ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4078/2024

Ședința publică din data de 26 septembrie 2024

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. x/2022, reclamanta Mitropolia Moldovei și Bucovinei a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut Cultelor Religioase din România, admiterea contestației formulate, anularea deciziei nr. 10243/30.05.2022 emisă de către pârâtă și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să se dispună retrocedarea în natură a imobilului A., iar, în situația în care imobilul nu mai există, instanța să dispună măsuri reparatorii în echivalent.

1.2. Prin cererea precizatoare, depusă la 07 decembrie 2022, reclamanta a indicat că cererea de chemare în judecată a fost formulată de Centrul Eparhial, respectiv Mitropolia Moldovei și Bucovinei, în numele și pentru Parohia Sf. Spiridon Iași.

Prin sentința nr. 92 din 22 septembrie 2023, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesual active a reclamantei Parohia Sfântul Spiridon prin Mitropolia Moldovei și Bucovinei.

A respins acțiunea formulată de reclamanta Parohia Sf. Spiridon Iași prin Mitropolia Moldovei și Bucovinei, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesual activă.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta Parohia "Sf. Spiridon" Iași prin Mitropolia Moldovei și Bucovinei a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotârârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Critica recurentei întemeiată pe prevederile pct. 8 al art. 488 din C. proc. civ. vizează împrejurarea că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, care prevăd că cererile de retrocedare se depun prin centrul eparhial sau, după caz, centrul de cult, la Comisia specială de retrocedare.

În susținerea acestei critici, recurenta arată că toate cererile de retrocedare, respectiv nr. x/19.01.2006, prin care a solicitat retrocedarea imobilului A., au fost depuse la Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, în calitate de centru eparhial, astfel cum prevăd, în mod imperativ, dispozițiile art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000.

Atât în procedura administrativă, cât și în cea judiciară, părțile raportului juridic au fost următoarele: Mitropolia Moldovei și Bucovinei în calitate de centru eparhial care a formulat cererea de retrocedare ca reprezentantă a Parohiei Sfântul Spiridon Iași (care este titulara dreptului de proprietate) și Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.

Recurenta mai arată că, atât din cuprinsul cererii de retrocedare, cât și din cuprinsul cererii de chemare în judecată, respectiv precizarea cererii de chemare în judecată formulată anterior primului tennen de judecată, rezultă că Mitropolia Moldovei si Bucovinei a acționat în calitate de centru eparhial, de reprezentantă a Parohiei Sfântul Spiridon Iași-titulara dreptului de proprietate, fapt ce rezultă din cuprinsul cererii de retrocedare, în care este indicat un bun imobil proprietatea Parohiei Sfântul Spiridon Iași. Chiar în Răspunsul la întâmpinare formulat în primă instanță a învederat primei instanțe că Parohia Sfântul Spiridon Iași este continuatoarea în drepturi a Epitropiei.

În ceea ce privește susținerea pârâtei referitoare la faptul că B. este o fundație umanitară care a dobândit personalitate juiridică prin sentința civilă nr. 2/11.01.1993, pronunțată de Judecătoria Iași în temeiul Legii nr. 21/06.02.1924 pentru persoanele juridice (Asociații și Fundații) și este continuatoarea Epitropiei Generale a Spitalelor și C., arată că această motivare a Comisiei speciale de retrocedare este neîntemeiată.

În acest sens, în susținerea calității de succesoare a Parohiei "Sf. Spiridon Iași", invocă sentința civilă nr. 2442/04.09.2007, pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr. x/2007, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 381/R din 07.04.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția civilă.

Din perspectiva încălcării prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenta susține că prima instanță a încălcat normele de procedură, respectiv art. 36 din C. proc. civ.

În motivarea acestei critici, arată că legea conferă părții posibilitatea de a-și exercita drepturile procedurale personal sau prin reprezentant.

