ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5282/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1016 din 23 octombrie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 711/2001, a fost condamnat inculpatul C.N. la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. În temeiul art. 81 – art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. Inculpatul P.C. a fost condamnat la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

În temeiul art. 81 – art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. S-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive a inculpaților, astfel: - pentru inculpatul C.N. de la 25 ianuarie 2001 la 23 februarie 2001, inclusiv; - pentru inculpatul P.C. de la 5 februarie 2001 la 23 februarie 2001. În temeiul art. 257 alin. (2) C. pen., au fost obligați inculpații în solidar să plătească statului, cu titlu de confiscare specială, a echivalentului în lei în ziua plății la cursul B.N.R. a sumei de 5.000 dolari S.U.A. În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la 3.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele: După încheierea contractului de asistență juridică la 6 ianuarie 1999 de către inculpatul C.N. cu societatea comercială al cărei administrator era martorul P.Z., între inculpați și acest martor a avut loc o nouă înțelegere având ca obiect stabilirea tuturor împrejurărilor care să conducă la câștigarea procesului aflat la Curtea de Apel Brașov în apel. Este de netăgăduit că cei doi inculpați, după cum recunosc explicit în fața instanței de judecată, au primit de la P.Z. în cursul lunii ianuarie 1999 suma de 5000 dolari S.U.A. ca urmare a înțelegerii arătate mai sus. De asemenea, este cert că această sumă primită de către cei doi inculpați nu reprezenta onorariu de avocat, dovadă că nu s-a încheiat contract de asistență juridică, nu a fost înregistrată în evidențele fiscale ale cabinetului de avocatură C.C.

și mai mult, inculpații pretind că după pierderea procesului la Curtea de Apel Brașov, în urma discuțiilor avute cu P.Z. i-ar fi restituit o parte din acești bani, fiecare din cei doi inculpați afirmând sume diferite care ar fi fost restituite. Scopul pentru care inculpații au primit această sumă a fost cu certitudine acela de a încerca însușirea acestei sume lăsând să se creadă că banii nu sunt pentru ei, ci pentru persoana care-i va ajuta să intre în cercul judecătorilor care urmau să soluționeze litigiul comercial și pentru judecătorii care vor pronunța o hotărâre favorabilă. Nici un moment P.Z., din conduita inculpaților, nu putea să înțeleagă altceva privind destinația celor 5000 dolari S.U.A., respectiv cumpărarea influenței, pentru a obține o hotărâre favorabilă.

Că este așa o demonstrează și împrejurarea netăgăduită de inculpați că aceștia au mers de fiecare dată când era termen de judecată la Curtea de Apel Brașov, la Brașov însoțindu-l pe P.Z. fără să meargă în sala de ședințe și asigurându-l că totul este în ordine. Totodată, cei doi inculpați nu l-au informat pe P.Z. despre avocatul B. care a reprezentat societatea comercială în proces, lăsând astfel să se creadă că totul este aranjat în sensul câștigării procesului de către cumpărătorul de influență. Activitatea concertată a inculpaților de a primi sume de 5000 dolari S.U.A. pentru alte persoane, lăsând să se creadă că au influență asupra judecătorilor care urmau să judece litigiul comercial și să dea o hotărâre în favoarea cumpărătorului de influență dovedește că fapta acestora realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de influență, săvârșită în participație în forma coautoratului.

Ambii inculpați au desfășurat activități specifice laturii obiective a infracțiunii de trafic de influență, astfel, sub aspectul elementului material ambii inculpați au primit în mod direct cei 5000 dolari S.U.A. și au acționat, în sensul de a-l face pe cumpărătorul de influență să creadă că au influență la Curtea de Apel Brașov pentru a obține o hotărâre favorabilă, respectiv actul de care P.Z. avea nevoie. Prin modul qvasiocult în care au acționat cei doi inculpați, însoțind permanent pe cumpărătorul de influență la Brașov, fără a merge în sala de judecată și asigurându-l că totul este în ordine i-au format convingerea că au influența necesară pentru obținerea unei hotărâri judecătorești în favoarea sa.

