ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6010/2004

Asupra recursurilor penale de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 4355 din 30 ianuarie 2004 a Judecătoriei Ploiești, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca rămasă fără obiect plângerea formulată de petenții S.A. și R.C. împotriva rezoluției cu nr. 1497/P/2000 din 18 iulie 2000 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești.

Instanța de fond a reținut că, la data de 30 ianuarie 2000, petenții s-au adresat cu o plângere Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, prin care au sesizat că numitul C.G., a comis infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, constând în aceea că, ar fi întocmit în fals în locul soției sale, în anul 1991, o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unui teren ce aparținuse fratelui acesteia și la a cărei moștenire soția făptuitorului renunțase, însă, ulterior, cu complicitatea membrilor Comisiei Locale de aplicare a Legii nr. 18/1991, din aceiași comună, a obținut adeverința falsă cu nr. 2564 din 24 martie 1992.

Prin această adeverință a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren vizate, ceea ce a condus la admiterea unei acțiuni civile, în anularea titlului de proprietate, considerat a fi emis în mod legal pe numele părții vătămate S.A. și a altor persoane.

După efectuarea de cercetări, Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, prin rezoluția nr. 1497/P/2000, a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de C.G., apreciindu-se că fapta nu există.

Ulterior S.A. a formulat plângeri împotriva rezoluției până la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, plângeri care au fost respinse ca neîntemeiate.

S-a mai reținut că, ulterior, prin rezoluția nr. 12977/2353/2003 a Parchetului de pe lângă fosta Curte Supremă de Justiție a fost admisă plângerea petenților, infirmându-se soluția de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul nr. 1497/P/2000 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, dispunându-se restituirea cauzei în vederea continuării cercetărilor.

După efectuarea acestora, dosarul a fost înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, cu aceeași propunere de neînceperea urmăririi penală, confirmată prin rezoluția nr. 1497/P/2000 din 5 decembrie 2003, a acestei unități de parchet.

Împotriva sentinței penale nr. 4355 din 20 ianuarie 2004 a Judecătoriei Ploiești au declarat recurs petenții S.A. și R.C., susținând că aceasta este netemeinică și nelegală.

Petenții au invederat faptul că instanța de fond nu le-a comunicat modul în care a fost rezolvată plângerea, că Parchetul de pe lângă fosta Curte Supremă de Justiție a dispus reluarea cercetărilor, ceea ce înseamnă că în cauză există probe suficiente care confirmă încălcarea legii.

Reținând că, rezoluția nr. 1497/ P din 18 iulie 2000 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești a fost infirmată prin rezoluția nr. 12977/2353/2003 a Parchetului de pe lângă fosta Curte Supremă de Justiție, și că petenții S.A. și R.C. nu au formulat plângere împotriva noii rezoluții din 5 decembrie 2003 dată în dosarul nr. 1497/P/2000 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, tribunalul a apreciat că plângerea petenților a rămas fără obiect, rezoluția parchetului atacată de petenți fiind desființată în momentul în care Parchetul de pe lângă fosta Curte Supremă de Justiție a retrimis cauza Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, pentru continuarea cercetărilor.

Astfel, prin decizia penală nr. 364 din 9 aprilie 2004, Tribunalul Prahova a respins, ca nefondate, recursurile petenților S.A. și R.C.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs cei doi petenți, considerând că, hotărârea este nelegală și netemeinică.

Prin decizia penală nr. 623 din 17 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești au fost respinse, ca inadmisibile, recursurile declarate de petenții S.A. și R.C., instanța apreciind că acestea au fost nelegal, promovate împotriva unei hotărâri definitive.

Împotriva deciziei penale nr. 623 din 17 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. 3695/2004 au declarat un nou recurs petenții S.A. și R.C.

Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În raport de dispozițiile art. 385

1

C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii, după caz, nedefinitive.

Totodată, art. 417 C. proc. pen., cu referire la dispozițiile înscrise în Cap. III din Titlul II al aceluiași cod, prevede că deciziile pronunțate în recurs nu sunt supuse nici unei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive și executorii.

Așadar, sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității acestei căi de atac, dreptul la recurs stingându-se prin exercitare, așa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă.

În cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată cu un nou recurs, declarat de către petenții S.A. și R.C. împotriva deciziei prin care secția penală a Curții de Apel Ploiești a respins, recursul declarat de către aceiași petenți.

Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza II C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petenții S.A. și R.C. împotriva deciziei penale nr. 623 din 17 iunie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petenții să plătească sumele de câte 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petenții S.A. și R.C. împotriva deciziei penale nr. 623 din 17 iunie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă petenții să plătească sumele de câte 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 noiembrie 2004.