ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4677/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Timiș, prin sentința penală nr. 697/ PI din 03 noiembrie 2003, a condamnat pe inculpatul B.I., în baza art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. e), g) și i) și alin. (3) lit. f) C. pen., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Pe latura civilă a cauzei, s-a constatat că prejudiciul cauzat SC R. SRL în suma de 400 Euro a fost integral acoperit prin restituirea bunurilor sustrase și totodată s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în noaptea de 23 septembrie 2003 inculpatul, pe fondul consumului de alcool, s-a deplasat în intersecția Calea Aradului cu strada Amurgului din Timișoara, unde, prin smulgere, a sustras din tabloul de comandă trei dispozitive electronice (module de execuție periferice D.B.F.) necesare funcționării semaforului electric în dirijarea traficului rutier. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, solicitând reducerea pedepsei aplicate și aplicarea dispozițiilor art. 861 C. proc. pen., în sensul suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 66/ A din 23 februarie 2004, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, menționând că situația de fapt a fost în mod corect reținută de instanța de fond, inculpatului fiindu-i aplicată o pedeapsă corect individualizată in raport de prevederile art. 72 C. pen., ca și de gradul de pericol al faptei comise, prin care s-a periclitat siguranța circulației rutiere. Împotriva hotărârilor penale sus arătate, în termen legal a declarat recurs inculpatul. Recursul nu a fost motivat în scris, dar cu ocazia susținerilor orale, prin apărătorul desemnat din oficiu, au fost reiterate aceleași motive de netemeinicie analizate și de către instanța de control judiciar cu prilejul judecării apelului.

Criticile formulate de inculpatul recurent B.I. își găsesc temeiul și se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar recursul este nefondat pentru cele ce urmează. Examinând motivul de casare invocat, referitor la aplicarea unei pedepse greșit individualizate, Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului, atât în ceea ce privește cuantumul, cît și modalitatea de executare este corespunzătoare și corect individualizată în raport de pericolul social al faptei, de modalitatea concretă de săvârșire a acesteia, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, precum și în raport de elementele care circumstanțiază persoana inculpatului.

Așa cum în mod corect a reținut și Curtea de Apel Timișoara, fapta săvârșită de inculpat a avut drept consecință periclitarea temporară a siguranței rutiere în intersecția în care, de la unul din semafoarele amplasate, inculpatul a sustras componentele electronice în valoare de circa 40 milioane lei, ce au fost ulterior restituite părții vătămate SC R. SRL prejudiciul fiind acoperit prin restituirea bunurilor sustrase. Astfel, în ceea ce îl privește pe inculpat, față de fapta comisă de acesta și de pericolul social concret, rezultă că pedeapsa privativă de libertate, orientată spre minimul special prevăzut, la care a fost condamnat B.I., este corect individualizată. Examinând cauza și din oficiu, Înalta Curte constată că nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat in considerare în condițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen. În consecință, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul B.I. va fi respins, ca nefondat, cu obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozițiilor art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de B.I. împotriva deciziei penale nr. 66 din 23 februarie 2004 a Curții de Apel Timișoara. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 septembrie 2004.