ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6879/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 19 martie 2004, la Curtea de Apel Ploiești, sub nr. 2520/2004, a fost înregistrată plângerea formulată de SA I., reprezentată de D.M., împotriva adresei nr. 19611/4417/2002 din 16 aprilie 2002 a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Petenta, prin același reprezentant a mai formulat o plângere, înregistrată pe data de 19 martie 2004, la Curtea de Apel Ploiești, sub nr. 2521/2004, împotriva adresei nr. 210274/4685/2002 din 16 aprilie 2002 a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. În motivarea plângerilor petenta a arătat că prin aceste adrese primite de la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție i s-a adus la cunoștință că două plângeri formulate anterior au fost trimise la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești pentru soluționare.

Ulterior, acest din urmă parchet, a comunicat că au trimis plângerile respective Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova pentru a se atașa dosarului penal nr. 66/P/2003. Curtea de Apel Ploiești, studiile, actele și lucrările ce compun dosarele penale nr. 2521/2003 și nr. 2520/2004, a constatat că între acestea există legătură și reunirea lor se impune pentru o mai bună înfăptuire a justiției și în consecință a dispus conexarea acestora sub nr. 2520/2004. Prin sentința penală nr. 66 din 25 iunie 2004, Curtea de Apel Ploiești a respins plângerea, ca nefondată. Împotriva sentinței, petiționara a declarat recurs, criticând ca fiind netemeinică și nelegală, susținând că în mod greșit s-a respins plângerea.

Recursul de față este nefondat. Pot fi atacate cu plângere la instanță, potrivit art. 278 1 C. proc. pen., după parcurgerea procedurii prevăzute în art. 275 – art. 278, rezoluțiile și ordonanțele de netrimitere în judecată date de procuror. Comunicările făcute de parchet în afara cadrului procesual, fără adoptarea unor rezoluții sau ordonanțe de clasare, de neîncepere a urmăririi penale, respectiv de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, nu pot fi atacate cu plângere conform art. 278 1 C. proc. pen. În cauză, recurenta s-a plâns împotriva adreselor primite de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care i s-a comunicat că plângerile au fost trimise spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Or, aceste comunicării nu constituie măsuri sau acte de urmărire penală, așa încât nu pot fi atacate cu plângere conform art. 278 1 C. proc. pen. Cu această motivație, curtea de apel trebuie să respingă plângerile, acestea fiind inadmisibile. Drept consecință, recursul este nefondat și urmează a fi respins, iar recurenta obligată la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara SA I. împotriva sentinței penale nr. 66 din 25 iunie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Obligă recurenta petiționară la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 decembrie 2004.