Instituția reprezentării în proces civil vizează procesul juridic prin care o persoană numită reprezentant, îndeplinește acte de procedură în numele și pe seama unei părți din proces, efectele actului îndeplinit producându-se direct față de parte.

Regula în materia reprezentării este aceea că partea are libertatea de a opta dacă își va exercita drepturile procedurale personal sau prin reprezentant.

Prin urmare, având în vedere faptul că cererea de retrocedare a fost depusă de Mitropolia Moldovei și Bucovinei în calitate de centru eparhial care a introdus și cererea de chemare în judecată, fapt ce rezultă chiar din dispozitivul hotărârii atacate-Parohia Sfântul Spiridon Iași prin Mitropolia Moldovei și Bucovinei, recurenta apreciază că există identitate între părți și subiectele raportului juridic litigios.

Ca definiție doctrinară, calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesual activă), precum și între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății(calitate procesuală pasivă).

În cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală activă aparține celui care are interesul recurgerii la o atare acțiune, iar calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv.

În sarcina reclamantului există obligația de a justifica calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă, aceasta decurgând din motivarea în fapt și în drept a cererii de chemare în judecată, susținută de mijloace de probă.

Or, în speța dedusă judecății, s-a dovedit că Parohia Sfântul Spiridon Iași este succesoarea în drepturi a Epitropiei Generale a Spitalelor și C., că imobilul a cărui retrocedare s-a solicitat a aparținut Mănăstirii Sf. Spiridon Iași, actualmente Parohia Sf. Spiridon Iași și a fost preluat de către stat de la Epitropia Sf. Spiridon din Iași care a fost un for religios cu drept de administrare și folosință a bunurilor mănăstirii.

Prin urmare, recurenta apreciază că reclamanta Parohia Sf. Spiridon Iași prin Mitropolia Moldovei și Bucovinei a făcut dovada calității procesuale active și pasive.

Intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă și cu apărările formulate, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, neputându-se reține că prima instanță ar fi încălcat sau aplicat greșit normele de drept material.

1.1. Preliminar, Înalta Curte Înalta Curte urmează să respingă excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă, constatând că argumentele de ordin critic formulate de recurenta-reclamantă privesc greșita interpretare și aplicare a legii, respectiv a prevederilor art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 și art. 36 din C. proc. civ., încadrându-se în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

1.2 Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Astfel cum au fost dezvoltate de recurentă susținerile din cererea de recurs, respectiv criticarea raționamentului instanței ce a stat la baza soluției de admitere a excepției lipsei calității procesuale active, în contextul normativ și factual evidențiate, Înalta Curte constată că acestea nu reprezintă critici ce pot fi subsumate cazului de casare invocat.

În schimb, aceste susțineri pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv cazului de casare ce sancționează greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile în cauză, urmând a fi analizate din această perspectivă.

În concluzie, nu poate fi primită susținerea recurentei, conform căreia prima instanță ar fi încălcat normele de procedură prin faptul că a apreciat că Parohia "Sf. Spiridon" Iași prin Mitropolia Moldovei și Bucovinei nu are calitate procesuală activă în cauză.

1.3. Pe fondul căii de atac, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile recurentei-reclamante, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Reclamanta Mitropolia Moldovei și Bucovinei a supus controlului de legalitate Decizia nr. 10243/2022 a Comisiei Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, prin care i-au fost respinse cererile de retrocedare nr. x/10.01.2003 și nr. y/26.02.2003 a imobilului A..

Anterior primului termen de judecată, reclamanta și-a precizat acțiunea arătând că cererea de chemare în judecată este formulată de Centrul Eparhial, respectiv Mitropolia Moldovei și Bucovinei în numele și pentru Parohia Sfântu Spiridon Iași.

Prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Parohia Sfântul Spiridon prin Mitropolia Moldovei și Bucovinei și a respins acțiunea formulată de această reclamantă, ca fiind formulată de o persoană fără calitatea procesuală activă.