Pentru existența infracțiunii de trafic de influență este necesară numai precizarea actului pentru a cărei îndeplinire urmează a se exercita influența de către inculpați, dar nu și indicarea persoanei asupra căreia va fi exercitată, deoarece prin determinarea actului este determinată în mod implicit și persoana care îl va îndeplini ca urmare a realei sau pretinsei influențe a inculpaților și anume, judecătorul în ale cărui atribuții de serviciu intra și pronunțarea soluției în litigiul comercial în care avea interes P.Z. Intervenția pretinsă de P.Z. și promisă de către inculpați se referea cu certitudine la judecătorii care aveau competența de a pronunța hotărârea și această promisiune a avut loc mai înainte ca judecătorii pe lângă care s-a promis că se va interveni să fi pronunțat hotărârea.

Urmarea socialmente periculoasă s-a produs și a constat în starea de pericol ce s-a creat în legătură cu bunul mers la activității unei instanțe de judecată în realizarea actului de justiție. Sub aspect subiectiv, ambii inculpați au acționat cu intenția directă, dând dovadă de perseverență în realizarea scopului personal, respectiv însușirea sumei de 5000 dolari S.U.A. prin lăsarea cumpărătorului de influență să creadă că au trecere la judecătorii care vor soluționa litigiul pentru a obține o hotărâre favorabilă. Fapta inculpatului C.N. de a primi împreună cu inculpatul P.C., în urma înțelegerii cu P.Z. a sumei de 5000 dolari S.U.A. afirmând că este pentru alte persoane și lăsând să se creadă că are influență asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Brașov pentru a-i determina să dea o hotărâre în favoarea societății comerciale al cărei administrator era P.Z.

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. Pentru infracțiunea săvârșită tribunalul a aplicat o pedeapsă la individualizarea căreia a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., cu referire concretă la lipsa antecedentelor penale, a conduitei bune avute anterior săvârșirii faptei și atitudinea procesuală care a evidențiat în ultim moment, când a recunoscut primirea sumei de 5000 dolari S.U.A. că a înțeles gravitatea faptei comise pentru care a și executat un timp măsura arestării preventive.

În raport de aceste elemente se consideră că, cuantumul pedepsei poate fi orientat către minimul special, respectiv 3 ani închisoare și fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 81 C. pen., s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, așa încât s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, potrivit art. 82 C. pen. Fapta inculpatului P.C. de a primi împreună cu inculpatul C.N. de la martorul P.Z. în luna ianuarie 1999, în urma înțelegerii cu acesta suma de 5000 dolari S.U.A., pentru alții lăsând să se creadă că are influență asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Brașov care vor soluționa litigiul comercial în mod favorabil în care avea interes cumpărătorul de influență realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

Pentru infracțiunea săvârșită tribunalul a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea la individualizarea căreia au fost avute în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., îndeosebi cele privind comportarea bună avută anterior săvârșirii faptei și conduita în timpul procesului penal. S-a constatat totodată că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 81 C. pen., scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, așa încât s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei închisorii de 3 ani, ce se va aplica pe durata unui termen de încercare de 5 ani conform art. 82 C. pen. Privitor la apărarea inculpaților care au solicitat achitarea, respectiv inculpatul C.N. în temeiul art. 11 pct. 1 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., iar inculpatul P.C., alternativ, fie în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., fie art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost înlăturată ca neîntemeiată pentru următoarele considerente: Ambii inculpați au înțeles să conteste valoarea probantă a declarațiilor martorilor P.Z. și P.I., precum și înregistrările audio. Depozițiile martorilor sunt considerate neverosimile, întrucât sunt contradictorii cu privire la aspectele esențiale, cum ar fi locul înmânării banilor, scopul pentru care au fost dați acești bani, iar înregistrările audio nu sunt autentice după cum se arată în concluziile raportului de expertiză criminalistică.

