ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4897/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4897/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului în anulare de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
H.S.M. a chemat în judecată
Tribunalul Satu Mare în calitate de ordonator secundar de credite și Ministerul
Justiției ca ordonator principal de credite solicitând obligarea pârâților la
restituirea sumelor încasate prin reținerea nelegală, pe statul de plată, a
procentului de 7% din salariu, procent reprezentând contribuția pentru
asigurări sociale de sănătate pe perioada 1 ianuarie 2000-1 martie 2001 cu
aplicarea coeficientului de inflație la data executării hotărârii.
Prin întâmpinare, Ministerul
Justiției în nume propriu și în calitate de reprezentant al Tribunalului Satu
Mare a invocat lipsa calității procesuale pasive pe considerentul că pe de o
parte sumele în discuție au fost reținute de tribunal cu care reclamanta avea
raporturi de muncă, iar pe de altă parte că tribunalul a avut doar rolul de
intermediar între reclamantă și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., sumele reținute fiind
virate lunar acestei instituții conform contractului de asigurare.
Totodată, pârâții au formulat și o
cerere de chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. pentru ca în cazul în care
se va admite acțiunea să se dispună prin aceeași hotărâre obligarea chematei în
garanție să le restituie sumele de bani ce reprezintă contribuția la fondul
asigurărilor sociale de sănătate a reclamantei restituirea acestor sume urmând
să fie reactualizată.
Tribunalul Satu Mare, prin sentința
civilă nr. 190/D din 18 iulie 2002 a admis acțiunea și a obligat pârâții
Ministerul Justiției și Tribunalul Satu Mare să restituie reclamantei suma
reținută în procent de 7% din salariu pe perioada 1 ianuarie 2000-1 martie 2001
cu aplicarea coeficientului de inflație la data executării hotărârii,
reprezentând prima pentru asigurări de sănătate.
A respins cererea de chemare în
garanție formulată de Ministerul Justiției și Tribunalul Satu Mare.
Curtea de Apel Oradea, secția
civilă, prin decizia nr. 1323 din 20 noiembrie 2002 a admis recursul promovat
de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 190 din 18 iulie 2002 a
Tribunalului Satu Mare pe care a modificat-o în sensul că a admis cererea de
chemare în garanție formulată de Ministerul Justiției și Tribunalul Satu Mare
în sensul obligării C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. să restituie suma reținută în procent
de 7% din salariu pe perioada 1 ianuarie 2000 – 1 martie 2001 cu aplicarea
coeficientului de inflație la data executării reprezentând prima de asigurări
de sănătate.
Instanțele au reținut în esență că
în conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992
magistrații în activitate sau pensionarii, precum și soțul sau soția și copii
aflați în întreținerea acestora, beneficiază în mod gratuit de asistență
medicală, medicamente și proteze legea necondiționând acordarea asistenței
medicale gratuite de plata unor contribuții de asigurări sociale de sănătate.
Împotriva ambelor hotărâri, în
temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. a declarat recurs în anulare Procurorul
General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție motivat
de faptul că au fost pronunțate cu încălcarea prevederilor art. 1 alin. (2)
art. 4, art. 6, art. 52 și art. 55 din Legea nr. 145/1997 din care rezultă că
magistrații nu făceau parte din categoriile de persoane exceptate de la plata
contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Recursul în anulare este fondat.
În adevăr, potrivit art. 99 din
Legea nr. 92 din 4 august 1992 pentru organizarea judecătorească, deja evocat
magistrații în activitate sau pensionarii, precum și soțul sau soția și copiii
aflați în întreținerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistență
medicală, medicamente și proteze.
Această gratuitate nu echivalează și
cu scutirea de plata contribuției bănești lunare pentru asigurările sociale de
sănătate, care constituie o obligație distinctă.
Gratuitățile prev. de Legea nr.
92/1992 în art. 99 (pentru magistrați) și art. 141 (pentru personalul auxiliar)
se acordă numai în condițiile cuprinse în Legea nr. 145/1997 care, la art. 1
alin. (2) și art. 4 instituie regula generală a obligativității asigurării.
De la această regulă generală
obligatorie există excepțiile privitoare la persoanele scutite de plata
contribuției pentru asigurările sociale de sănătate, prev. în art. 6 și art. 55
din Legea nr. 145/1997.
În conformitate cu art. 52 din lege,
persoana asigurată are obligația unei contribuții bănești lunare pentru
asigurările sociale de sănătate, cu excepția persoanelor prev. la art. 6 și art.
55.
Întrucât magistrații nu sunt
menționați printre persoanele exceptate de la plata acestei contribuții greșit
instanțele au admis acțiunea reclamantei.
Față de cele ce preced, recursul în
anulare urmează a fi admis, a casa hotărârile atacate și în fond a respinge
acțiunea ca și cererea de chemare în garanție, respectiv cererea de suspendare
a executării hotărârilor criticate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție împotriva deciziei civile nr. 1323/R din 20 noiembrie 2002 a Curții de
Apel Oradea, secția civilă, și a sentinței civile nr. 190/D din 18 iulie 2002 a
Tribunalului Satu Mare.
Casează hotărârile atacate și, în fond,
respinge acțiunea reclamantei H.S.M., ca nefondată. Respinge cererea de chemare
în garanție formulată de pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Satu-Mare
împotriva C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. ca rămasă fără obiect.
Respinge cererea de suspendare a
executării hotărârilor atacate prin recursul în anulare ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2004.