ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5230/2003

Asupra recursului în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Prin acțiunea formulată, la data de 9 februarie

2001, R.N.P - D.S. Piatra Neamț, a chemat în judecată pe pârâții Comisia

Județului Iași pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, Mitropolia Moldovei și

Bucovinei, Centrul Eparhial Iași și toate celelalte unități de cult ortodoxe

situate pe raza Județului Iași (denumite în cerere), solicitând a se constata

nulitatea absolută a hotărârii nr. 233 din 21 decembrie 2000 prin care s-a

stabilit, în favoarea pârâtelor, dreptul de proprietate pentru suprafața de

1546 ha teren cu vegetație forestieră.

In motivarea acțiunii, reclamanta  a arătat că

nelegal, prin hotărârea nr. 233/2000 a Comisiei Județene Iași de aplicare a

Legii nr. 18/1991, s-a reconstituit pârâtelor dreptul de proprietate, întrucât

terenul nu a fost niciodată în proprietatea lor, ci a fost trecut în

proprietatea Statului, în 1948, de la Fundația Epitropia Generală a Spitalelor

„Sfântul Spiridon” Iași.

Prin cerere reconvențională, Mitropolia Moldovei

și Bucovinei, în nume propriu și pentru 136 unități de cult, a solicitat

obligarea Direcției Silvice Iași și Neamț, a Inspectoratului Silvic Teritorial

Iași să pună în posesie, cu suprafețele  de teren respective, unitățile de cult

înscrise  în anexele 55 ale Hotărârii Comisie Județene Iași și să le predea

comisiilor locale, ale căror propuneri au fost validate.

Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr. 2425

din 14 mai 2001, a respins excepția lipsei calității procesuale active,

invocată de Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 18/1991; a respins

acțiunea formulată de R.N.P. D.S. Piatra Neamț și continuată de D.S. Iași, a

respins cererea reconvențională, a respins cererea de chemare în judecată a

altor persoane formulată de pârâte, în contradictoriu cu D.S. Iași, a luat act

de renunțarea pârâtelor la judecata cererii de chemare în judecată a altor

persoane formulată în contradictoriu cu I.S.T. Iași.

S-a reținut în esență că, în mod corect, în

temeiul art. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, s-a reconstituit pârâtelor

dreptul de  proprietate asupra celor 1546 ha teren cu vegetație forestieră.

Împotriva sentinței au declarat apel reclamanta

R.N.P. D.S. Iași precum și pârâta Mitropolia Moldovei și Bucovinei.

În această fază procesuală, a judecății în apel,

au formulat cereri de intervenție în interesul pârâtelor, Primăriile și

Comisiile Locale de aplicare a Legii fondului funciar din comunele: Voinești,

Mogoșești, Cotnari, Tibana, Iași, Moldova, Scînteia, Golești, Bîrnova, Bosia,

Grajduri, Răducăneni, Tomești, precum și Comisia municipală Iași de aplicare a

Legii nr. 18/1991 și Primăria Municipiului Iași.

Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 2961

din 29 noiembrie 2001, a disjuns judecarea recursului formulat de R.N.P. D.S.

Iași, de cererea de apel formulată de Mitropolia Moldovei și Bucovinei, în nume

propriu și pentru 136 unități de cult, și de cererile de  intervenție

menționate, fixând termen  de judecată la 17 ianuarie 2002 pentru judecata

apelului – și a respins recursul R.N.P.

Mai departe, prin decizia civilă nr. 247 din 14

februarie 2002 aceeași instanță, Tribunalul Iași, a respins apelul declarat de

Mitropolia Moldovei și Bucovinei, împotriva sentinței civile nr. 8425/2001 a

Judecătoriei Iași, pe care a menținut-o, respingând și cererile de  intervenție

formulate în apel.

Soluția a fost menținută de Curtea de Apel Iași,

care, prin decizia civilă nr. 1036 din 3 iulie 2002, a anulat recursurile

declarate de Comisiile locale de fond funciar, prin reprezentant G.C. împotriva

deciziei civile nr. 247 din 14 februarie 2002 a Tribunalului Iași și a respins

recursul declarat de Mitropolia Moldovei și Bucovinei.

Împotriva sentinței civile nr. 8425 din 14 mai

2001 a Judecătoriei Iași și a deciziei civile nr. 2961 din 29 noiembrie 2001 a

Tribunalului Iași, în temeiul prevederilor art. 330 pct. 2 C. proc. civ.,

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a

promovat recurs în anulare, considerând că au fost pronunțate cu încălcarea

esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

Se arată în dezvoltarea motivelor recursului în

anulare că, în mod nelegal, Tribunalul Iași a procedat la transformarea

apelului în recurs, întrucât acțiunea formulată de reclamantă trebuia să urmeze

regulile dreptului comun, cu parcurgerea tuturor gradelor de jurisdicție,

aplicațiunea prevederilor art. 282

1

C. proc. civ. fiind eronată;

Pe fond, față de materialul probator administrat

în cauză, s-a reținut de asemenea eronat, apartenența Epitropiei Spitalelor

„Sfântul Spiridon” din Iași la Episcopia Moldovei. Aceasta întrucât, ca

persoană juridică de utilitate publică, înființată încă din anul 1757 ca

instituție de asistență medicală publică din Moldova, a dobândit astfel în

proprietate majoritatea moșiilor și pădurilor din Moldova, funcționând până la

lichidarea sa conform actelor de fondare și a actelor ei constitutive, ca

instituție independentă.

