ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6458/2004

Asupra recursului în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 14

august 1999, reclamantul Județul Brașov a chemat în judecată pârâta

Universitatea Transilvania Brașov, solicitând evacuarea ei din sediul situat în

Brașov, cu motivarea că imobilul, înscris în C.F. nr. 356 Brașov nr.top.5696/1,

5697/2, este proprietatea reclamantului dobândit prin cumpărare în 1910, iar

pârâta îl folosește fără titlu.

Ulterior au fost introduși în cauză

în calitate de pârâți Casa de Cultură Studențească Brașov, Casa Universitarilor

și Ministerul Educației și Cercetării, cu motivarea că și acești pârâți

folosesc imobilul fără titlu.

Prin cerere reconvențională, pârâta

Universitatea Transilvania Brașov a solicitat instanței să constate că este

titulara dreptului de proprietate asupra imobilului aflat în litigiu, dobândit

în temeiul Legii nr. 84/1995, care face parte din baza ei materială.

Pârâta Universitatea Transilvania

Brașov a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Industriei și

Comerțului pentru cazul în care va cădea în pretenții să fie despăgubită cu

suma reprezentând valoarea actuală a imobilului.

Pârâta Casa de Cultură Studențească

Brașov a formulat cerere reconvențională, solicitând a se constata ocuparea, în

mod legal, a imobilului de către ea, a transferului acestuia din administrarea

autorităților locale în administrarea Ministerului Educației și Cercetării și

să se dispună înscrierea dreptului de administrare în C.F., întrucât își

desfășoară activitatea în imobil din 1969.

Prin sentința civilă nr. 9781 din 21

septembrie 2001 a Judecătoriei Brașov a fost admisă acțiunea formulată și

precizată de reclamantul Județul Brașov și în consecință s-a dispus evacuarea

pârâților din imobilul situat în Brașov, înscris în C.F. nr. 356 Brașov, nr. top.

5696/1 și 5697/2.

Au fost respinse, prin aceeași

sentință, excepțiile invocate în cauză privind lipsa calității procesuale

active și pasive, precum și cererile reconvenționale și de chemare în garanție.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că asupra imobilului în litigiu figurează ca proprietar tabular

reclamantul, cu titlu de cumpărare din anul 1910, iar în baza unor acte

administrative succesive imobilul a fost transmis din administrarea Consiliului

Județean Brașov în administrarea Muzeului Județean Brașov, apoi a Centralei Industriale

de Automobile și Tractoare Brașov, iar în final a fost transmis în

administrarea pârâtei Universitatea Transilvania, dar transferul dreptului de

proprietate nu a operat, rămânând în patrimoniul reclamantului.

Pârâții nu au un titlu valabil

asupra imobilului, prevederile art. 166 din Legea nr. 84/1995 nu au incidență

în cauză, așadar reclamantul, în calitate de proprietar este îndreptățit să

solicite evacuarea pârâților, conform art. 480 C.civ.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel pârâții Universitatea Transilvania, Casa Studențească de Cultură

Brașov, Casa Universitarilor din Brașov și Ministerul Educației și Cercetării.

În motivarea apelului, pârâta

Universitatea Transilvania a susținut că a dobândit dreptul de proprietate

asupra imobilului în temeiul Legii nr. 84/1995.

Prin decizia civilă nr. 138/A din 5

februarie 2003, Tribunalul Brașov a admis apelurile declarate, a schimbat în

parte sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate și precizate

de reclamantul Județul Brașov, având ca obiect evacuarea pârâtelor din imobil.

A fost admisă în parte cererea

reconvențională formulată și precizată de pârâta Universitatea Transilvania și

în consecință s-a constatat că reclamanta reconvențională Universitatea

Transilvania este, prin lege, titulara dreptului de proprietate asupra

imobilului, însă a fost respins capătul de cerere din acțiunea reconvențională

având ca obiect înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară,

întrucât nu au fost încheiate, încă, protocoalele de predare-primire.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a reținut că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 166 din

Legea nr. 84/1995, potrivit cărora imobilul face parte din baza materială a

pârâtei Universitatea Transilvania și este de drept proprietatea acesteia de la

data intrării în vigoare a legii invocate.

Împotriva deciziei a declarat recurs

reclamantul Județul Brașov.

Prin decizia nr. 769 din 18 iunie

2003 pronunțată de Curtea de Apel Brașov s-a admis în parte recursul, s-a

modificat în parte decizia nr. 138/A/2003 a Tribunalului Brașov, secția civilă,

în sensul admiterii în parte a apelurilor declarate de pârâți împotriva

sentinței civile nr. 9781/2001 a Judecătoriei Brașov, pe care a schimbat-o în

parte în sensul că a respins cererea de evacuare a pârâților din imobil.

S-au păstrat restul dispozițiilor

din sentința apelată.

S-a înlăturat din dispozitivul

deciziei recurate dispoziția de admitere în parte a cererii reconvenționale

formulate de pârâți și constatare a dreptului de proprietate asupra imobilului.

S-au menținut celelalte dispoziții

ale deciziei recurate și s-au respins pretențiile din recurs ale reclamantului

referitoare la evacuarea pârâților.

În argumentarea soluției s-a

învederat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 166 din Legea nr.

84/1995, imobilul nefiind realizat din fondurile statului.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, susținând că a fost pronunțată cu

încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a

cauzei pe fond, fiind totodată și vădit netemeinică.

