ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3437/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 8 din 8

martie 2004, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca neîntemeiată, plângerea

formulată de petentul V.C. împotriva rezoluției nr. 3831/II/2 din 16 decembrie

2003 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

prin care s-a respins plângerea petentului împotriva rezoluției din 24 iunie

2003 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în dosarul penal

nr. 170/P/2003.

Petiționarul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare în sumă de 2.000.000 lei către intimații făptuitori

V.I.A. și O.L., reprezentând onorariul de avocat și la 100.000 lei, cu același

titlu, către stat.

S-a reținut că, la data de 26 martie

2003, petiționarul V.C. a formulat plângere penală împotriva notarului public

O.L. și a lui V.A.I., fratele său, susținând că, potrivit înțelegerii dintre

ei, făptuitorii au redactat în fals contractul de vânzare – cumpărare a unui

teren, menționând un preț nereal și omițând să precizeze modul de împărțire a

sumei dobândite între vânzători.

Prin rezoluția nr. 170/P/2003 din 24

iunie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în temeiul

dispozițiilor art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus

neînceperea urmăririi penale față de O.L. și V.I.A. pentru infracțiunile

prevăzute de art. 289 și art. 291 C. pen.

Plângerea formulată de persoana

vătămată V.C. împotriva rezoluției de neurmărire penală a fost respinsă, ca

neîntemeiată de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Ploiești prin rezoluția nr. 3831/II/2/2003 din 16 decembrie 2003.

S-a constatat că soluția dispusă de

procuror este legală și temeinică, prețul declarat și menționat în contractul

de vânzare – cumpărare reprezentând acordul părților, iar modul de împărțire a

sumei dobândite între vânzători excedând atribuțiilor notarului public.

În conformitate cu dispozițiile art.

278

1

C. proc. pen., persoana vătămată a formulat plângere în fața

instanței de judecată căreia, i-ar fi revenit, potrivit legii, competența să

judece cauza în primă instanță, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale dispusă de procuror.

Instanța de fond a apreciat că

rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de O.L. și V.A.I. este

legală și temeinică, neexistând motive care să determine recurgerea la una din

soluțiile prevăzute de art. 278

1

alin. 8 lit. b) și c) C. proc. pen.

Prețul consemnat în contractul de

vânzare – cumpărare a reprezentat voința și acordul părților, iar modul în care

s-au împărțit banii a fost consemnat într-un proces – verbal semnat de către

acestea, neexistând dovezi că unii dintre vânzători ar fi încasat sume de bani

în plus.

Împotriva acestei sentințe penale, a

declarat recurs în termen legal petiționarul V.C., solicitând admiterea

acestuia, casarea hotărârilor atacate și, pe fond, admiterea plângerii

formulată împotriva rezoluției de neurmărire penală.

Recursul este nefondat.

Din analiza actelor și lucrărilor

dosarului, rezultă că soluția dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești în dosarul penal nr. 170/P/2003 este legală și temeinică.

Probele administrate în cauză au

fost corect interpretate, neexistând dovezi, în sensul săvârșirii

infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals prevăzute de art. 289 și art.

291 C. pen., de către făptuitorii O.L. și V.A.I.

În consecință, soluția instanței de

fond de respingere a plângerii formulate de petiționar este justă, recursul

declarat de acesta urmând a fi respins ca nefondat.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, precum și la plata cheltuielilor judiciare

către partea vătămată O.L.

Văzând și dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul V.C. împotriva sentinței penale nr. 8 din 8 martie

2004 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, precum și la plata

sumei de 2.000.000 lei, cheltuieli de judecată către partea vătămată O.L.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 iunie 2004.