ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4677/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Timiș, prin sentința

penală nr. 697/ PI din 03 noiembrie 2003, a condamnat pe inculpatul B.I., în

baza art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. e), g) și i) și alin. (3) lit. f) C.

pen., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C.

pen.

Pe latura civilă a cauzei, s-a

constatat că prejudiciul cauzat SC R. SRL în suma de 400 Euro a fost integral

acoperit prin restituirea bunurilor sustrase și totodată s-a dispus obligarea

inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că în noaptea de 23 septembrie 2003 inculpatul, pe

fondul consumului de alcool, s-a deplasat în intersecția Calea Aradului cu

strada Amurgului din Timișoara, unde, prin smulgere, a sustras din tabloul de

comandă trei dispozitive electronice (module de execuție periferice D.B.F.)

necesare funcționării semaforului electric în dirijarea traficului rutier.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul, solicitând reducerea pedepsei aplicate și aplicarea

dispozițiilor art. 861 C. proc. pen., în sensul suspendării sub supraveghere a

pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 66/ A din 23

februarie 2004, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului, menționând că situația de fapt a fost în mod corect reținută de

instanța de fond, inculpatului fiindu-i aplicată o pedeapsă corect

individualizată in raport de prevederile art. 72 C. pen., ca și de gradul de

pericol al faptei comise, prin care s-a periclitat siguranța circulației

rutiere.

Împotriva hotărârilor penale sus

arătate, în termen legal a declarat recurs inculpatul. Recursul nu a fost

motivat în scris, dar cu ocazia susținerilor orale, prin apărătorul desemnat

din oficiu, au fost reiterate aceleași motive de netemeinicie analizate și de

către instanța de control judiciar cu prilejul judecării apelului.

Criticile formulate de inculpatul

recurent B.I. își găsesc temeiul și se încadrează în cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar recursul este

nefondat pentru cele ce urmează.

Examinând motivul de casare invocat,

referitor la aplicarea unei pedepse greșit individualizate, Înalta Curte

apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului, atât în ceea ce privește

cuantumul, cît și modalitatea de executare este corespunzătoare și corect

individualizată în raport de pericolul social al faptei, de modalitatea

concretă de săvârșire a acesteia, de împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală, precum și în raport de elementele care circumstanțiază

persoana inculpatului.

Așa cum în mod corect a reținut și

Curtea de Apel Timișoara, fapta săvârșită de inculpat a avut drept consecință

periclitarea temporară a siguranței rutiere în intersecția în care, de la unul

din semafoarele amplasate, inculpatul a sustras componentele electronice în

valoare de circa 40 milioane lei, ce au fost ulterior restituite părții

vătămate SC R. SRL prejudiciul fiind acoperit prin restituirea bunurilor

sustrase.

Astfel, în ceea ce îl privește pe

inculpat, față de fapta comisă de acesta și de pericolul social concret,

rezultă că pedeapsa privativă de libertate, orientată spre minimul special

prevăzut, la care a fost condamnat B.I., este corect individualizată.

Examinând cauza și din oficiu,

Înalta Curte constată că nu există nici un motiv de casare care să poată fi

luat in considerare în condițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

În consecință, în conformitate cu

prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b)

C. proc.

pen., recursul declarat de inculpatul B.I. va fi respins, ca nefondat, cu obligarea

recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit

dispozițiilor art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de B.I. împotriva deciziei penale nr. 66 din 23 februarie 2004 a

Curții de Apel Timișoara.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 septembrie 2004.