ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5398/2024

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2024

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 13.09.2022, reclamanta Mitropolia Moldovei și Bucovinei a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România, anularea Deciziei nr. 10243/30.05.2022 emise de către pârâtă și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să se dispună retrocedarea în natură a imobilului A., sau, în situația în care imobilul nu mai există, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.

Prin cererea precizatoare, formulată la data de 07.12.2022, reclamanta a depus răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtă și cerere precizatoare, în sensul că cererea de chemare în judecată a fost formulată de Centrul Eparhial, respectiv Mitropolia Moldovei și Bucovinei, în numele și pentru Parohia Sf. Spiridon Iași.

Prin sentința nr. 92 din 22 septembrie 2023, Curtea a admis excepția lipsei calității procesual active a reclamantei Parohia Sfântul Spiridon prin Mitropolia Moldovei și Bucovinei.

A respins acțiunea formulată de reclamanta Parohia Sf. Spiridon Iași prin Mitropolia Moldovei și Bucovinei, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesual activă.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta Parohia Sf. Spiridon Iași prin Mitropolia Moldovei și Bucovinei a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotârârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

A arătat recurenta că Mitropolia Moldovei și Bucovinei a formulat la Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, în calitate de centru eparhial, cererea de retrocedare nr. x/26.02.2003 prin care a solicitat retrocedarea imobilului A., situat în stațiunea Slănic Moldova, județul Bacău, împreună cu terenul aferente în suprafață de 4847,74 mp. Ulterior, prin cererea înregistrată la Comisie sub nr. x/19.01.2006, Mitropolia Molodvei și Bucovinei, în calitate de centru eparhial, a comunicat înscrisuri, în copii legalizate, în dovedirea cererii de retrocedare nr. x/26.02.2003.

Cererile de retrocedare au fost depuse la Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, în calitate de centru eparhial, astfel cum prevăd expres dispozițiile art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, dispoziții pe care prima instanță le-a încălcat și aplicat greșit.

Atât în procedura administrativă, cât și în cea judiciară, părțile raportului juridic au fost Mitropolia Moldovei și Bucovinei în calitate de centru eparhial care a formulat cererea de retrocedare ca reprezentantă a Parohiei Sfântul Spiridon Iași (titularul dreptului de proprietate) și Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România. Atât din cuprinsul cererii de retrocedare, cât și din cuprinsul cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată anterior primului termen de judecată, rezultă că Mitropolia Moldovei și Bucovinei a acționat în calitate de centru eparhial, de reprezentantă a Parohiei Sfântul Spiridon Iași, titularul dreptului de proprietate, fapt ce rezultă din cuprinsul cererii de retrocedare, în care este indicat un bun imobil proprietatea Parohiei Sfântul Spiridon Iași. Prin răspunsul la întâmpinarea formulată față de acțiune, a învederat primei instanțe că Parohia Sfântul Spiridon Iași este continuatoarea în drepturi a Epitropiei.

Cele reținute de Comisia specială de retrocedare, că B. este o fundație umanitară care a dobândit personalitate juridică prin sentința civilă nr. 2/11.01.1993 a Judecătoriei Iași și că este continuatoarea Epitropiei Generale a Spitalelor și Ospiciilor Casei Sf. Spiridon, nu sunt întemeiate, după cum rezultă din decizia civilă nr. 381/R din 7 aprilie 2007 a Tribunalului Bacău – secția civilă pronunțată în dosarul nr. x/2007.

A prezentat considerentele deciziei civile menționate, prin care Tribunalul a reținut că donațiile folosite de Spital sunt în fapt ale Bisericii, ele aparținând cultului religios ortodox iar bunurile expropriate au aparținut Mănăstirii Sf. Spiridon căreia i-au fost donate pentru susținerea activității de asistență sanitară și socială dezvoltată în preajma Bisericii și dezvoltare în timp a acestei activități, fiind în administrarea Epitropiei. Caracterul administrativ pe care l-a avut Epitropia, ca for religios, rezultă și din art. 66 și art. 67 din Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române.