Soluția curții de apel este corectă, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Cadrul normativ care reglementează restituirea bunurilor imobile care au aparținut cultelor religioase din Românie este reprezentat de O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, cu modificările și completările ulterioare și H.G. nr. 1164/17.10.2002 privind normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000.

Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) și alin. (9) din O.U.G. nr. 94/2000:

"(1) Imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.

. . . . . . . . . .

(9) În toate cazurile cererile de retrocedare a imobilelor prevăzute la alin. (1) se pot depune la Comisia specială de retrocedare, prevăzută de prezenta ordonanță de urgență, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a acesteia. După acest termen nu se mai pot formula cereri de restituire sau de retrocedare. Actele doveditoare ale drepturilor solicitate se pot depune în termenul util stabilit de comisie."

Dispozițiile art. 4 alin. (1) din același act normativ prevăd că cererile de retrocedare se depun, prin centrul eparhial sau, după caz, centrul de cult, la Comisia specială de retrocedare.

Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000, aprobate prin H.G. nr. 1164/2002 prevăd că "1. Cererea de retrocedare se va face distinct pentru fiecare imobil solicitat și va cuprinde cel puțin următoarele elemente:- denumirea și sediul solicitantului, indicarea actului de înființare sau de recunoaștere, după caz;- datele de identificare și puterile acordate reprezentantului solicitantului;-datele de identificare a imobilului solicitat la retrocedare (construcția și terenul aferent);- indicarea actelor doveditoare de care solicitantul înțelege să se prevaleze în susținerea cererii;- indicarea adresei poștale certe la care urmează să se facă comunicările oficiale".

Din perspectiva calității procesuale, în speță sunt relevante și dispozițiile art. 36 din C. proc. civ., potrivit cărora "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond".

Instanța de control reține că reclamanta Mitropolia Moldovei și Bucovinei a depus la Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România cererile de retrocedare nr. x/10.01.2003 și nr. y/27.02.2003, prin care a solicitat restituirea imobilului A. situat în Slănic Moldova.

În susținerea dreptului de proprietate asupra imobilului A., reclamanta a depus înscrisuri, din coroborarea cărora a reieșit faptul că în anul 1948, imobilul solicitat s-a aflat în proprietatea Epitropiei Generale a Spitalelor și C..

Prin Decizia nr. 10243/30.05.2022, Comisia specială de retrocedare a respins cererile de retrocedare nr. x/10.01.2003 și nr. y/26.02.2003, apreciind că, în calitate de solicitant, Mitropolia Moldovei și Bucovinei nu a făcut dovada calității de fost proprietar în momentul preluării abuzive și nici nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în perioada de referință a legii, respectiv 06.03.1945 - 22.12.1989.

Din analiza documentației care a stat la baza deciziei contestate, Înalta Curte constată că cererile de retrocedare nr. x/10.01.2003 și nr. y/26.02.2003 au fost depuse de Mitropolia Moldovei și Bucovinei .

Astfel, instanța de control reține că, în procedura administrativă desfășurată în fața Comisiei speciale de retrocedare, astfel cum aceasta este reglementată de O.U.G. nr. 94/2000, subiectele raportului juridic litigios sunt, pe de o parte, entitatea care a formulat cererile de retrocedare nr. x/10.01.2003 și nr. y/26.02.2003, iar pe de alta, instituția emitentă a deciziei contestate prin care a fost respinsă cererea de retrocedare. De altfel, acesta este și cadrul în care a fost analizată cererea de retrocedare, Comisia pronunțând decizia contestată prin analizarea îndreptățirii Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, iar nu a Parohiei Sfântu Spiridon din Iași, la retrocedarea imobilului solicitat. În plus, însăși recurenta a arătat în conținutul cererii de chemare în judecată că "prin înscrisurile depuse în faza administrativă Mitropolia Moldovei și Bucovinei a făcut dovada dreptului de proprietate a imobilului solicitat".

