ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4616/2024

Ședința publică din data de 17 octombrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău – secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, la data de 13 septembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta Mitropolia Moldovei și Bucovinei, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 10249/30.05.2022 emisă de Guvernul României – Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, solicitând anularea acesteia și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să dispună retrocedarea în natură a imobilului A. și terenul aferent, situat în orașul Slănic Moldova, Județul Bacău, iar în situația în care imobilul A. nu mai există, iar terenul aferent nu mai este liber, să dispună măsuri reparatorii în echivalent.

Prin încheierea din 9 martie 2023, s-a dispus emiterea unei adrese către pârâtă pentru a-i aduce la cunoștință invocarea excepției de ordine publică și pentru a-i da posibilitatea de a pune concluzii scrise pe această excepție.

Prin încheierea din 18 mai 2023, instanța a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale active a Parohiei Sfântul Spiridon Iași, invocată din oficiu la termenul anterior, a reținut cauza în pronunțare pe excepție, după care, a dispus amânarea pronunțării la data de 30 mai 2023.

Prin sentința civilă nr. 63/2023 din 7 iunie 2023, Curtea de Apel Bacău:

- a admis excepția lipsei calității procesual active a reclamantei Parohia Sfântul Spiridon Iași prin Mitropolia Moldovei și Bucovinei;

- a respins cererea formulată de reclamanta Parohia Sfântul Spiridon Iași prin Mitropolia Moldovei și Bucovinei, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesual activă.

Împotriva sentinței de fond și a încheierilor din 9 martie 2023 și 18 mai 2023 a declarat recurs reclamanta Parohia Sfântul Spiridon Iași prin Mitropolia Moldovei și Bucovinei, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și încheierilor recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

În primul rând, se susține că instanța de fond a încălcat principiul dreptului la apărare și principiul contradictorialității întrucât a făcut precizarea că "pune în vedere apărătorului ales că excepția se referă la calitatea procesuală activă de a formula cererea de chemare în judecată în raport cu persoana care a formulat cererile de retrocedare și în raport de care s-a pronunțat Comisia", fără a indica temeiul de drept, soluționând însă cauza din perspectiva art. 36 noul C. proc. civ.

În continuare, se susține că prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, care prevăd că cererile de retrocedare se depun prin centrul eparhial sau, după caz, centrul de cult, la Comisia specială de retrocedare.

Recurenta arată că, în speță, centrul eparhial este Mitropolia Moldovei și Bucovinei a cărei legitimitate este dată de O.U.G. nr. 94/2000.

Astfel, centrul eparhial Mitropolia Moldovei și Bucovinei a depus la Comisia Specială de retrocedare cererea nr. x/19.01.2006, prin care a solicitat "...să ne retrocedați imobilul A. și terenul aferent din str. x, Stațiunea Slănic Moldova, județul Bacău.", anexând și acte "...pentru dovedirea dreptului nostru de proprietate".

În opinia recurentei, Comisia specială avea posibilitatea să facă aplicarea art. 15 din Norma metodologică de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, dacă era nelămurită în legătură cu titularul cererii de retrocedare, respectiv cu calitatea de centru eparhial a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.

Mitropolia Moldovei și Bucovinei a formulat cererea de retrocedare în calitate de centru eparhial, de reprezentantă a Parohiei "Sfântul Spiridon" Iași, conform art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000.

În susținerea calității de succesoare a Parohiei "Sfântul Spiridon" Iași, a invocat decizia civilă nr. 381R/7.04.2007 a Tribunalului Bacău. Astfel, din cuprinsul acestei decizii rezultă că Parohia "Sfântul Spiridon" Iași este succesoarea în drepturi a Epitropiei Generale a Spitalelor și Ospiciilor Casei Sf. Spiridon Iași (titulara dreptului de proprietate asupra A.).

Recurenta mai arată că anterior primului termen de judecată din 06.01.2023, a precizat că cererea de chemare în judecată este formulată de Mitropolia Moldovei și Bucovinei în numele și pentru Parohia "Sfântul Spiridon" Iași, cum de altfel a fost formulată și cererea de retrocedare. Prin urmare, există identitate între părți și subiectele raportului juridic litigios iar prima instanță a încălcat regulile de procedură, respectiv art. 36 noul C. proc. civ.

În fine, recurenta susține că hotărârea primei instanțe conține motive contradictorii și străine de natura pricinii, în sensul că prima instanță confundă titularii cererilor de retrocedare atunci când se referă la centrul de cult, respectiv confundă centrul de cult cu parohia. Or, O.U.G. nr. 94/2000 recunoaște doar centrelor eparhiale și centrelor de cult calitatea de a formula cerere de retrocedare la Comisia specială de retrocedare, dispozițiile art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 fiind imperative.

Intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, admiterea excepției nulității recursului întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat, pentru apărările dezvoltate la dosar.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Preliminar, așa cum se arată în partea introductivă a prezentei hotărâri, excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă a fost respinsă, constatându-se că argumentele de ordin critic formulate de recurenta-reclamantă privesc greșita interpretare și aplicare a legii, respectiv a prevederilor art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 și art. 36 din C. proc. civ., încadrându-se în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cât privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel cum au fost dezvoltate de recurentă susținerile din cererea de recurs, respectiv criticarea raționamentului instanței ce a stat la baza soluției de admitere a excepției lipsei calității procesuale active, în contextul normativ și factual evidențiate, Înalta Curte constată că acestea nu reprezintă critici ce pot fi subsumate cazului de casare invocat.

În schimb, aceste susțineri pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv cazului de casare ce sancționează greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile în cauză, urmând a fi analizate din această perspectivă.

În concluzie, nu poate fi primită susținerea recurentei, conform căreia prima instanță ar fi încălcat normele de procedură prin faptul că a apreciat că Parohia Sfântul Spiridon Iași prin Mitropolia Moldovei și Bucovinei nu are calitate procesuală activă în cauză.

Totodată, Înalta Curte constată că deși recurenta-reclamantă a invocat și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în realitate, acest motiv de casare a fost invocat formal, nefiind adusă nicio critică din perspectiva acestui motiv de casare.

Înalta Curte observă că celelalte teze ale art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se referă la situațiile în care există contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acțiunea este întemeiată, iar din altă parte, că nu este întemeiată, astfel că nu se poate ști ce anume a decis instanța; există contradicție între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că este întemeiată; motivarea soluției cuprinde considerente ce nu au legătură cu pricina în care a fost pronunțată soluția respectivă, niciuna dintre aceste situații neidentificându-se în cauză, de altfel, nefiind indicate nici de către recurentă ca atare.

Pe fondul căii de atac, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile recurentei-reclamante, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Reclamanta Mitropolia Moldovei și Bucovinei a supus controlului de legalitate Decizia nr. 10249/2022 a Comisiei Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, prin care i-a fost respinsă cererea de retrocedare nr. x/19.01.2006 a imobilului A. și terenul aferent situat în orașul Slănic Moldova, str. x, jud. Bacău.

Anterior primului termen de judecată, reclamanta și-a precizat acțiunea arătând că cererea de chemare în judecată este formulată de Centrul Eparhial, respectiv Mitropolia Moldovei și Bucovinei în numele și pentru Parohia Sfântu Spiridon Iași.

Prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Parohia Sfântul Spiridon prin Mitropolia Moldovei și Bucovinei și a respins acțiunea formulată de această reclamantă, ca fiind formulată de o persoană fără calitatea procesuală activă.

Soluția curții de apel este corectă, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Cadrul normativ care reglementează restituirea bunurilor imobile care au aparținut cultelor religioase din România este reprezentat de O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, cu modificările și completările ulterioare și H.G. nr. 1164/17.10.2002 privind normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000.

Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) și alin. (9) din O.U.G. nr. 94/2000:

"(1) Imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.

. . . . . . . . . .

(9) În toate cazurile cererile de retrocedare a imobilelor prevăzute la alin. (1) se pot depune la Comisia specială de retrocedare, prevăzută de prezenta ordonanță de urgență, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a acesteia. După acest termen nu se mai pot formula cereri de restituire sau de retrocedare. Actele doveditoare ale drepturilor solicitate se pot depune în termenul util stabilit de comisie."

Dispozițiile art. 4 alin. (1) din același act normativ prevăd că cererile de retrocedare se depun, prin centrul eparhial sau, după caz, centrul de cult, la Comisia specială de retrocedare.

Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000, aprobate prin H.G. nr. 1164/2002 prevăd că "1. Cererea de retrocedare se va face distinct pentru fiecare imobil solicitat și va cuprinde cel puțin următoarele elemente:- denumirea și sediul solicitantului, indicarea actului de înființare sau de recunoaștere, după caz;- datele de identificare și puterile acordate reprezentantului solicitantului;-datele de identificare a imobilului solicitat la retrocedare (construcția și terenul aferent);- indicarea actelor doveditoare de care solicitantul înțelege să se prevaleze în susținerea cererii;- indicarea adresei poștale certe la care urmează să se facă comunicările oficiale".

Din perspectiva calității procesuale, în speță sunt relevante și dispozițiile art. 36 din C. proc. civ., potrivit cărora "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond".

Instanța de control reține că reclamanta Mitropolia Moldovei și Bucovinei a depus la Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România cererile de retrocedare nr. x/19.01.2006, prin care a solicitat restituirea imobilului A. și terenul aferent, situat în orașul Slănic Moldova, str. x, jud. Bacău.

În susținerea dreptului de proprietate asupra imobilului A., reclamanta a depus înscrisuri, din coroborarea cărora a reieșit faptul că în anul 1929, imobilul solicitat s-a aflat în proprietatea Epitropiei Generale a Spitalelor și Ospiciilor Casei Sf. Spiridon.

Prin Decizia nr. 10249/30.05.2022, Comisia specială de retrocedare a respins cererile de retrocedare nr. x/19.01.2006, apreciind că, în calitate de solicitant, Mitropolia Moldovei și Bucovinei nu a făcut dovada calității de fost proprietar în momentul preluării abuzive și nici nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în perioada de referință a legii, respectiv 06.03.1945 - 22.12.1989.