A mai susținut recurenta că, din cuprinsul cererii de chemare în judecată, nu rezultă că aceasta este introdusă în numele altei persoane, deci nu se menționează în cererea de chemare în judecată că persoana care a formulat-o este doar un reprezentant al titularului, abia atunci putându-se invoca excepția lipsei calității procesuale, întrucât, prin ipoteză, cel care a introdus cererea în nume propriu, în loc să formuleze în numele reprezentantului, nu este titularul dreptului.

Legea conferă părții posibilitatea de a-și exercita drepturile procedurale personal sau prin reprezentant.

Instituția reprezentării în proces civil vizează procesul juridic prin care o persoană numită reprezentant, îndeplinește acte de procedură în numele și pe seama unei părți din proces, efectele actului îndeplinit producându-se direct față de parte.

Regula în materia reprezentării este aceea că partea are libertatea de a opta dacă își va exercita drepturile procedurale personal sau prin reprezentant.

Prin urmare, având în vedere faptul că cererea de retrocedare a fost depusă de Mitropolia Moldovei și Bucovinei în calitate de centru eparhial care a introdus și cererea de chemare în judecată, fapt ce rezultă chiar din dispozitivul hotărârii atacate, instanța a încălcat normele de procedură, respectiv art. 36 C. proc. civ., pentru că există identitate între părți și subiectele raportului juridic litigios.

Ca definiție doctrinară, calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesual activă), precum și între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă).

În cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală activă aparține celui care are interesul recurgerii la o atare acțiune, iar calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv.

În sarcina reclamantului există obligația de a justifica calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă, aceasta decurgând din motivarea în fapt și în drept a cererii de chemare în judecată, susținută de mijloace de probă.

Or, în cauză, s-a dovedit că Parohia Sfântul Spiridon Iași este succesoarea în drepturi a Epitropiei Generale a Spitalelor și Ospiciilor Casei Sfântul Spiridon Iași, că imobilul a cărui retrocedare s-a solicitat a fost preluat de stat cu titlu prin Decizia nr. 202/03.02.1948 a Consiliului de Redresare Economică.

Imobilul a aparținut Mănăstirii Sf. Spiridon Iași, actualmente Parohia Sf. Spiridon Iași, și a fost preluat de către stat de la Epitropia Sf. Spiridon Iași, care a fost un for religios cu drept de administrare și folosință a bunurilor mănăstirii.

Prin urmare, a făcut dovada calității procesuale active și pasive, impunândus-se casarea hotărârii recurate.

Intimata-pârâtă Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă și cu apărările formulate, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., după cum rezultă din cererea de recurs, recurenta nu a indicat în mod concret argumente care s-ar putea circumscrie acestui motiv de casare.

Acest motiv de nelegalitate include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs. În doctrină s-a arătat, cu titlu de exemplu, că hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă nesemnarea minutei de către judecători, nerespectarea principiului oralității, al publicității ședințelor de judecată, încălcarea dreptului de apărare urmare a nelegalei citări a părții pentru ultimul termen de judecată, încălcarea dreptului de apărare dacă instanța a admis apelul și s-a pronunțat și asupra fondului, fără ca părțile să fi pus concluzii sub acest aspect, încălcarea principiului contradictorialității și al nemijlocirii prin pronunțarea soluției în baza unor dovezi care nu au fost administrate în cursul procesului și nu au fost puse în dezbaterea părților, lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia, respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii.

În cauză, deși nu a indicat în mod explicit, din perspectiva acestui motiv de casare recurenta-reclamantă critică raționamentul instanței care a stat la baza admiterii excepției lipse calității sale procesuale active. Însă, aceste susțineri nu pot fi subsumate acestui motiv de casare, ci, eventual, se pot încadra în ipoteza prevăzută de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., când instanța a interpretat și aplicat greșit normele de drept material, urmând a fi analizate din această perspectivă.