Depozițiile celor doi martori nu sunt contradictorii cu privire la elementele specifice infracțiunii de trafic de influență cum ar fi primirea banilor, asigurarea cumpărătorului de influență că cei doi inculpați au posibilitatea să determine judecătorii să dea o soluție favorabilă, așa încât existența unor neconcordanțe în declarațiile martorilor referitoare la alte aspecte nu au nici o relevanță pentru a exonera pe inculpați de răspunderea penală, având izvorul în infracțiunea săvârșită. Înregistrările audio nu au constituit o probă utilă prezentei cauze pentru că celelalte mijloace de probă: declarațiile inculpaților, a cumpărătorului de influență și înscrisurile aflate în dosar au fost suficiente pentru a răsturna prezumția de nevinovăție de care s-a bucurat fiecare inculpat și a făcut dovada că aceștia la începutul anului 1999 au săvârșit infracțiunea de trafic de influență, infracțiune care s-a consumat în momentul în care cei doi s-au înțeles cu P.Z.

cu privire la destinația celor 5000 dolari S.U.A. și pe care ulterior i-au primit, după cum au recunoscut. În ceea ce privește aplicare dispozițiilor art. 257 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 256 alin. (2) C. pen., instanța a dispus confiscarea specială de la inculpați a sumei de 5000 dolari S.U.A. primiți de la cumpărătorul de influență, respectiv obligarea în solidar a celor doi inculpați la plata echivalentului în lei în ziua plății la cursul B.N.R. al acestei sume. Nu a fost primită solicitarea parchetului de a se dispune restituirea sumei către cumpărătorul de influență, întrucât fapta a fost săvârșită în ianuarie 1999 când Legea nr. 78/2000 nu era în vigoare, iar la momentul judecării prezentei cauze prin Legea nr. 161/2003 fapta cumpărătorului de influență era incriminată ca infracțiune, iar banii și valorile care au fost folosite pentru cumpărarea influenței se confiscă.

Nu a fost primit nici punctul de vedere al inculpaților în sensul că o parte din cei 5000 dolari S.U.A. ar fi fost restituită lui P.Z. pe de o parte, că inculpații se contrazic cu privire la suma care a fost restituită (a se vedea declarațiile supliment ale inculpaților), iar, pe de altă parte, nu există confirmarea lui P.Z. că ar fi primit acești bani, totul rămânând o simplă afirmație nedovedită. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații. Curtea de Apel București, secția penală, prin decizia penală nr. 785/ A din 22 decembrie 2003, a admis apelul Parchetului; a desființat în parte sentința, în sensul că: - În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpaților dreptul de exercita profesia de avocat pe o durată de 2 ani, conform art. 64 lit. a) C. pen.; - În baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la fiecare inculpat suma de 2500 dolari S.U.A.

A respins apelurile inculpaților. În ce privește obligarea inculpaților în solidar la plata echivalentului sumei de 5000 dolari S.U.A., confiscate, s-a reținut că este greșită, deoarece se impunea obligarea prin echivalent în lei a fiecăruia doar pentru suma de 2500 dolari S.U.A. Totodată, s-a reținut că se impunea ca inculpaților să li se interzică dreptul de a mai fi avocați pe o perioadă cuprinsă între 1 și 10 ani, întrucât s-au folosit de această profesie pentru a obține de la P.Z. sume ce au făcut obiectul traficului de influență, fiind întrunite condițiile art. 64 lit. c) C. pen.

Referitor la apelurile inculpaților, care au solicitat achitarea, s-a reținut că aceștia au primit de la martorul P.Z., în urma înțelegerii cu acesta, suma de 8000 mărci germane (echivalent a 5000 dolari S.U.A.), lăsând să se înțeleagă că au influență asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Brașov, care vor soluționa litigiul comercial în mod favorabil, litigiu în care avea interes cumpărătorul de influență, astfel că soluția de condamnare pentru trafic de influență este legală și temeinică. În considerentele deciziei se face referire la probele administrate, respectiv recunoașterea inculpaților că au primit suma de bani în discuție, cu motivarea că avea o altă destinație decât cea de trafic de influență, la declarația martorului P.Z., făcută în sensul că banii au fost dați în scopul de a se interveni la judecătorii de la Curtea de Apel Brașov, pentru câștigarea procesului, declarație care se coroborează cu cea a martorilor B.M.

