ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5287/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin plângerea adresată Poliției

municipiului Ploiești la 15 august 2003 C.A. a cerut cercetarea și trimiterea

în judecată a judecătorului M.M. de la Tribunalul Prahova și a directorului

C.P. a județului Prahova, I.D., pentru infracțiunile de abuz în serviciu și,

respectiv, de fals prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen., susținând că în

mod greșit i s-a respins contestația privind recalcularea pensiei, avându-se în

vedere date eronate comunicate de intimatul I.D.

Declinându-se competența de către

Poliția municipiului Ploiești, cercetările au fost efectuate de Parchetul de pe

lângă Judecătoria Ploiești cu privire la I.D. și de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Ploiești cu privire la judecătorul M.M.

Prin rezoluțiile nr. 2645/P/2003 și

respectiv, nr. 377/P/2003 s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva

intimaților  reținându-se că nu există elemente din care să rezulte săvârșirea

infracțiunilor reclamate. Rezoluțiile au fost confirmate prin respingerea

plângerii petiționarului prin ordonanța nr. 723 din 22 martie 2004 a procurorului

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Plângerea formulată împotriva

ordonanței de petiționar la Curtea de Apel Ploiești a fost respinsă, ca

nefondată, prin sentința penală nr. 47 din 3 iunie 2004.

Împotriva acestei sentințe

petiționarul C.A. a declarat recurs, susținând că instanța nu a luat în

considerare toate probele pe care le-a adus în susținerea acuzațiilor sale și a

cerut judecarea intimaților pentru infracțiunile menționate în plângere.

Recursul nu este fondat.

În plângerea sa petiționarul susține

că în anul 1987 când i s-a stabilit pensia, nu i s-a luat în calcul perioada

1981 - 1983. Această susținere este reală, însă ulterior, în urma demersurilor

sale, prin decizia nr. 182064 din 28 ianuarie 1999 a D.G.M.P.S. Prahova această

perioadă a fost inclusă în calculul vechimii în muncă, modificându-se totodată

și cuantumul drepturilor la pensie. Această decizie a fost emisă în urma

pronunțării unor hotărâri judecătorești și anume, deciziile civile nr. 1244 din

28 decembrie 1994 și nr. 760 din 2 martie 2000 prin care s-a constatat că

perioada menționată constituie vechime în muncă conform art. 11 din Decretul

nr. 118/1990, iar pârâta SC S. SA Mangalia a fost obligată să o înscrie în

cartea de muncă și totodată să plătească despăgubirile corespunzătoare.

În aceste condiții soluția de

respingere a contestației este corectă.

Din probele administrate nu rezultă

că judecătorul M.M. și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu cu ocazia

soluționării dosarului. Nu sunt deci întrunite condițiile prevăzute de lege

pentru ca împotriva celor doi intimați să se fi început urmărirea penală pentru

infracțiunile menționate în plângerea petiționarului. Astfel, se constată că

rezoluția emisă de parchet este temeinică și legală.

În consecință, se va respinge

recursul declarat, iar recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul C.A. împotriva sentinței penale nr. 47 din 3 iunie

2004 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă recurentul petiționar să

plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 octombrie 2004.