Astfel – se susține mai departe în recurs, - în

mod  netemeinic s-a reconstituit dreptul de proprietate unităților bisericești

și Mitropoliei Moldovei, instanțele nesocotind și prevederile art. 129 alin. (5)

C. proc. civ., fiind necesară administrarea de probe suplimentare, cu acte și

eventual expertize, pentru a se lămuri regimul juridic al terenului în litigiu,

urmând ca ulterior, să se constate care dintre părțile implicate l-au deținut

în proprietate la data preluării de către stat, în anul 1948.

Recursul în anulare este întemeiat, potrivit

celor ce urmează:

Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 2961

din 29 noiembrie 2001, a calificat, drept recurs, apelul declarat de R.N.P.

împotriva sentinței civile nr. 8425/2001 a Judecătoriei Iași, dispunând

disjungerea acestuia (judecat  apoi astfel), în considerarea (cu totul sumară)

a dispozițiilor art. 282

1

C. proc. civ., având în vedere, la modul

general obiectul cererii și data pronunțării hotărârii.

Ar rezulta din aceste afirmații că instanța a

procedat astfel, în raport de prevederile alin. (2) ale art. 282

1

C.

proc. civ., potrivit cărora, hotărârile instanțelor judecătorești prin care se

soluționează plângerile împotriva hotărârilor autorităților administrației

publice cu activitate jurisdicțională și a altor organe cu astfel de

activitate, nu sunt supuse apelului, dacă legea nu prevede altfel.

Acest text a fost introdus prin art. I pct. 94

din O.U.G. nr. 138/2000.

Numai că, în adevăr, așa cum se  susține în

recursul  în anulare, în speță, nu este vorba de soluționarea unei plângeri

formulate împotriva unei hotărâri a autorității administrative cu activitate

jurisdicțională, de către cel îndreptățit la aceasta, ca parte a raportului

juridic respectiv, pe baza căruia s-a emis hotărârea Comisiei Județene de

aplicare a Legii nr. 18/1991.

Din acest punct de vedere și cu

referire desigur la teza ultimă cuprinsă în alin. (2) al art. 281

1

C. proc. civ., Legea nr. 18/1991 – aplicabilă în speță, modificată prin Legea

nr. 169/1997 cuprinde dispoziții speciale de ordin procedural din care rezultă,

neechivoc, că în toate cazurile în care legea prevede nulitatea unor operațiuni

sau acte juridice, litigiul se judecă potrivit dreptului comun și nu procedurii

speciale prevăzute în lege (art. 63), aceeași dispoziție fiind cuprinsă în art.

III alin. (2) din Legea nr. 169/1997 după care, nulitatea poate fi invocată...

și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea

cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun, care au

plenitudine de jurisdicție.

În acest sens, art. 60 din Legea nr.

18/1991 republicată, prevede că terții care au fost vătămați în drepturile lor

prin hotărârea comisiei județene... ori în alt mod,..., nu pot folosi decât

calea acțiunilor de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, în special

revendicarea și nu procedura prevăzută în lege.

Or, în speță, cererea introductivă

de instanță, față de cele arătate, are indiscutabil caracterul unei acțiuni de

drept comun, având ca obiect nulitatea unei operațiuni sau act juridic, una

dintre nulitățile prevăzute de principiu, în art. III din Legea nr. 169/1997

reclamanta, în mod cert, având calitatea de terț, pretins vătămat în drepturile

sale, față de raportul juridic determinat prin emiterea hotărârii Comisiei

Județene de aplicarea Legii nr. 18/1991.

Față de cele arătate, conform art. 282 C. proc.

civ., în speță, hotărârea pronunțată în primă instanță de Judecătoria Iași –

sentința civilă nr. 8425/2001 este supusă apelului la tribunal, judecata

trebuind a parcurge toate cele trei grade de jurisdicție prevăzute de lege.

Așa fiind, în mod eronat Tribunalul Iași a

calificat apelul declarat de reclamantă ca fiind recurs, soluționându-l ca

atare, cu privarea părții de exercitarea unei căi de atac, specifice prin

caracterul său devolutiv, situație în care hotărârea dată astfel se cere a fi

casată, pe acest temei spre rejudecare.

Mai departe, cum astfel decizia civilă nr. 2961

din 29 noiembrie 2001 a Tribunalului Iași, este desființată, nemai existând

juridic și măsura disjungerii luată prin  aceeași hotărâre apare ca nelegală,

în mod necesar trebuind a fi casate și hotărârile date în urma acestei măsuri,

respectiv decizia civilă nr. 247 din 14 februarie 2002 a  Tribunalului Iași și

decizia civilă nr. 1036 din 3 iulie 2002 a Curții de Apel Iași, reluarea

judecății urmând a avea loc în mod unitar, pentru ambele apeluri declarate de

părți, în cauză.

Cercetarea celorlalte motive de recurs devenind

inutilă, față de cele arătate, recursul în anulare urmează a fi admis, a se

casa hotărârile menționate și a se trimite cauza  Tribunalului Iași pentru

rejudecarea apelurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție,

împotriva sentinței civile nr. 8425 din 14 mai 2001 a Judecătoriei Iași și a

deciziei civile nr. 2961 din 29 noiembrie 2001 a Tribunalului Iași.

Casează această din urmă decizie, precum și

decizia civilă nr. 247 din 14 februarie 2002 a Tribunalului Iași și decizia

civilă nr. 1036 din 3 iulie 2002 a Curții de Apel Iași.

Trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la

Tribunalul Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 decembrie 2003.