ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6554/2004

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 255/D din 14 octombrie 2002 Tribunalul Satu Mare a admis

acțiunea reclamantei P.T.C.N. în contradictoriu cu Ministerul Justiției și

Tribunalul Satu Mare și în consecință a obligat pârâții Ministerul Justiției și

Tribunalul Satu Mare să restituie reclamantei suma reținută în procent de 7%

din salariul pe perioada 1 ianuarie 2000-1 martie 2001, cu aplicarea

coeficientului de inflație la data executării hotărârii, reprezentând prima

pentru asigurări de sănătate.

A

respins cererea de chemare în garanție, formulată de Ministerul Justiției și

Tribunalul Satu Mare pentru antrenarea răspunderii C.A.S.A.OP.S.N.A.J.

Curtea

de Apel Oradea, secția civilă, prin decizia nr. 1403 din 6 decembrie 2002 a

admis recursurile promovate de Ministerul Justiției și Tribunalul Satu Mare

împotriva sentinței nr. 255/D din 14 octombrie 2002 a Tribunalului Satu Mare pe

care a modificat-o în parte, în sensul că a admis cererea de chemare în

garanție introdusă împotriva C.A.S.A.OP.S.N.A.J.

A

obligat chemata în garanție să achite pârâților suma la care aceștia au fost

obligați în favoarea reclamantei.

A

menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Instanțele

au reținut în esență că potrivit art. 99 alin. (1) și (2)din Legea nr. 92/1992

republicată, magistrații în activitate sau pensionari, precum și soțul sau

soția și copiii aflați în întreținerea acestora beneficiază în mod gratuit de

asistență medicală medicamente și proteze, astfel că legea nu condiționează

acordarea asistenței medicale gratuite de plata unor contribuții de asigurări

sociale de sănătate. S-a apreciat că, modificarea intervenită în acest domeniu,

prin inserarea respectivei condiții, se referă la perioada, ulterioară, celei

pentru care s-au solicitat drepturile bănești respective.

Împotriva

ambelor hotărâri a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 330 pct. 2 C.

proc. civ., în esență că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii,

respectiv a art. 1 alin. (2), art. 4, art. 6, art. 52 și art. 55 din Legea nr.

145/1997, din care rezultă că magistrații nu fac parte din categoriile de

persoane exceptate de la plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale

de sănătate.

Recursul

în anulare este fondat.

În

adevăr, potrivit art. 99 din Legea nr. 92 din 4 august 1992 pentru organizarea

judecătorească, deja evocat magistrații în activitate sau pensionarii, precum

și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora beneficiază în mod

gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze. Această gratuitate nu

echivalează și cu scutirea de plata contribuției bănești lunare pentru

asigurările sociale de sănătate, care constituie o obligație distinctă.

Gratuitățile prev. de Legea nr. 92/1992

în art. 99 (pentru magistrați) și art. 141 (pentru personalul auxiliar) se

acordă numai în condițiile cuprinse în Legea nr. 145/1997 care, la art. 1 alin.

(2) și art. 4 instituie regula generală a obligativității asigurării.

De la această regulă generală

obligatorie există excepțiile privitoare la persoanele scutite de plata

contribuției pentru asigurările sociale de sănătate, prev. în art. 6 și art. 55

din Legea nr. 145/1997.

În conformitate cu art. 52 din lege,

persoana asigurată are obligația unei contribuții bănești lunare pentru

asigurările sociale de sănătate, cu excepția persoanelor prev. la art. 6 și art.

55.

Întrucât magistrații nu sunt

menționați printre persoanele exceptate de la plata acestei contribuții greșit

instanțele au admis acțiunea reclamantei.

Față de cele ce preced, recursul în

anulare urmează a fi admis, a casa hotărârile atacate și în fond a respinge

acțiunea ca și cererea de chemare în garanție, respectiv cererea de suspendare

a executării hotărârilor criticate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

împotriva deciziei nr. 1403 R din 6 decembrie 2002 a Curții de Apel Oradea și a

sentinței civile nr. 255 D din 14 octombrie 2002 a Tribunalului Satu Mare pe

care le casează și în fond respinge acțiunea reclamantei P.T.C.M.

Respinge cererea de chemare în garanție

formulată de Ministerul Justiției și Tribunalul Satu Mare privind C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Respinge cererea de suspendare a

executării hotărârii atacate ca rămasă fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2004.