ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 461/2006

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 15 aprilie 2005, la Tribunalul Brașov, reclamantul județul Brașov a solicitat obligarea pârâților Universitatea T. Brașov, Casa Universitarilor din Brașov, Casa Studențească de Cultură Brașov și Ministerul Educației și Cercetării, să-i lase în deplină proprietate și posesie, imobilul situat în municipiul Brașov, înscris în C.F. nr. 356 Brașov, sub nr. top 5696/1, 5697/2. Reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 5683 din 15 decembrie 2005, emis de Ministerul Educației și Cercetării, privind atestarea dreptului de proprietate a imobilului - construcții și teren, în suprafață totală de 2799 mp, situat în municipiul Brașov, înscris în C.F.

nr. 356 Brașov, sub nr. top 5696/1, 5697/2, imobil cunoscut sub denumirea de „Rectorat” al Universității T. din Brașov. Prin încheierea dată în ședința publică de la 16 decembrie 2005, Tribunalul Brașov, secția civilă, a sesizat, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Brașov, ca instanță de contencios administrativ, pentru soluționarea excepției de nelegalitate a actului administrativ individual, considerat ca având influență asupra judecății pe fond a litigiului. Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 8/F din 12 ianuarie 2006, prin care a admis excepția invocată în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004 și a constatat nelegalitatea Ordinului nr. 5683 din 15 decembrie 2005, emis de Ministrul Educației și Cercetării.

Hotărând astfel, instanța de fond a considerat că Ordinul nr. 5683 din 15 decembrie 2005 a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art. 166 din Legea nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru că a fost atestat dreptul de proprietate al Universității T. Brașov, asupra unui imobil care nu a fost individualizat și fără a se depune toate documentele privind proprietatea și documentele necesare în vederea înregistrării în evidențele contabile. Nelegalitatea ordinului a fost constatată și față de fundamentarea sa insuficientă, întrucât nu indică dispoziția aplicată din alin. (1) - (9) ale art. 166 din Legea nr. 84/1995, nu cuprinde referiri la decizia nr. 138/A/2003 a Tribunalului Brașov și nici o dispoziție expresă, care să reprezinte ceea ce anume se dispune.

Instanța de fond a apreciat că nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 166 din Legea nr. 84/1995, pentru atestarea dreptului de proprietate al Universității T. Brașov, asupra imobilului „clădirea Rectoratului”, întrucât acest spațiu nu este un activ patrimonial al universității și nu face parte din baza materială a învățământului de stat, în condițiile în care nu a fost realizat din fondurile statului sau ale instituțiilor și întreprinderilor de stat, în perioada anterioară datei de 22 decembrie 1989 și nu a fost predat printr-un protocol încheiat cu reclamantul, înscris în C.F., ca proprietar pe baza actului de vânzare-cumpărare din anul 1909. Considerând întemeiată excepția invocată de reclamant, instanța de fond a stabilit că acest ordin este inexistent și că nu va fi avut în vedere la soluționarea acțiunii în revendicare, urmând a se proceda la compararea titlurilor de proprietate.

De altfel, obținerea ordinului de către universitatea pârâtă a fost apreciată ca fiind o cale ocolită pentru înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate asupra imobilului aflat în litigiul de revendicare, deși în cazul îndeplinirii cerințelor prevăzute de Legea nr. 84/1995, exista posibilitatea eliberării unui certificat de atestare a proprietății. Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, pârâții Universitatea T. Brașov, Casa Universitarilor Brașov, Casa de Cultură a Studenților Brașov și Ministerul Educației și Cercetării, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală și netemeinică.

Recurenții au susținut că instanța de fond a admis greșit excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 5683 din 15 decembrie 2005, act care a fost emis în conformitate cu prevederile art. 166 din Legea nr. 84/1995, republicată și cu decizia nr. 138/A din 5 februarie 2003, a Tribunalului Brașov, definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 6458 din 18 noiembrie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Recurenții au învederat c, dreptul de proprietate asupra imobilului denumit „clădirea Rectoratului”, aparține Universității T., fiind dobândit în baza legii și existența unui litigiu cu privire la acest drept nu poate constitui un impediment legal pentru emiterea ordinului de atestare a proprietății.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va admite recursurile pentru următoarele considerente: Litigiul de fond aflat pe rolul Tribunalului Brașov, secția civilă, are ca obiect revendicarea de către reclamantul județul Brașov, a imobilului situat în municipiul Brașov, înscris în C.F. nr. 356 Brașov, sub nr. top 5696/1, nr. 5697/2, în contradictoriu cu pârâții Universitatea T. Brașov, Casa Universitarilor Brașov, Casa de Cultură a Studenților Brașov și Ministerul Educației și Cercetării.

