ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 794/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 794/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de
revizuienta N.A.L.împotriva deciziei nr.4932 din 26 octombrie 2001 a Curții
Supreme de Justiție – Secția Civilă.
La apelul
nominal s-au prezentat revizuienta N.A.L, prin avocat D. P., intimații C.L.,
T.A., T.T., reprezentați de avocat M.S., lipsind intimații Consiliul General al
Municipiului București, S.C.” R “SA București.
Procedura
completă.
Curtea pune în
discuție admisibilitatea cererii de revizuire, în raport de prevederile art.
322 din C.proc.civ., potrivit cu care, calea extraordinară de atac de
retractare a revizuirii vizează desființarea unei hotărâri judecătorești “date
de o instanță de recurs, când evocă fondul”, această cerință fiind stipulată
expres de textul procedural evocat.
Avocat D.P.
solicită admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a deciziei 4932/26
octombrie 2001 a Curții Supreme de Justiție, Secția Civilă, în sensul
respingerii recursului.
Avocat M.S.
solicită respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.
Reprezentantul
Ministerului Public pune aceleași concluzii de respingere ca inadmisibilă a
cererii de revizuire.
C U R T E A
Asupra
cerereii de revizuire de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea
formulată la data de 26 noiembrie 2001, N.A.L.a chemat în judecată pe intimații
C.L., T.A. și T.T., solicitând revizuirea deciziei civile nr. 4932 din 26
octombrie 2001 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în dosar 6124/2000, și
a se dispune în consecință schimbarea în tot a hotărârii în sensul respingerii
recursului ca nefondat.
Cererea a fost
întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 2 C.proc.civ.., iar în motivarea
acesteia se arată că prin recurs nu s-a invocat motivul de casare prevăzut de
art.304 pct. 3 C.proc.civ.., “când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței
altei instanțe”, problemă care, de altfel, nici nu a fost pusă în discuția
părților, instanța pronunțându-se asupra unor lucruri care nu s-au cerut.
Cererea de
revizuire nu este admisibilă.
Prin decizia
civilă nr. 6124/20 octombrie 2001, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul
declarat de reclamanții C.L., T.A. și T.T. împotriva deciziei nr. 363 din 16
iunie 2000 a Curții de Apel București – secția a IV – a civilă, a casat decizia
recurată, sentința civilă nr. 104/3 februarie 2000 a Tribunalului București,
precum și sentința nr. 5615 din 8 aprilie 1999 a Judecătoriei Sectorului 1
București, cu trimiterea cauzei la această din urmă instanță pentru o nouă
judecată.
S-a reținut,
pentru aceasta, în esență că declarând în întregime cererea nulă, atât
tribunalul cât și curtea de apel au pronunțat hotărâri nelegale, echivalând cu
o denegare de dreptate, impunându-se reluarea judecății. Față de dispozițiile
art. 725 al. 2 teza finală C.proc.civ.. cauza s-a trimis spre rejudecare
Judecătoriei Sectorului 1 București, ca instanță competentă material.
Potrivit
prevederilor art. 322 C.proc.civ.. sunt supuse revizuirii hotărârile rămase
definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de
o instanță de recurs atunci când evocă fondul.
Așa fiind, în
ce privește această ultimă categorie de hotărâri, pot fi atacate pe calea
revizuirii hotărârile pronunțate de tribunale și curțile de apel în urma
rejudecării fondului după casare, nu și acelea prin care recursul a fost
respins sau a fost admis, dar s-a casat cu trimitere în vederea rejudecării.
Cât privește
hotărârile pronunțate în recurs de Curtea Supremă de Justiție, discuția poate
exista numai în cazul în care instanța supremă procedează în temeiul art. 314
C.proc.civ., adică admite recursul și hotărăște asupra fondului.
În speță, este
evident că prin hotărârea atacată pe această cale instanța nu a hotărât asupra
fondului, ci cauza a fost trimisă spre rejudecare, pentru considerente care în
nici un caz nu au legătură cu fondul pricinii.
De altfel,
instanța era obligată să facă aplicarea normei imperative cuprinse în art.725
al. 2 teza finală C.proc.civ., în ce privește instanța de trimitere, fără a fi
necesar să pună această chestiune în discuția părților, ea fiind evident
consecința soluției date și aplicării prevederilor textului citat.
Față de cele
arătate, cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta
N.A.L.împotriva deciziei 4932 din 26 octombrie 2001 a Curții Supreme de
Justiție, Secția Civilă, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 28 februarie 2003.