ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1847/2010

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 12 din 1 februarie 2010 Curtea de Apel Ploiești a respins ca

nefondată plângerea formulată de petiționara C.M. cu privire la rezoluția nr. 75/P/2008

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul

teritorial Ploiești, menținând rezoluția atacată.

S-au

reținut următoarele:

Petiționara

C.M. a solicitat efectuarea cercetărilor penale cu privire la intimata A.D.

judecător la Judecătoria Câmpina, întrucât cu ocazia soluționării dosarului nr.

1220/204/2008 a întocmit, cu încălcarea dispozițiilor legale, încheierea din 10

aprilie 2008, neacordându-i astfel drepturile cetățenești, prin crearea unei

situații de inferioritate, ceea ce constituie infracțiunea prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 și infracțiunea prev. de art. 6 din legea menționată.

Dosarul

la care face referire petiționara are ca obiect contestația acesteia, în

contradictoriu cu Casa de Pensii Prahova, cu privire la suspendarea pensiei

provizorii a executării silite prin poprire, întemeiată pe disp. art. 403 alin.

(4) C. proc. civ.

Prin

încheierea din 10 aprilie 2008, intimata A.D. a respins cererea, întrucât nu au

fost îndeplinite condițiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ.

Întrucât

petiționara C.M. nu s-a prezentat la parchet pentru a oferi date suplimentare

și nici nu a făcut referire la vreo probă care să ateste că s-a săvârșit o

infracțiune, prin rezoluția nr. 75/P/2008 din 18 august 2009 s-a dispus

neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., fapta nu

există.

Plângerea

formulată în condițiile art. 275-278 C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată

de procurorul șef al DNA - Serviciul teritorial Ploiești, prin rezoluția nr. 409/II/2

din 14 octombrie 2009.

Petiționara

s-a adresat cu plângere conform art. 278

1

C. proc. pen. Curții de

Apel Ploiești, care prin sentința penală nr. 12 din 1 februarie 2010 a respins

plângerea ca nefondată, nerezultând din examinarea cauzei elemente care să

ateste săvârșirea unei infracțiuni.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs petiționara C.M. care a susținut că la

curtea de apel cauza s-a judecată în lipsa sa, în mod voit, neavând

posibilitatea să se apere, iar dosarul nu a putut fi consultat.

De

asemenea, aduce critici sentinței sub aspectul nemotivării acesteia, dar și pe

fondul cauzei, susținând că încheierea pe care o consideră a fi rezultatul unor

fapte penale comise intimata judecător A.D. conține date nereale.

Examinând

actele dosarului, Înalta Curte constată că atât soluția dispusă de procuror cât

și sentința sunt temeinice și legale în raport de probele administrate.

Cu ocazia

judecării cauzei în fond, petiționara a fost citată la 7 decembrie 2009 pentru

termenul din 16 decembrie 2009, când a solicitat amânarea cauzei, apoi pentru

termenul din 28 decembrie 2009 când nu s-a prezentat, aceeași situație fiind și

la termenele din 15 ianuarie 2010, 22 ianuarie 2010 și 1 februarie 2010, când

s-a judecat fondul.

Așa fiind, nu

rezultă că nu i s-a respectat dreptul la apărare iar actele dosarului avea

posibilitatea să le examineze în toată această perioadă.

Se constată că

tergiversarea soluționării cauzei este din culpa exclusivă a acesteia și nu

poate fi imputată instanței.

Sentința este

corespunzător motivată, urmare analizării din oficiu a temeiniciei și

legalității rezoluției procurorului în lipsa unor critici formulate de

petiționara C.M.

Înalta Curte

constată, în această situație, că nu există nici o probă care să confirme

săvârșirea vreunei infracțiuni de către intimata A.D., aceasta procedând, cu

ocazia judecării cauzei nr. 220/204/2008 al Judecătoriei Câmpina, cu

respectarea dispozițiilor legale și dând dovadă de rol activ, punându-i în

vedere contestatoarei modalitățile prin care ar putea rezolva litigiul.

Afirmațiile

petiționarei privind împrejurarea că i-ar fi fost îngrădite unele drepturi, ori

că justiția nu funcționează în baza legii au caracter general, nefiind indicate

fapte și probe concrete.

Așa

fiind, sentința atacată este legală și temeinică, iar recursul va fi respins

conf. disp. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și disp.

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de petiționara C.M. împotriva sentinței penale nr. 12 din 1 februarie

2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de

200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 10 mai 2010.