În acest litigiu de drept civil, pârâta Universitatea T. Brașov a invocat dreptul său de proprietate asupra imobilului, dobândit prin lege, ca mod originar de dobândire a proprietății, și anume, prin îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 166 din Legea nr. 84/1995, așa cum s-a constatat în decizia civilă nr. 138/A din 5 februarie 2003, a Tribunalului Brașov, menținută ca legală și temeinică prin decizia nr. 6458 din 18 noiembrie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Ordinul nr. 5683 din 15 decembrie 2005, care a fost emis de Ministerul Educației și Cercetării pentru atestarea acestui drept, a fost depus la termenul din 16 decembrie 2005, de către universitatea pârâtă, în cadrul probei cu înscrisuri, încuviințată de instanța sesizată cu acțiunea în revendicare imobiliară.

Invocarea la același termen de către reclamant, a nelegalității ordinului pe cale de excepție, nu a fost motivată, în sensul că nu au fost arătate acele motive de nelegalitate a respectivului act administrativ pe care partea le consideră susceptibile să influențeze soluționarea fondului în cauza de drept civil dedusă judecății. Datorită neîndeplinirii acestei condiții de contestare în justiție a unui act administrativ, pe cale directă sau pe cale incidentă, Tribunalul Brașov nu a verificat dacă între fondul pricinii, pentru care a fost învestit și ordinul emis de Ministerul Educației și Cercetării, pe parcursul judecării cauzei, există o legătură juridică, suficientă pentru a face necesară cenzurarea nelegalității ordinului în procedura cu caracter accesoriu prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004.

La rândul său, Curtea de Apel Brașov, ca instanță de contencios administrativ, nu a examinat dacă erau îndeplinite condițiile legale pentru a se pronunța asupra excepției de nelegalitate, deși încheierea de sesizare a sa nu a fost motivată de tribunal și a acordat un termen pentru ca reclamantul să motiveze în fapt și în drept excepția invocată. Motivarea astfel depusă în ședința publică de la 9 ianuarie 2006, nu îndeplinește cerința procedurală impusă de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru că reclamantul a justificat invocarea excepției, „prin posibilitatea ca la soluționarea acțiunii sale în revendicare să se aprecieze că fondul litigiului depinde de Ordinul nr. 5683 din 15 decembrie 2005”; această motivare nu reprezintă decât o enunțare a normei cuprinsă în textul de lege sus-menționat și nu cuprinde elementele de fapt și de drept care să determine aplicarea ei în cauză.

Nefiind stabilită existența legăturii dintre fondul pricinii și excepția de nelegalitate, instanța de contencios administrativ a apreciat greșit că a fost legal sesizată să cenzureze în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, nelegalitatea Ordinului nr. 5683 din 15 decembrie 2005 și din acest motiv, hotărârea a fost pronunțată cu depășirea limitelor în care a fost reglementat controlul judecătoresc al actelor administrative, pe cale de excepție. Această concluzie rezultă din faptul că actul administrativ cu caracter individual, a cărui nelegalitate a fost invocată de reclamant, nu produce efecte juridice proprii cu privire la dreptul de proprietate al universității pârâte asupra imobilului „clădirea Rectoratului”, întrucât conținutul său atestă regimul juridic al bunului constatat cu autoritate de lucru de lucru judecat în decizia civilă nr. 138/A din 5 februarie 2003, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția civilă.