Anterior primului termen de judecată, în fața instanței de fond, reclamanta și-a precizat acțiunea arătând că cererea de chemare în judecată este formulată de Centrul Eparhial, respectiv Mitropolia Moldovei și Bucovinei în numele și pentru Parohia Sfântu Spiridon Iași.

Prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Parohia Sfântul Spiridon prin Mitropolia Moldovei și Bucovinei și a respins acțiunea formulată de această reclamantă, ca fiind formulată de o persoană fără calitatea procesuală activă.

Soluția curții de apel este corectă, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Cadrul normativ care reglementează restituirea bunurilor imobile care au aparținut cultelor religioase din România este reprezentat de O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, cu modificările și completările ulterioare, și de H.G. nr. 1164/17.10.2002 privind normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000.

Potrivit art. 1 alin. (1) și alin. (9) din O.U.G. nr. 94/2000:

"(1) Imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.

. . . . . . . . . .

(9) În toate cazurile cererile de retrocedare a imobilelor prevăzute la alin. (1) se pot depune la Comisia specială de retrocedare, prevăzută de prezenta ordonanță de urgență, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a acesteia. După acest termen nu se mai pot formula cereri de restituire sau de retrocedare. Actele doveditoare ale drepturilor solicitate se pot depune în termenul util stabilit de comisie."

Art. 4 alin. (1) din același act normativ prevede că cererile de retrocedare se depun, prin centrul eparhial sau, după caz, centrul de cult, la Comisia specială de retrocedare.

Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000, aprobate prin H.G. nr. 1164/2002 prevăd că "1. Cererea de retrocedare se va face distinct pentru fiecare imobil solicitat și va cuprinde cel puțin următoarele elemente:- denumirea și sediul solicitantului, indicarea actului de înființare sau de recunoaștere, după caz;- datele de identificare și puterile acordate reprezentantului solicitantului;-datele de identificare a imobilului solicitat la retrocedare (construcția și terenul aferent);- indicarea actelor doveditoare de care solicitantul înțelege să se prevaleze în susținerea cererii;- indicarea adresei poștale certe la care urmează să se facă comunicările oficiale".

Din perspectiva calității procesuale, în speță sunt relevante și dispozițiile art. 36 din C. proc. civ., potrivit cărora, "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond".

Instanța de control reține că reclamanta Mitropolia Moldovei și Bucovinei a solicitat Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România restituirea imobilului A. situat în Slănic Moldova.

În susținerea dreptului de proprietate asupra imobilului, reclamanta a depus înscrisuri, din coroborarea cărora a reieșit faptul că, din anul 1948, imobilul solicitat s-a aflat în proprietatea Epitropiei Generale a Spitalelor și Ospiciilor Casei Sf. Spiridon.

Prin Decizia nr. 10244/30.05.2022, Comisia specială de retrocedare a respins cererile de retrocedare nr. x/10.01.2003 și nr. y/26.02.2003, apreciind că, în calitate de solicitant, Mitropolia Moldovei și Bucovinei nu a făcut dovada calității de fost proprietar în momentul preluării abuzive și nici nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în perioada de referință a legii, respectiv 06.03.1945-22.12.1989.

Înalta Curte reține că, în procedura administrativă desfășurată în fața Comisiei speciale de retrocedare, astfel cum aceasta este reglementată de O.U.G. nr. 94/2000, subiectele raportului juridic litigios au fost, pe de o parte, entitatea care a formulat cererile de retrocedare nr. x/10.01.2003 și nr. y/26.02.2003, iar, pe de altă parte, instituția emitentă a deciziei contestate prin care a fost respinsă cererea de retrocedare. Acesta a fost și cadrul în care a fost analizată cererea de retrocedare, Comisia pronunțând decizia contestată prin analizarea îndreptățirii Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, iar nu a Parohiei Sfântu Spiridon din Iași, la retrocedarea imobilului solicitat.

