ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6458/2004

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 14 august 1999, reclamantul Județul Brașov a chemat în judecată pârâta Universitatea Transilvania Brașov, solicitând evacuarea ei din sediul situat în Brașov, cu motivarea că imobilul, înscris în C.F. nr. 356 Brașov nr.top.5696/1, 5697/2, este proprietatea reclamantului dobândit prin cumpărare în 1910, iar pârâta îl folosește fără titlu. Ulterior au fost introduși în cauză în calitate de pârâți Casa de Cultură Studențească Brașov, Casa Universitarilor și Ministerul Educației și Cercetării, cu motivarea că și acești pârâți folosesc imobilul fără titlu. Prin cerere reconvențională, pârâta Universitatea Transilvania Brașov a solicitat instanței să constate că este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului aflat în litigiu, dobândit în temeiul Legii nr. 84/1995, care face parte din baza ei materială.

Pârâta Universitatea Transilvania Brașov a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Industriei și Comerțului pentru cazul în care va cădea în pretenții să fie despăgubită cu suma reprezentând valoarea actuală a imobilului. Pârâta Casa de Cultură Studențească Brașov a formulat cerere reconvențională, solicitând a se constata ocuparea, în mod legal, a imobilului de către ea, a transferului acestuia din administrarea autorităților locale în administrarea Ministerului Educației și Cercetării și să se dispună înscrierea dreptului de administrare în C.F., întrucât își desfășoară activitatea în imobil din 1969. Prin sentința civilă nr. 9781 din 21 septembrie 2001 a Judecătoriei Brașov a fost admisă acțiunea formulată și precizată de reclamantul Județul Brașov și în consecință s-a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în Brașov, înscris în C.F.

nr. 356 Brașov, nr. top. 5696/1 și 5697/2. Au fost respinse, prin aceeași sentință, excepțiile invocate în cauză privind lipsa calității procesuale active și pasive, precum și cererile reconvenționale și de chemare în garanție. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că asupra imobilului în litigiu figurează ca proprietar tabular reclamantul, cu titlu de cumpărare din anul 1910, iar în baza unor acte administrative succesive imobilul a fost transmis din administrarea Consiliului Județean Brașov în administrarea Muzeului Județean Brașov, apoi a Centralei Industriale de Automobile și Tractoare Brașov, iar în final a fost transmis în administrarea pârâtei Universitatea Transilvania, dar transferul dreptului de proprietate nu a operat, rămânând în patrimoniul reclamantului.

Pârâții nu au un titlu valabil asupra imobilului, prevederile art. 166 din Legea nr. 84/1995 nu au incidență în cauză, așadar reclamantul, în calitate de proprietar este îndreptățit să solicite evacuarea pârâților, conform art. 480 C.civ. Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții Universitatea Transilvania, Casa Studențească de Cultură Brașov, Casa Universitarilor din Brașov și Ministerul Educației și Cercetării. În motivarea apelului, pârâta Universitatea Transilvania a susținut că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în temeiul Legii nr. 84/1995. Prin decizia civilă nr. 138/A din 5 februarie 2003, Tribunalul Brașov a admis apelurile declarate, a schimbat în parte sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate și precizate de reclamantul Județul Brașov, având ca obiect evacuarea pârâtelor din imobil.

A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată și precizată de pârâta Universitatea Transilvania și în consecință s-a constatat că reclamanta reconvențională Universitatea Transilvania este, prin lege, titulara dreptului de proprietate asupra imobilului, însă a fost respins capătul de cerere din acțiunea reconvențională având ca obiect înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, întrucât nu au fost încheiate, încă, protocoalele de predare-primire. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 166 din Legea nr. 84/1995, potrivit cărora imobilul face parte din baza materială a pârâtei Universitatea Transilvania și este de drept proprietatea acesteia de la data intrării în vigoare a legii invocate.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul Județul Brașov. Prin decizia nr. 769 din 18 iunie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Brașov s-a admis în parte recursul, s-a modificat în parte decizia nr. 138/A/2003 a Tribunalului Brașov, secția civilă, în sensul admiterii în parte a apelurilor declarate de pârâți împotriva sentinței civile nr. 9781/2001 a Judecătoriei Brașov, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a respins cererea de evacuare a pârâților din imobil. S-au păstrat restul dispozițiilor din sentința apelată. S-a înlăturat din dispozitivul deciziei recurate dispoziția de admitere în parte a cererii reconvenționale formulate de pârâți și constatare a dreptului de proprietate asupra imobilului.

S-au menținut celelalte dispoziții ale deciziei recurate și s-au respins pretențiile din recurs ale reclamantului referitoare la evacuarea pârâților. În argumentarea soluției s-a învederat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 166 din Legea nr. 84/1995, imobilul nefiind realizat din fondurile statului. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, susținând că a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, fiind totodată și vădit netemeinică. În temeiul prevederilor art. 166 alin. (1) din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, baza materială a învățământului de stat constă în întregul activ patrimonial al Ministerului Educației Naționale, al instituțiilor și unităților de învățământ precum și în activul patrimonial redobândit sau dobândit ulterior.

