ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3437/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 8 din 8 martie 2004, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul V.C. împotriva rezoluției nr. 3831/II/2 din 16 decembrie 2003 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești prin care s-a respins plângerea petentului împotriva rezoluției din 24 iunie 2003 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în dosarul penal nr. 170/P/2003. Petiționarul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 2.000.000 lei către intimații făptuitori V.I.A. și O.L., reprezentând onorariul de avocat și la 100.000 lei, cu același titlu, către stat.

S-a reținut că, la data de 26 martie 2003, petiționarul V.C. a formulat plângere penală împotriva notarului public O.L. și a lui V.A.I., fratele său, susținând că, potrivit înțelegerii dintre ei, făptuitorii au redactat în fals contractul de vânzare – cumpărare a unui teren, menționând un preț nereal și omițând să precizeze modul de împărțire a sumei dobândite între vânzători. Prin rezoluția nr. 170/P/2003 din 24 iunie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de O.L. și V.I.A. pentru infracțiunile prevăzute de art. 289 și art. 291 C. pen. Plângerea formulată de persoana vătămată V.C.

împotriva rezoluției de neurmărire penală a fost respinsă, ca neîntemeiată de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești prin rezoluția nr. 3831/II/2/2003 din 16 decembrie 2003. S-a constatat că soluția dispusă de procuror este legală și temeinică, prețul declarat și menționat în contractul de vânzare – cumpărare reprezentând acordul părților, iar modul de împărțire a sumei dobândite între vânzători excedând atribuțiilor notarului public. În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., persoana vătămată a formulat plângere în fața instanței de judecată căreia, i-ar fi revenit, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror.

Instanța de fond a apreciat că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de O.L. și V.A.I. este legală și temeinică, neexistând motive care să determine recurgerea la una din soluțiile prevăzute de art. 278 1 alin. 8 lit. b) și c) C. proc. pen. Prețul consemnat în contractul de vânzare – cumpărare a reprezentat voința și acordul părților, iar modul în care s-au împărțit banii a fost consemnat într-un proces – verbal semnat de către acestea, neexistând dovezi că unii dintre vânzători ar fi încasat sume de bani în plus. Împotriva acestei sentințe penale, a declarat recurs în termen legal petiționarul V.C., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și, pe fond, admiterea plângerii formulată împotriva rezoluției de neurmărire penală.

Recursul este nefondat. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că soluția dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în dosarul penal nr. 170/P/2003 este legală și temeinică. Probele administrate în cauză au fost corect interpretate, neexistând dovezi, în sensul săvârșirii infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals prevăzute de art. 289 și art. 291 C. pen., de către făptuitorii O.L. și V.A.I. În consecință, soluția instanței de fond de respingere a plângerii formulate de petiționar este justă, recursul declarat de acesta urmând a fi respins ca nefondat. Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, precum și la plata cheltuielilor judiciare către partea vătămată O.L.

Văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul V.C. împotriva sentinței penale nr. 8 din 8 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, precum și la plata sumei de 2.000.000 lei, cheltuieli de judecată către partea vătămată O.L. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 iunie 2004.