De altfel, însăși recurenta a arătat în conținutul cererii de chemare în judecată că "prin înscrisurile depuse în faza administrativă Mitropolia Moldovei și Bucovinei a făcut dovada dreptului de proprietate a imobilului solicitat".

În această etapă, atât prin cererea depusă inițial, dar și ulterior, pe parcursul desfășurării procedurii, Mitropolia Moldovei și Bucovinei nu a făcut nicio precizare în sensul că ar solicita imobilul în calitate de centru eparhial, de reprezentant al Parohiei Sfântu Spiridon Iași, în dosarul aferent cererii de retrocedare neexistând niciun document din care să reiasă că cererea de retrocedare a fost formulată în numele și pentru o altă persoană juridică (Mitropolia Moldovei și Bucovinei în numele și pentru Parohia Sf. Spiridon Iași).

Înalta Curte are în vedere și împrejurarea că cererea de retrocedare formulată de către Mitropolia Moldovei și Bucovinei a fost formulată în nume propriu, iar nu în calitate de centru eparhial.

Prin urmare, alegațiile recurentei în sensul că cererile de retrocedare au fost depuse de Mitropolia Moldovei și Bucovinei în calitate de centru eparhial, de reprezentant al Parohiei Sf. Spiridon Iași, și nu în nume propriu, nu pot fi primite.

În ceea ce privește calitatea procesual activă a Parohiei Sfântu Spiridon din Iași, Înalta Curte reține că aceasta își putea justifica calitatea procesual activă în prezenta cauză numai în ipoteza în care și cererile de retrocedare ar fi fost formulate de către Mitropolia Moldovei și Bucovinei în calitate de reprezentant al său, astfel cum prevăd și dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr. 94/2000.

Or, după cum s-a constatat, Mitropolia Moldovei și Bucovinei nu a formulat cererea cu care a învestit comisia în calitate de reprezentant, de centru eparhial, ci în nume propriu.

Astfel, în cauza având ca obiect contestație împotriva Deciziei nr. 10244/30.05.2022, poate justifica calitate procesuală activă doar entitatea care a formulat cererea de retrocedare, respectiv Mitropolia Moldovei și Bucovinei.

Nici argumentul recurentei referitor la faptul că cererea de retrocedare a fost depusă în calitate de centru eparhial, astfel cum prevăd, în mod imperativ, dispozițiile art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr 94/2000, nu poate fi reținut, întrucât împrejurarea că dispozițiile legale prevăd că cererile de retrocedare se depun prin centrul eparhial sau, după caz, centrul de cult nu presupune cu necesitate ca în orice situație solicitarea să se facă prin reprezentant și nu exclude situația în care centrul sau centrul de cult să solicite în nume propriu retrocedarea unui bun, atunci când apreciază că acest imobil s-a aflat în patrimoniul său.

De asemenea, nu pot fi primite nici susținerile potrivit cărora cererea precizatoare a cererii de chemare în judecată este dovada faptului că ar fi acționat în ambele situații, atât în procedura administrativă, cât și în procedură judecătorească, în calitate de centru eparhial pentru Parohia Sf. Spiridon Iași, întrucât, astfel cum a înțeles să precizeze în procedura judecătorească faptul că depune cererea de chemare în judecată pentru Parohia Sf. Spiridon Iași, în egală măsură, Mitropolia Moldovei și Bucovinei trebuia să precizeze acest lucru și în cazul depunerii cererilor pe rolul Comisiei speciale de retrocedare.

În aceste condiții, se constată că nu sunt fondate alegațiile recurentei-reclamante, nefiind demonstrată nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 sau pct. 8 C. proc. civ., sentința de fond fiind motivată cu respectarea rigorilor prevăzute de lege și cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente în materie în raport cu situația de fapt ce rezultă din probatoriul administrat.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Parohia Sf. Spiridon Iași prin Mitropolia Moldovei și Bucovinei împotriva sentinței nr. 91 din 22 septembrie 2023 a Curții de Apel Bacău – secția a II-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 21 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.