ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.06.2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2875/2007

HOTĂRÂRE
05.06.2007
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2875/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin

încheierea din data de 7 martie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 3680/2003 al

Judecătoriei Zalău, Curtea de Apel Cluj a fost sesizată cu soluționarea

excepției de nelegalitate parțială a certificatului de atestare a dreptului de

proprietate din 10 octombrie 1995, emis de M.L.P.A.T., excepție invocată de

Comuna Someș Odorhei. Judecătoria a trimis cauza spre soluționarea excepției

Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal. Acțiunea

formulată de reclamanta SC Z. SA, prin lichidator SC C.R.L. SRL Zalău, are ca

obiect anularea parțială a titlului de proprietate și anularea intabulării din

C.F.

Curtea de Apel Cluj, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 50 din data de

1 februarie 2007, a respins excepția de nelegalitate ca inadmisibilă reținând

că actul administrativ a fost emis anterior apariției Legii nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen Comuna Someș Odorhei.

În motivarea recursului s-a

arătat că excepția de nelegalitate a fost invocată după intrarea în vigoare a

Legii nr. 554/2004, iar art. 4 din lege se aplică tuturor actelor

administrative. S-au invocat în același sens dispozițiile art. 27, ale art. 11 alin.

(4) din Legea nr. 554/2004, ale art. 126 alin. (6) din Constituția României și Decizia

nr. 219/2006 a Curții Constituționale.

Verificând cauza, în funcție

de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 304

1

Conform art. 31 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, această lege a intrat în vigoare la data de 6 ianuarie

2005.

Potrivit art. 15 alin. (2)

din Constituția României, legea poate dispune numai pentru viitor.

Având în vedere că actul

atacat este un act administrativ individual, emis în anul 1995, sub aspectul

legalității nu poate fi cercetat în condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Instanța care soluționează fondul pricinii poate soluționa excepția în

conformitate cu principiile generale de drept potrivit cărora, sub imperiul

Legii nr. 29/1990 se soluționa excepția de ilegalitate a unui act

administrativ.

Sunt nefondate susținerile

recurentei în sensul că ar fi aplicabile dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004

deoarece excepția a fost invocată după intrarea în vigoare a noii Legi a

contenciosului administrativ, acest moment neavând relevanță.

Invocarea art. 27 din Legea nr.

554/2004, de asemenea nu are relevanță, întrucât textul se referă la cauzele de

contencios administrativ aflate pe rol la data intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004

și nu la alte cauze, cum este cea de față, de la Judecătoria Zalău, care are natură civilă.

De asemenea, nici art. 11 alin.

(4) din Lege nu are aplicabilitate în cauză, întrucât textul are în vedere

actele normative și nu actele administrative individuale.

Nu are legătură cu prezenta

cauză nici Decizia nr. 219/2006 a Curții Constituționale care, în considerente,

amintește de dispozițiile art. 126 alin. (6) din Constituția României, care

prevăd că, de principiu, controlul judecătoresc al actelor administrative este

garantat.

În situația de față este în

discuție aplicarea în timp a legii, care este guvernată de principiul

constituțional înscris în art. 15 alin. (2) din Constituția României, mai sus

amintit.

Pentru considerentele expuse

recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare din

oficiu conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

Respinge recursul declarat

de Comuna Someș Odorhei prin primar împotriva sentinței civile nr. 50 din 1

februarie 2007 a Curții de Apel Cluj. secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 5 iunie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-02-09
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 764/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: P.C., în contradictoriu cu Ministerul Comerțului și Industriei (fostul Minister al Comerțului), SC S. SA Zalău și A.N. I.M.M.C., a solicitat anularea cert
ÎCCJ 2007-06-21
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3185/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 6 februarie 2007 recurentul R.V. a invocat în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, excepția nelegalității ce
ÎCCJ 2005-04-27
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 150/2006
erea acțiunii sale, în sensul anulării parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate eliberat pentru SC A. SA Dej. Recurenta a susținut că instanța de fond a admis greșit excepția inadmisibilității acțiunii și a precizat
ÎCCJ 2007-03-14
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1548/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta P.C. a chemat în judecată C.J.S., SC S. SA și A.N.Î.M.M.C. solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții să dispună anularea certificatu
ÎCCJ 2007-02-21
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1125/2007
se ulterior ca nefondate apelurile exercitate de recurentele-reclamante în cauză prin decizia nr. 2394/2004 a Curții de Apel Cluj. Mai mult prin sentința nr. 127/2004 a curții de Apel Cluj s-a respins acțiunea reclamantelor-recurente în cau
Sursă