ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6879/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

La data de 19 martie 2004,

la Curtea de Apel Ploiești, sub nr. 2520/2004, a fost înregistrată plângerea

formulată de SA I., reprezentată de D.M., împotriva adresei nr. 19611/4417/2002

din 16 aprilie 2002 a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Petenta, prin același reprezentant

a mai formulat o plângere, înregistrată pe data de 19 martie 2004, la Curtea de

Apel Ploiești, sub nr. 2521/2004, împotriva adresei nr. 210274/4685/2002 din 16

aprilie 2002 a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

În motivarea plângerilor

petenta a arătat că prin aceste adrese primite de la Parchetul de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție i s-a adus la cunoștință că două plângeri formulate

anterior au fost trimise la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

pentru soluționare.

Ulterior, acest din urmă

parchet, a comunicat că au trimis plângerile respective Parchetului de pe lângă

Tribunalul Prahova pentru a se atașa dosarului penal nr. 66/P/2003.

Curtea de Apel Ploiești,

studiile, actele și lucrările ce compun dosarele penale nr. 2521/2003 și nr.

2520/2004, a constatat că între acestea există legătură și reunirea lor se

impune pentru o mai bună înfăptuire a justiției și în consecință a dispus

conexarea acestora sub nr. 2520/2004.

Prin sentința penală nr. 66

din 25 iunie 2004, Curtea de Apel Ploiești a respins plângerea, ca nefondată.

Împotriva sentinței,

petiționara a declarat recurs, criticând ca fiind netemeinică și nelegală,

susținând că în mod greșit s-a respins plângerea.

Recursul de față este

nefondat.

Pot fi atacate cu plângere

la instanță, potrivit art. 278

1

C. proc. pen., după parcurgerea

procedurii prevăzute în art. 275 – art. 278, rezoluțiile și ordonanțele de

netrimitere în judecată date de procuror.

Comunicările făcute de

parchet în afara cadrului procesual, fără adoptarea unor rezoluții sau

ordonanțe de clasare, de neîncepere a urmăririi penale, respectiv de scoatere

de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, nu pot fi atacate cu

plângere conform art. 278

1

C. proc. pen.

În cauză, recurenta s-a

plâns împotriva adreselor primite de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție prin care i s-a comunicat că plângerile au fost trimise

spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Or, aceste comunicării nu

constituie măsuri sau acte de urmărire penală, așa încât nu pot fi atacate cu

plângere conform art. 278

1

C. proc. pen.

Cu această motivație, curtea

de apel trebuie să respingă plângerile, acestea fiind inadmisibile.

Drept consecință, recursul

este nefondat și urmează a fi respins, iar recurenta obligată la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționara SA I. împotriva sentinței penale nr. 66 din 25

iunie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă recurenta petiționară

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 decembrie 2004.