În temeiul prevederilor art. 166

alin. (1) din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, baza materială a

învățământului de stat constă în întregul activ patrimonial al Ministerului

Educației Naționale, al instituțiilor și unităților de învățământ precum și în

activul patrimonial redobândit sau dobândit ulterior.

Alin. (2) al aceluiași articol de

lege prevede că baza materială cuprinde, pe lângă enumerările din text și

„orice alt obiect de patrimoniu destinat învățământului și salariaților din

învățământ” iar alin. (4) din art. 166 înscrie precizarea că baza materială a

instituțiilor de învățământ superior de stat este de drept proprietatea

acestora.

Din interpretarea prevederilor

legale menționate rezultă că dreptul de proprietate al instituțiilor de

învățământ superior asupra bunurilor ce compun baza lor materială a fost

conceput ca un drept care se naște din lege, în acord cu dispozițiile art. 645 C.civ.,

care enunță legea printre modurile de dobândire ale proprietății, fiind

realizată și condiția, prevăzută în art. 166 alin. (3) din legea

învățământului, ca baza materială să fie realizată din fondurile statului.

Se solicită casarea hotărârii

criticate și respingerea recursului reclamantului.

Recursul în anulare este întemeiat.

Probele administrate în cauză,

analizate potrivit prevederilor înscrise în art. 166 din Legea învățământului

nr. 84/1995 republicată, cu modificările și completările aduse prin O.U.G. nr.

206/2000 aprobată prin Legea nr. 713 din 3 decembrie 2001, confirmă calitatea

de proprietară a pârâtei Universitatea Transilvania asupra imobilului aflat în

litigiu.

Potrivit prevederilor art. 166 alin.

(1) din Legea învățământului, baza materială a învățământului de stat constă în

întregul activ patrimonial al Ministerului Educației Naționale, al

instituțiilor și unităților de învățământ și de cercetare științifică existent

la data intrării în vigoare a legii, precum și în activul patrimonial

redobândit sau dobândit ulterior.

Alin. (2) al art. 166 arată că în

înțelesul prevederilor alin. (1), baza materială cuprinde pe lângă spațiile

pentru procesul de învățământ, mijloace de învățământ și alte asemenea, „orice

alt obiect de patrimoniu destinat învățământului și salariaților din

învățământ”.

În imobilul din litigiu se află pe

lângă sediul rectoratului și Casa de Cultură Studențească și Casa

Universitarilor, deci se cuprinde în baza materială a învățământului în

înțelesul dat de art. 166 alin. (2) din Legea învățământului.

Art. 166 alin. (3) conține

prevederea potrivit căreia baza materială aferentă procesului de instruire și

educație, menționată la alin. (2) și realizată din fondurile statului sau din

fondurile instituțiilor și întreprinderilor de stat în perioada anterioară

datei de 22 decembrie 1989, se reintegrează, fără plată, în patrimoniul

Ministerului Educației Naționale, al instituțiilor și unităților de învățământ

și de cercetare științifică din sistemul învățământului de stat, predarea –

preluarea făcându-se pe bază de protocol.

Condiția privitoare la realizarea

imobilului din fondurile statului este îndeplinită. Clădirea a fost

achiziționată de către Comunitatea Județului Brașov cu destinația de „casă a

județului”, cumpărată cu banii publici printr-un împrumut făcut de structura

administrativă a vremii, așa cum rezultă din Foaia oficială a Județului Brașov,

12 august 1909, cu precizarea că textul de lege menționat cere ca obiectivul să

fie „realizat” din fondurile statului și nu „construit” cu aceste fonduri.

În sprijinul dobândirii dreptului de

proprietate al pârâtei Universitatea Transilvania Brașov asupra imobilului este

și prevederea cuprinsă în art. 166 alin. (4) din Legea învățământului, așa cum

a fost modificată prin Legea nr. 713/2001 de aprobare a O.U.G. nr. 206/2000.

Potrivit textului de lege, „baza materială a instituțiilor de învățământ

superior de stat este de drept proprietatea acestora. Ministerul Educației și

Cercetării este împuternicit să emită certificate de atestare a dreptului de

proprietate pentru instituțiile de învățământ superior, pe baza documentației

înaintate de către acestea”.

Din cele expuse rezultă dobândirea

de drept de către pârâta Universitatea Transilvania Brașov a dreptului de

proprietate asupra imobilului în temeiul dispozițiilor legale evocate, în

concordanță cu prevederile art. 645 C. civ. care enumeră legea printre modurile

de dobândire ale proprietății.

În consecință se va admite recursul

în anulare, se va casa decizia atacată nr. 769 din 18 iunie 2003 a Curții de

Apel Brașov, secția civilă, se va respinge recursul declarat de reclamantul

Județul Brașov împotriva deciziei nr. 138/A din 5 februarie 2003 a Tribunalului

Brașov, secția civilă, pe care o păstrează.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei nr. 769/R din 18 iunie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția

civilă, pe care o casează și respinge recursul declarat de reclamantul Județul

Brașov reprezentat prin Președintele Consiliului județean Brașov împotriva

deciziei nr. 138 A din 5 februarie 2003 a Tribunalului Brașov, secția civilă,

pe care o păstrează.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18

noiembrie 2004.