Alin. (2) al aceluiași articol de lege prevede că baza materială cuprinde, pe lângă enumerările din text și „orice alt obiect de patrimoniu destinat învățământului și salariaților din învățământ” iar alin. (4) din art. 166 înscrie precizarea că baza materială a instituțiilor de învățământ superior de stat este de drept proprietatea acestora. Din interpretarea prevederilor legale menționate rezultă că dreptul de proprietate al instituțiilor de învățământ superior asupra bunurilor ce compun baza lor materială a fost conceput ca un drept care se naște din lege, în acord cu dispozițiile art. 645 C.civ., care enunță legea printre modurile de dobândire ale proprietății, fiind realizată și condiția, prevăzută în art. 166 alin. (3) din legea învățământului, ca baza materială să fie realizată din fondurile statului.

Se solicită casarea hotărârii criticate și respingerea recursului reclamantului. Recursul în anulare este întemeiat. Probele administrate în cauză, analizate potrivit prevederilor înscrise în art. 166 din Legea învățământului nr. 84/1995 republicată, cu modificările și completările aduse prin O.U.G. nr. 206/2000 aprobată prin Legea nr. 713 din 3 decembrie 2001, confirmă calitatea de proprietară a pârâtei Universitatea Transilvania asupra imobilului aflat în litigiu. Potrivit prevederilor art. 166 alin. (1) din Legea învățământului, baza materială a învățământului de stat constă în întregul activ patrimonial al Ministerului Educației Naționale, al instituțiilor și unităților de învățământ și de cercetare științifică existent la data intrării în vigoare a legii, precum și în activul patrimonial redobândit sau dobândit ulterior.

Alin. (2) al art. 166 arată că în înțelesul prevederilor alin. (1), baza materială cuprinde pe lângă spațiile pentru procesul de învățământ, mijloace de învățământ și alte asemenea, „orice alt obiect de patrimoniu destinat învățământului și salariaților din învățământ”. În imobilul din litigiu se află pe lângă sediul rectoratului și Casa de Cultură Studențească și Casa Universitarilor, deci se cuprinde în baza materială a învățământului în înțelesul dat de art. 166 alin. (2) din Legea învățământului.

Art. 166 alin. (3) conține prevederea potrivit căreia baza materială aferentă procesului de instruire și educație, menționată la alin. (2) și realizată din fondurile statului sau din fondurile instituțiilor și întreprinderilor de stat în perioada anterioară datei de 22 decembrie 1989, se reintegrează, fără plată, în patrimoniul Ministerului Educației Naționale, al instituțiilor și unităților de învățământ și de cercetare științifică din sistemul învățământului de stat, predarea – preluarea făcându-se pe bază de protocol. Condiția privitoare la realizarea imobilului din fondurile statului este îndeplinită.

Clădirea a fost achiziționată de către Comunitatea Județului Brașov cu destinația de „casă a județului”, cumpărată cu banii publici printr-un împrumut făcut de structura administrativă a vremii, așa cum rezultă din Foaia oficială a Județului Brașov, 12 august 1909, cu precizarea că textul de lege menționat cere ca obiectivul să fie „realizat” din fondurile statului și nu „construit” cu aceste fonduri. În sprijinul dobândirii dreptului de proprietate al pârâtei Universitatea Transilvania Brașov asupra imobilului este și prevederea cuprinsă în art. 166 alin. (4) din Legea învățământului, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 713/2001 de aprobare a O.U.G. nr. 206/2000. Potrivit textului de lege, „baza materială a instituțiilor de învățământ superior de stat este de drept proprietatea acestora.

Ministerul Educației și Cercetării este împuternicit să emită certificate de atestare a dreptului de proprietate pentru instituțiile de învățământ superior, pe baza documentației înaintate de către acestea”. Din cele expuse rezultă dobândirea de drept de către pârâta Universitatea Transilvania Brașov a dreptului de proprietate asupra imobilului în temeiul dispozițiilor legale evocate, în concordanță cu prevederile art. 645 C. civ. care enumeră legea printre modurile de dobândire ale proprietății. În consecință se va admite recursul în anulare, se va casa decizia atacată nr. 769 din 18 iunie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, se va respinge recursul declarat de reclamantul Județul Brașov împotriva deciziei nr. 138/A din 5 februarie 2003 a Tribunalului Brașov, secția civilă, pe care o păstrează.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 769/R din 18 iunie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, pe care o casează și respinge recursul declarat de reclamantul Județul Brașov reprezentat prin Președintele Consiliului județean Brașov împotriva deciziei nr. 138 A din 5 februarie 2003 a Tribunalului Brașov, secția civilă, pe care o păstrează. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2004.