ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3192/2004

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 214 din 13 septembrie 1999 a Judecătoriei Adjud, inculpata G.E. a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., la 6 luni închisoare. Au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. În baza art. 346 și art. 14 C. proc. pen., art. 998 C. civ., inculpata a fost obligată să plătească părții civile Regionala C.F. Galați suma de 5.276.988 lei despăgubiri civile. În temeiul art. 189 și urm. C. proc.

pen., inculpata a fost obligată la 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200.000 lei, reprezentând onorar avocat din oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiției, conform art. 64 din Legea nr. 51/1995. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 18 martie 1999, inculpata a sustras de la podul C.F.R. de peste râul Trotuș, cantitatea de 8,9 tone fier provenit din dezafectarea vechiului pod. Apelul declarat de inculpată a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 36 din 24 ianuarie 2000 a Tribunalului Vrancea, de asemenea, a fost respins, ca nefondat și recursul acesteia, prin decizia penală nr. 385 din 22 martie 2000 a Curții de Apel Galați. Împotriva sus-menționatelor hotărâri, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, invocând cazul prevăzut de art. 410 alin. (1), pct. 4, teza I C. proc.

pen., greșita individualizare a pedepsei în raport cu prevederile art. 72 C. pen. În motivarea căii de atac, se susține, în esență, că analiza obiectivă a probelor administrate relevă justețea soluției definitive sub aspectul existenței faptei și vinovăției inculpatei, dar în egală măsură, pune în evidență caracterul (inadecvat) al pedepsei aplicate în final, mai ales din perspectiva evoluției legislativă, precum și a datelor personale ale inculpatei. La momentul pronunțării hotărârilor instanțele au valorificat împrejurările rezultante din probele administrate, respectiv lipsa antecedentelor penale, vârsta inculpatei, 27 ani, avea doi copii minori în îngrijire, prejudiciul relativ redus și nu s-au produs consecințe negative semnificative părții vătămate, recunoscând în favoarea inculpatei circumstanțe atenuante, a aplicat o pedeapsă sub minimul legal admis de dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.

Contextul legislativ în materia mijloacelor de individualizare a executării pedepsei, în momentul judecării, nu permitea în cauză decât privarea de libertate. O asemenea modalitate, prin privare de libertate, ținând seama de împrejurările favorabile menționate, cât și de modificarea dispozițiilor art. 81 alin. (3) C. pen., care, în prezent, permit acordarea suspendării condiționate a executării pedepselor aplicate pentru infracțiuni a căror sancțiune legală maximă prevăzută de lege este de 15 ani, apare ca excesiv de severă și se impune suspendarea condiționată a executării. Recursul în anulare este fondat. Împrejurările favorabile inculpatei reținute ca considerente atenuante de către instanțele de judecată, sunt, în același timp, de natură să se aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.

Totodată, se constată că, ulterior pronunțării hotărârilor a fost modificat alin. (3) al art. 81 C. pen., astfel că este permisă suspendarea executării pedepsei și în cazul infracțiunii săvârșită de inculpată pentru care legea prevede închisoarea care nu depășește 15 ani. În această situație, și cum sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art. 81 C. pen., în prezent aplicarea acestui text de lege este posibilă. Aplicarea acestei modalități de executare a pedepsei, se impune nu numai datorită îndeplinirii condițiilor legale, ci și datorită împrejurării că, în timpul de peste 5 ani de la data infracțiunii, inculpata a avut o bună comportare că a dat naștere la 3 copii minori, având în prezent 5 copii minori în întreținere și că a acoperit integral prejudiciul cauzat.

De asemenea, se mai constată că aplicarea suspendării condiționate a pedepsei aplicate nu este de natură să influențeze negativ realizarea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. Față de aceste considerente, invocarea cazului prevăzut de art. 410 alin. (1), pct. 4, teza I C. proc. pen., este justificată și, în consecință, recursul în anulare este fondat și urmează ca în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a se admite ca atare, a se casa ambele hotărâri pronunțate în cauză numai cu privire la pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată, sub aspectul modalității de executare, și rejudecând sub acest aspect, în temeiul art. 81 C. pen., se va suspenda condiționat executarea, fixându-se termen de încercare pe o durată de 2 ani și 6 luni, potrivit art. 82 C. pen.

Se va dispune aplicarea art. 359 C. proc. pen. Totodată, se va dispune ca onorariul apărătorului din oficiu, să se plătească din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei penale nr. 214 din 13 septembrie 1999 a Judecătoriei Adjud, deciziei penale nr. 36 din 24 ianuarie 2000 a Tribunalului Vrancea și deciziei penale nr. 385 din 22 martie 2000 a Curții de Apel Galați, privind pe inculpata G.E. Casează hotărârile atacate numai cu privire la individualizarea pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatei, sub aspectul modului ei de executare. În temeiul dispozițiilor art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, fixând termen de încercare pe o durată de 2 ani și 6 luni, potrivit art. 82 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 359 C. proc. pen., atrage atenția inculpatei asupra consecințelor ce decurg din nerespectarea dispozițiilor art. 83 C. pen. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2004.