iulie
2004, a respins acțiunea, ca tardiv formulată, cu depășirea termenului prevăzut
de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Considerând hotărârea
nelegală, reclamanta a declarat recurs, susținând că ea este proprietara de
drept a terenului în discuție, pentru care plătește taxe și impozite.
Recursul este nefondat.
Soluția a fost dată de
instanță, pe o excepție privind tardivitatea formulării acțiunii, și nu pe
fond.
Ori, din actele dosarului
rezultă că SC S. SA Zalău și-a intabulat dreptul de proprietate în C.F., în
cursul anului 2000, că reclamanta a luat cunoștință de existența certificatului
de atestare a dreptului de proprietate, în cursul soluționării dosarelor nr. 3633/1995,
nr. 8175/2001, ale Judecătoriei Zalău, dosar nr. 467/1996, a curții de apel,
iar prezenta acțiune a fost înregistrată la 29 martie 2004, cu depășirea
termenului prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Faptul că reclamantei-terț
nu i s-a comunicat certificatul de atestare, nu are relevanță, termenul de
sesizare a instanței a început să curgă din momentul când aceasta a cunoscut
atât existența, cât și conținutul actului care o vatămă într-un drept legitim.
În consecință, recursul
fiind nefondat, urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de P.C., împotriva sentinței civile nr. 899 din 14 iulie 2004, a Curții de Apel
Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 9 februarie 2005.