Prin această hotărâre judecătorească, menținută ca legală și temeinică prin decizia nr. 6458 din 18 noiembrie 2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, s-a constatat că Universitatea T. Brașov este, prin lege, titulara dreptului de proprietate asupra imobilului situat în municipiul Brașov, înscris în C.F. nr. 356 Brașov, sub nr. top 5696/1, 5697/2. Dreptul de proprietate al universității pârâte a fost constatat în baza art. 166 din Legea nr. 84/1995, republicată, reținându-se îndeplinirea condițiilor prevăzute de acest text de lege, întrucât imobilul face parte din baza materială a învățământului și a fost realizat din fondurile statului, prin cumpărare cu venituri publice.

Dreptul de proprietate astfel constatat, a fost opus de universitatea pârâtă, în acțiunea de revendicare formulată de județul Brașov și, deci, apărarea sa a fost întemeiată pe o hotărâre judecătorească irevocabilă. În atare situație, Ordinul nr. 5683 din 15 decembrie 2005, de atestare a dreptului respectiv, este un act de executare a hotărârii judecătorești irevocabile, cu privire la îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 166 din Legea nr. 84/1995, republicată, și, deci, nu constituie un act juridic distinct de aplicare a acestei norme legale.

Constatând că Ordinul nr. 5683 din 15 decembrie 2005 este nelegal față de dispozițiile art. 166 din Legea nr. 84/1995, cu motivarea că această reglementare nu este aplicabilă universității pârâte, instanța de contencios administrativ s-a pronunțat implicit asupra fondului litigiului privind dreptul de proprietate, depășind, astfel, cadrul procesual prevăzut de art. 4 din Legea nr. 554/2004, întrucât a încălcat competența materială a tribunalului învestit cu acțiunea în revendicare, dar și autoritatea de lucru de judecat a deciziei civile nr. 138/A din 5 februarie 2003. Ordinul nr. 5683 din 15 decembrie 2003 nu atestă o altă situație juridică, decât cea constatată prin hotărârea judecătorească irevocabilă menționată anterior și nu produce alte consecințe asupra aprecierii dreptului propriu invocat de universitatea pârâtă, în cadrul acțiunii în revendicare.

Prin motivele de nelegalitate a Ordinului nr. 5683 din 15 decembrie 2005, invocate pe cale de excepție de către județul Brașov, se contestă în realitate dreptul de proprietate al Universității T. Brașov, constatat în mod irevocabil într-un alt litigiu civil, ceea ce aduce atingere principiului autorității de lucru judecat. Din acest motiv, nu pot fi examinate în prezenta cauză, susținerile formulate de părți pe fondul pricinii și asupra cărora s-a pronunțat greșit instanța de fond, pe calea excepției de nelegalitate, cum sunt apărările referitoare la lege, ca mod originar de dobândire a dreptului real de proprietate sau prezumția de proprietate.

De asemenea, instanța de fond s-a pronunțat greșit asupra unor motive de nelegalitate care vizează condițiile de formă ale Ordinului nr. 5683 din 15 decembrie 2005, deși acestea, prin natura lor, nu pot avea o incidență asupra soluției din litigiul de drept civil și nici nu au fost invocate de reclamant în susținerea excepției. Astfel, instanța de contencios administrativ a constatat greșit nelegalitatea Ordinului nr. 5683 din 15 decembrie 2005, față de denumirea dată actului, de lipsa din conținutul său a unor dispoziții proprii actului administrativ de autoritate și emiterea lui anterior încheierii unui protocol de predare-primire a imobilului, deși nu s-a contestat că universitatea pârâtă are posesia bunului.

Toate aceste motive de nelegalitate sunt lipsite de relevanță la soluționarea acțiunii în revendicare și pot fi invocate pe calea unei acțiuni directe, de persoana care se consideră vătămată într-un drept al său recunoscut de lege ori într-un interes legitim. Pentru considerentele expuse, Curtea va admite recursurile, va casa hotărârea atacată și constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, va respinge excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 5683 din 15 decembrie 2005, invocată de județul Brașov, în dosarul nr. 821/C/2005, al Tribunalului Brașov, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Casa Universitarilor Brașov, Casa de Cultură a Studenților Brașov, Universitatea T. Brașov și Ministerul Educației și Cercetării împotriva sentinței civile nr. 8/F din 12 ianuarie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și în fond, respinge excepția de nelegalitate invocată de județul Brașov. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2006.