ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 591/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1495,

pronunțată la data de 8 noiembrie 2001, în dosarul nr. 1479/2001, Curtea de

Apel București, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea

formulată de SC G.C. SRL București, împotriva Ministerului Finanțelor Publice

și a Gărzii Financiare, pentru anularea deciziei nr. 1066/2001 și a

procesului-verbal din 1 martie 2001, emisă și respectiv, încheiat de către

autoritățile publice pârâte.

Pentru a pronunța această soluție,

Curtea de apel a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de control

încheiat la data de 1 martie 2001, organele de control din cadrul Gărzii

Financiare au stabilit că societatea comercială reclamantă datora bugetului de

stat suma de 322.846.132 lei, majorări de întârziere pentru T.V.A. nevirat în

termenele legale, în perioada 1 ianuarie 1999 – 31 decembrie 2001.

Contestația formulată în condițiile

O.U.G. nr. 13/2001, a fost respinsă prin decizia nr. 1066 din 16 iulie 2001, de

către Ministerul Finanțelor Publice, cu motivarea că actul de control este

legal și temeinic, societatea comercială neputând beneficia de scutirile

acordate de prevederile O.U.G. nr. 163/2000, pentru că nu a respectat

dispozițiile art. 11 și 15, nedepunând în termen situația majorărilor de

întârziere.

Instanța de fond a respins acțiunea

cu aceeași motivare.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs reclamanta, susținând, în esență, că instanța de fond, ca și organele

fiscale, a interpretat și aplicat greșit prevederile O.U.G. nr. 163/2000.

Dar, prin cererea depusă la dosar,

recurenta a solicitat să se constate că recursul de față a rămas fără obiect,

deoarece, prin convenția nr. 469482 din 14 noiembrie 2002, Administrația

Finanțelor Publice a sectorului 1 București a scutit de plată, suma în cauză.

Recursul urmează să fie respins.

Într-adevăr, din actul depus în

copie xeroxată și din cererea expresă a recurentei rezultă că organele fiscale

au acordat societății comerciale, scutirea la plata pentru sumele în litigiu,

astfel că aceasta nu se mai află în situația prevăzută de art. 1 din Legea nr.

29/1990, privind contenciosul administrativ.

Cum recurenta nu mai justifică un

interes pentru exercitarea acțiunii și pe cale de consecință, nici a căii de

atac, urmează ca recursul de față să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC

G.C. SRL București, împotriva sentinței civile nr. 1495 din 8 noiembrie 2001, a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 februarie 2003.