ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3192/2004

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 214 din 13

septembrie 1999 a Judecătoriei Adjud, inculpata G.E. a fost condamnată pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209

alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art.

76 lit. c) C. pen., la 6 luni închisoare.

Au fost interzise inculpatei

drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 346 și art. 14 C. proc.

pen., art. 998 C. civ., inculpata a fost obligată să plătească părții civile

Regionala C.F. Galați suma de 5.276.988 lei despăgubiri civile.

În temeiul art. 189 și urm. C. proc.

pen., inculpata a fost obligată la 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care 200.000 lei, reprezentând onorar avocat din oficiu, avansat din fondul

Ministerului Justiției, conform art. 64 din Legea nr. 51/1995.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că la data de 18 martie 1999, inculpata a sustras de la

podul C.F.R. de peste râul Trotuș, cantitatea de 8,9 tone fier provenit din

dezafectarea vechiului pod.

Apelul declarat de inculpată a fost

respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 36 din 24 ianuarie 2000 a

Tribunalului Vrancea, de asemenea, a fost respins, ca nefondat și recursul

acesteia, prin decizia penală nr. 385 din 22 martie 2000 a Curții de Apel

Galați.

Împotriva sus-menționatelor

hotărâri, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție a declarat recurs în anulare, invocând cazul prevăzut de art. 410

alin. (1), pct. 4, teza I C. proc. pen., greșita individualizare a pedepsei în

raport cu prevederile art. 72 C. pen.

În motivarea căii de atac, se

susține, în esență, că analiza obiectivă a probelor administrate relevă

justețea soluției definitive sub aspectul existenței faptei și vinovăției

inculpatei, dar în egală măsură, pune în evidență caracterul (inadecvat) al

pedepsei aplicate în final, mai ales din perspectiva evoluției legislativă,

precum și a datelor personale ale inculpatei.

La momentul pronunțării hotărârilor

instanțele au valorificat împrejurările rezultante din probele administrate,

respectiv lipsa antecedentelor penale, vârsta inculpatei, 27 ani, avea doi

copii minori în îngrijire, prejudiciul relativ redus și nu s-au produs

consecințe negative semnificative părții vătămate, recunoscând în favoarea

inculpatei circumstanțe atenuante, a aplicat o pedeapsă sub minimul legal admis

de dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.

Contextul legislativ în materia

mijloacelor de individualizare a executării pedepsei, în momentul judecării, nu

permitea în cauză decât privarea de libertate.

O asemenea modalitate, prin privare

de libertate, ținând seama de împrejurările favorabile menționate, cât și de

modificarea dispozițiilor art. 81 alin. (3) C. pen., care, în prezent, permit

acordarea suspendării condiționate a executării pedepselor aplicate pentru

infracțiuni a căror sancțiune legală maximă prevăzută de lege este de 15 ani,

apare ca excesiv de severă și se impune suspendarea condiționată a executării.

Recursul în anulare este fondat.

Împrejurările favorabile inculpatei

reținute ca considerente atenuante de către instanțele de judecată, sunt, în

același timp, de natură să se aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins și

fără executarea acesteia.

Totodată, se constată că, ulterior

pronunțării hotărârilor a fost modificat alin. (3) al art. 81 C. pen., astfel

că este permisă suspendarea executării pedepsei și în cazul infracțiunii

săvârșită de inculpată pentru care legea prevede închisoarea care nu depășește

15 ani.

În această situație, și cum sunt îndeplinite

și celelalte condiții prevăzute de art. 81 C. pen., în prezent aplicarea

acestui text de lege este posibilă.

Aplicarea acestei modalități de

executare a pedepsei, se impune nu numai datorită îndeplinirii condițiilor

legale, ci și datorită împrejurării că, în timpul de peste 5 ani de la data

infracțiunii, inculpata a avut o bună comportare că a dat naștere la 3 copii

minori, având în prezent 5 copii minori în întreținere și că a acoperit

integral prejudiciul cauzat.

De asemenea, se mai constată că aplicarea

suspendării condiționate a pedepsei aplicate nu este de natură să influențeze

negativ realizarea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

Față de aceste considerente,

invocarea cazului prevăzut de art. 410 alin. (1), pct. 4, teza I C. proc. pen.,

este justificată și, în consecință, recursul în anulare este fondat și urmează

ca în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a se admite ca

atare, a se casa ambele hotărâri pronunțate în cauză numai cu privire la

pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată, sub aspectul modalității de executare,

și rejudecând sub acest aspect, în temeiul art. 81 C. pen., se va suspenda

condiționat executarea, fixându-se termen de încercare pe o durată de 2 ani și

6 luni, potrivit art. 82 C. pen.

Se va dispune aplicarea art. 359 C.

proc. pen.

Totodată, se va dispune ca onorariul

apărătorului din oficiu, să se plătească din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva deciziei penale nr. 214 din 13 septembrie 1999 a

Judecătoriei Adjud, deciziei penale nr. 36 din 24 ianuarie 2000 a Tribunalului

Vrancea și deciziei penale nr. 385 din 22 martie 2000 a Curții de Apel Galați,

privind pe inculpata G.E.

Casează hotărârile atacate numai cu

privire la individualizarea pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatei,

sub aspectul modului ei de executare.

În temeiul dispozițiilor art. 81 C.

pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, fixând termen de

încercare pe o durată de 2 ani și 6 luni, potrivit art. 82 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 359 C.

proc. pen., atrage atenția inculpatei asupra consecințelor ce decurg din

nerespectarea dispozițiilor art. 83 C. pen.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 iunie 2004.