Din analiza documentației care a stat la baza deciziei contestate, Înalta Curte constată că cererea de retrocedare nr. x/19.01.2006 a fost depusă de Mitropolia Moldovei și Bucovinei .

Astfel, instanța de control reține că, în procedura administrativă desfășurată în fața Comisiei speciale de retrocedare, astfel cum aceasta este reglementată de O.U.G. nr. 94/2000, subiectele raportului juridic litigios sunt, pe de o parte, entitatea care a formulat cererea de retrocedare nr. x/19.01.2006, iar pe de alta, instituția emitentă a deciziei contestate prin care a fost respinsă cererea de retrocedare. De altfel, acesta este și cadrul în care a fost analizată cererea de retrocedare, Comisia pronunțând decizia contestată prin analizarea îndreptățirii Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, iar nu a Parohiei Sfântu Spiridon din Iași, la retrocedarea imobilului solicitat. În plus, însăși recurenta a arătat în conținutul cererii de chemare în judecată că "prin înscrisurile depuse în faza administrativă Mitropolia Moldovei și Bucovinei a făcut dovada dreptului de proprietate a imobilului solicitat".

În această etapă, atât prin cererea depusă inițial, dar și ulterior, pe parcursul desfășurării procedurii, Mitropolia Moldovei și Bucovinei nu a făcut nicio precizare în sensul că ar solicita imobilul A. și terenul aferent situat în Slănic Moldova în calitate de centru eparhial, de reprezentant al Parohiei Sfântu Spiridon Iași, în dosarul aferent cererii de retrocedare neexistând niciun document din care să reiasă că cererea de retrocedare a fost formulată în numele și pentru o altă persoană juridică (Mitropolia Moldovei și Bucovinei în numele și pentru Parohia "Sf. Spiridon" Iași).

Înalta Curte are în vedere și împrejurarea că cererea de retrocedare formulată de către Mitropolia Moldovei și Bucovinei nr. x/19.01.2006 cuprinde mențiunea "pentru dovedirea dreptului nostru de proprietate", astfel încât, prin raportare la Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000 referitoare la conținutul cererii de retrocedare, apare ca fiind evidentă împrejurarea că solicitarea de retrocedare a fost făcută în nume propriu, iar nu în calitate de centru eparhial.

Prin urmare, alegațiile recurentei în sensul că cererile de retrocedare au fost depuse de Mitropolia Moldovei și Bucovinei în calitate de centru eparhial, de reprezentant al Parohiei "Sf. Spiridon" Iași, și nu în nume propriu, nu pot fi primite.

În ceea ce privește calitatea procesual activă a Parohiei Sfântu Spiridon din Iași, în acord cu prima instanță, Înalta Curte reține că aceasta își putea justifica calitatea procesual activă în prezenta cauză numai în ipoteza în care și cererea de retrocedare nr. x/19.01.2006 ar fi fost formulată de către Mitropolia Moldovei și Bucovinei în calitate de reprezentant al său, astfel cum prevăd și dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr. 94/2000.

În speță, Mitropolia Moldovei și Bucovinei nu a formulat cererea cu care a investit comisia în calitate de reprezentant, de centru eparhial, ci în nume propriu.

Astfel, în cauza având ca obiect contestație împotriva Deciziei nr. 10249/30.05.2022, poate justifica calitate procesuală activă doar entitatea care a formulat cererea de retrocedare, respectiv Mitropolia Moldovei și Bucovinei.

Nici argumentul recurentei referitor la faptul că cererea de retrocedare a fost depusă în calitate de centru eparhial, astfel cum prevăd, în mod imperativ, dispozițiile art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, nu poate fi reținut, întrucât, astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, împrejurarea că dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr. 94/2000 arată că cererile de retrocedare se depun, prin centrul eparhial sau, după caz, centrul de cult nu presupune cu necesitate ca în orice situație solicitarea să se facă prin reprezentant și nu exclude situația în care centrul sau centrul de cult să solicite în nume propriu retrocedarea unui bun, atunci când apreciază că acest imobil s-a aflat în patrimoniul său.

De asemenea, nu pot fi primite nici susținerile potrivit cărora cererea precizatoare a cererii de chemare în judecată este dovada faptului că ar fi acționat în ambele situații, atât în procedura administrativă, cât și în procedură judecătorească, în calitate de centru eparhial pentru Parohia "Sf. Spiridon" Iași, întrucât, astfel cum a înțeles să precizeze în procedura judecătorească faptul că depune cererea de chemare în judecată pentru Parohia "Sf. Spiridon" Iași, în egală măsură, Mitropolia Moldovei și Bucovinei trebuia să precizeze acest lucru și în cazul depunerii cererilor pe rolul Comisiei speciale de retrocedare.

Prin urmare, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Parohia Sf. Spiridon Iași prin Mitropolia Moldovei și Bucovinei împotriva încheierii din 9 martie 2023, încheierii din 18 mai 2023 și a sentinței civile nr. 63/2023 din data de 7 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 17 octombrie 2024.