și P.I. Cât privește pedeapsa, s-a reținut că a fost individualizată cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. Împotriva deciziei au declarat recurs inculpații, formulând motive comune de casare, după cum urmează: întâi, că instanțele de fond și apel nu au făcut referire și nu au evaluat declarațiile martorilor S.I., B.C. și A.E. (avocați), care, în ansamblul lor, erau de natură să confirme cele susținute de ei; în al doilea rând că, instanțele nu au lămurit, pe bază de probe, existente la dosar, unele nepotriviri referitoare la momentul pretinderii sumei de 5000 dolari S.U.A.

și momentul primirii sumei de 8000 mărci germane, probe din care rezultă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni; în al treilea rând că, pedepsele aplicate au fost greșit individualizate, fiind prea mari, chiar dacă a fost suspendată executarea lor; în al patrulea rând că, nu era necesară aplicarea pedepsei complimentare, având în vedere că, în cauză, aplicarea ei este facultativă. Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate, precum și prin prisma dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursurile sunt nefondate. Astfel, prima instanță și instanța de apel, pentru a reține vinovăția inculpaților, s-au referit la declarațiile martorului P.Z., făcută constant, fără echivoc, în sensul că aceștia i-au spus că a pierdut procesul pentru că „justiția este coruptă”, iar pentru a câștiga trebuie să le înmâneze suma de 5000 dolari S.U.A., din care 1500 dolari S.U.A.

pentru o persoană cu influență din București, iar restul de 3500 dolari S.U.A. completului ce soluționează cauza. Este de observat că, această declarație se coroborează cu cea a martorilor B.M. și P.I., soția denunțătorului, prezenți la discuție, care au arătat că inculpatul C. a cerut suma de 5000 dolari S.U.A., pentru a interveni la Brașov, în scopul câștigării procesului. Apoi, inculpații nu au contestat primirea sumei de 5000 dolari S.U.A., iar scopul pentru care au primit această sumă este cel arătat de cei trei martori. Martorii S.I., B.C. și A.E., la care inculpații fac referire, nu au fost prezenți la discuția dintre ei și martorul P.Z., discuție care privește chiar scopul pentru care s-a dat suma de 5000 dolari S.U.A., astfel că, sub acest aspect, declarațiile acestora nu sunt concludente și pertinente cauzei.

Așa fiind, primul motiv de casare apare nefondat. Al doilea motiv de casare, de asemenea, este nefondat, întrucât instanța de fond a făcut referire, pe bază de probe, atât la momentul înțelegerii dintre inculpați și martorul P.Z., cât și la momentul primirii sumei de 5000 dolari S.U.A., ambele momente având loc în cursul lunii ianuarie 1999. Atât în primul moment, privind înțelegerea, cât și în al doilea moment, cel a primirii banilor, inculpații au lăsat să se creadă că banii urmează să fie dați persoanei care-i va ajuta să intre în cercul judecătorilor și judecătorilor care vor pronunța o hotărâre favorabilă. Așadar, pe baza acestor probe, la care s-a făcut referire, fapta celor doi inculpați a fost corect încadrată în dispozițiile art. 257 alin. (1) C. pen.

Pedepsele aplicate au fost, apoi, corect individualizate, atât în ce privește cuantumul lor, cât și modalitatea de executare, fiind respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că nu se impune reducerea lor. În fine, se constată că, pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi s-a aplicat în mod legal. Potrivit art. 65 alin. (1) C. pen., pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoare de cel puțin 2 ani și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorilor această pedeapsă este necesară. Or, în cauză, sunt îndeplinite cerințele textului citat, întrucât pedepsele stabilite inculpaților sunt mai mari de 2 ani, iar instanța de apel a constatat și reținut corect faptul că infracțiunea săvârșită prezintă un grad sporit de pericol social.

În raport de pericolul social al faptei, de împrejurările în care a fost săvârșită, precum și de persoana inculpaților, care s-au folosit de profesia de avocat pentru a obține suma de 5000 dolari S.U.A., pedeapsa complimentară de 2 ani se justifică. În consecință, recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare cuvenite statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.N. și P.C. împotriva deciziei penale nr. 785/ A din 22 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurenții inculpați să plătească statului suma de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2004.