În această etapă, atât prin cererea depusă inițial, dar și ulterior, pe parcursul desfășurării procedurii, Mitropolia Moldovei și Bucovinei nu a făcut nicio precizare în sensul că ar solicita imobilul A. situat în Slănic Moldova în calitate de centru eparhial, de reprezentant al Parohiei Sfântu Spiridon Iași, în dosarul aferent cererii de retrocedare neexistând niciun document din care să reiasă că cererea de retrocedare a fost formulată în numele și pentru o altă persoană juridică (Mitropolia Moldovei și Bucovinei în numele și pentru Parohia "Sf. Spiridon" Iași).

Înalta Curte are în vedere și împrejurarea că cererea de retrocedare formulată de către Mitropolia Moldovei și Bucovinei nr. 74/2003 cuprinde mențiunea "Prin adresa nr. x (certificat) din 1991 se confirmă existența proprietății noastre asupra a 13 vile (...)", astfel încât, prin raportare la Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000 referitoare la conținutul cererii de retrocedare, apare ca fiind evidentă împrejurarea că solicitarea de retrocedare a fost făcută în nume propriu, iar nu în calitate de centru eparhial.

Prin urmare, alegațiile recurentei în sensul că cererile de retrocedare au fost depuse de Mitropolia Moldovei și Bucovinei în calitate de centru eparhial, de reprezentant al Parohiei "Sf. Spiridon" Iași, și nu în nume propriu, nu pot fi primite.

În ceea ce privește calitatea procesual activă a Parohiei Sfântu Spiridon din Iași, în acord cu prima instanță, Înalta Curte reține că aceasta își putea justifica calitatea procesual activă în prezenta cauză numai în ipoteza în care și cererile de retrocedare nr. x/10.01.2003 și nr. y/26.02.2003 ar fi fost formulate de către Mitropolia Moldovei și Bucovinei în calitate de reprezentant al său, astfel cum prevăd și dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr. 94/2000.

În speță, Mitropolia Moldovei și Bucovinei nu a formulat cererea cu care a investit comisia în calitate de reprezentant, de centru eparhial, ci în nume propriu.

Astfel, în cauza având ca obiect contestație împotriva Deciziei nr. 10243/30.05.2022, poate justifica calitate procesuală activă doar entitatea care a formulat cererea de retrocedare, respectiv Mitropolia Moldovei și Bucovinei.

Nici argumentul recurentei referitor la faptul că cererea de retrocedare a fost depusă în calitate de centru eparhial, astfel cum prevăd, în mod imperativ, dispozițiile art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr 94/2000, nu poate fi reținut, întrucât, astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, împrejurarea că dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr. 94/2000 arată că cererile de retrocedare se depun, prin centrul eparhial sau, după caz, centrul de cult nu presupune cu necesitate ca în orice situație solicitarea să se facă prin reprezentant și nu exclude situația în care centrul sau centrul de cult să solicite în nume propriu retrocedarea unui bun, atunci când apreciază că acest imobil s-a aflat în patrimoniul său.

De asemenea, nu pot fi primite nici susținerile potrivit cărora cererea precizatoare a cererii de chemare în judecată este dovada faptului că ar fi acționat în ambele situații, atât în procedura administrativă, cât și în procedură judecătorească, în calitate de centru eparhial pentru Parohia "Sf. Spiridon" Iași, întrucât, astfel cum a înțeles să precizeze în procedura judecătorească faptul că depune cererea de chemare în judecată pentru Parohia "Sf. Spiridon" Iași, în egală măsură, Mitropolia Moldovei și Bucovinei trebuia să precizeze acest lucru și în cazul depunerii cererilor pe rolul Comisiei speciale de retrocedare.

Prin urmare, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepția nulității recursului și va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România.

Respinge recursul formulat de reclamanta Parohia "Sf. Spiridon" Iași prin Mitropolia Moldovei și Bucovinei împotriva sentinței nr. 92 din 22 septembrie 2023 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 26 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.