ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6634/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1099 din 17 iulie 2000,

pronunțată de Tribunalul Iași, au fost respinse excepțiile prescripției

dreptului la acțiune și a lipsei calității procesuale active, a fost admisă

acțiunea introdusă la 2 septembrie 1997 de reclamantele Eparhia Bisericii

Armene din România și Parohia Bisericii Armene Suceava, a fost constatată

nulitatea absolută a actelor constitutive ale Comunității Armene Ortodoxe

Suceava și s-a dispus radierea acesteia din registrul special al persoanelor

juridice deținut de Judecătoria Suceava.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că înscrierea pârâtei în registrul special pentru persoane

juridice, prin încheierea din 17 aprilie 1991, este lovită de nulitate

absolută, fiind făcută cu încălcarea dispozițiilor imperative ale Legii nr. 21/1924,

în temeiul căreia a fost promovată acțiunea.

Prin decizia civilă nr. 17 din 26

martie 2001 Curtea de Apel Iași a admis excepția privind tardivitatea motivării

apelului și a respins apelul declarat de Comunitatea Armeană Ortodoxă Suceava

împotriva sentinței dată de Tribunalul Iași.

Curtea Supremă de Justiție, secția civilă,

prin decizia nr. 5267 din 20 noiembrie 2001, a admis recursul declarat de

Comunitatea Armeană Ortodoxă Suceava, a casat hotărârile pronunțate și a trimis

cauza pentru rejudecare la Tribunalul Iași cu motivarea că atât instanța de

fond, cât și cea de apel au soluționat cauza cu încălcarea Legii nr. 21/1924

întrucât nu au dispus citarea ministrului în competența căruia cade scopul

persoanei juridice.

În rejudecare, Tribunalul Iași, prin

sentința civilă nr. 274 din 10 aprilie 2002, a respins excepțiile privind

prescripția dreptului la acțiune și a lipsei calității procesuale active, a

admis acțiunea reclamantelor, a constatat nulitatea absolută a actelor

constitutive ale Comunității Armene Ortodoxe Suceava și a dispus radierea

acesteia din registrul special al persoanelor juridice deținut la Judecătoria

Suceava.

Apelul declarat împotriva acestei

sentințe de pârâta Comunitatea Armeană Ortodoxă Suceava a fost admis de Curtea

de Apel Iași, care, prin decizia nr. 50 din 13 decembrie 2002, a anulat

sentința Tribunalului Iași și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria

Iași.

Pentru a hotărî astfel instanța de

apel a motivat că prin apariția O.G. nr. 26/2000 competența materială de

soluționare în primă instanță a unei astfel de cauze a fost dată

judecătoriilor, fiind aplicabile dispozițiile art. 1, pct. 1 C. proc. civ. Cum

prezenta cauză a parcurs două cicluri de judecată ca urmare a casării și a

intervenit schimbarea competenței materiale, instanța de apel a apreciat că

sunt aplicabile dispozițiile tranzitorii prevăzute de art. 725 alin. (2), teza

a II-a C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât decizia de casare a Curții

Supreme de Justiție este din 20 noiembrie 2001, deci după apariția O.G. nr. 26/2000.

Împotriva deciziei dată în apel, în

termen legal au declarat recurs reclamantele Eparhia Bisericii Armene din

România și Parohia Bisericii Armene Suceava care au invocat următoarele motive

de casare: instanța de apel a încălcat prevederile art. 315 alin. (1) C. proc.

civ. cât timp prin decizia nr. 5267 din 20 noiembrie 2001 Curtea Supremă de

Justiție, secția civilă, a dezlegat problema competenței instanței de

trimitere; în apel, au fost interpretate și aplicate greșit prevederile art. 725

C. proc. civ., care, la data intrării în vigoare a O.G. nr. 26/2000 aveau o

altă formulare; instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 721 C. proc.

civ.

Recursul este fondat în sensul

considerentelor care succed.

Potrivit art. 78 din O.G. nr. 26 din

30 ianuarie 2000, prezenta ordonanță intră în vigoare în termen de 3 luni de la

data publicării în Monitorul Oficial al României, iar în conformitate cu art. 82

din același act normativ, cererile de autorizare a înființării asociațiilor,

fundațiilor sau uniunilor de persoane, aflate în curs de soluționare pe rolul

instanțelor de judecată legal investite la data intrării în vigoare a prezentei

ordonanțe, vor continua să fie soluționate de acele instanțe.

Aplicând O.G. nr. 26/2000 unei

cereri în justiție promovată la data de 2 septembrie 1997 în temeiul Legii nr. 21/1924,

instanța de apel a interpretat greșit nu numai textele citate, dar a încălcat

și principiul înscris în art. 3 C. civ. și art. 15 alin. (2) din Constituția

României referitor la neretroactivitatea legii civile noi.

Pe de altă parte, în conformitate cu

prevederile art. 89 din Legea nr. 21/1924, cauzele întemeiate pe prevederile

acestei legi sunt judecate în camera de consiliu, iar potrivit art. 106 alin. (1)

din aceeași lege, dispozițiile sunt de ordine publică.

Cercetând dosarul Curții de Apel

Iași se constată că la data de 13 decembrie 2002 pricina s-a judecat în ședința

publică, contrar prevederii legale citate și care sancționează actul de

procedură întocmit prin neobservarea acestor dispoziții cu nulitatea.

Față de cele ce preced, se va admite

recursul declarat de reclamante, va fi casată decizia Curții de Apel Iași și se

va trimite cauza aceleiași instanțe care are a se preocupa de soluționarea

motivelor de apel cu care a fost investită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantele Eparhia

Bisericii Armene din România și Parohia Bisericii Armene Suceava împotriva

deciziei civile nr. 50 din 13 decembrie 2002 a Curții de Apel Iași, pe care o

casează și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2004.