ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4883/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 276 din 9 aprilie 2003, Tribunalul Timiș a condamnat, printre alții, pe inculpatul I.P. la:

- 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 37 lit. a) C. pen.;

- 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă, prevăzută de art. 276 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 37 lit. a) C. pen.

S-au contopit pedepsele potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., în pedeapsa de 7 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de un an închisoare, urmând ca inculpatul să execute 8 ani închisoare.

S-a revocat liberarea condiționată a inculpatului pentru restul de 711 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 235/1999 a Judecătoriei Bihor, rest pe care îl contopește cu pedeapsa aplicată în prezenta hotărâre. Sporită cu 6 luni închisoare, în total, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 5.200.000 lei de la inculpat, iar în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat patentul, corp delict.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 și art. 1003 C. civ., a fost obligat inculpatul în solidar cu celălalt inculpat condamnat în cauză să plătească părții civile S.N.C.F.R., Regionala Timișoara, suma de 37.261.749.659 despăgubiri civile și la plata sumei de 78.789.659 lei cu același titlu pe inculpatul I.P. către aceeași parte civilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul I.P., după ce a fost liberat condiționat din penitenciar la 7 august 2002, a plecat în Timișoara și cum nu avea nici un mijloc de existență, s-a hotărât să sustragă cabluri din cupru de la instalațiile telefonice de cale ferată.

Pentru a valorifica bunurile furate, inculpatul a luat legătura cu învinuita B.M. și inculpatul B.I., soți,  care se ocupau cu achiziționarea de materiale feroase și neferoase, fără a deține autorizație, care au fost de acord să preia materialele spre valorificare.

În intervalul 18 august 2002 – 3 septembrie 2002, în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale, inculpatul a comis un număr de 8 sustrageri de cablu din cupru de la instalațiile de cale ferată în zona C.E.T. Timișoara, Bidra-Voiteni.

Astfel, inculpatul, în timpul nopții tăia cablurile, le strângea în formă de colac, ca ulterior să le predea contra cost familiei B.

Ulterior, strângând cantități mai mari a apelat la B.I., condamnat în cauză pentru a-i facilita transportarea cu un atelaj. În această situație, condamnatul a luat legătura cu C.F., proprietarul unui atelaj, cu ajutorul căruia s-a transportat cantitatea de materiale, după ce, în prealabil, cei doi inculpați încărcaseră în saci cablurile.

Audiați asupra faptelor comise, inculpatul I.P. a arătat că a sustras prin același mod de operare cablurile și în perioada premergătoare datei de 9 septembrie 2002, precizând că pentru a sustrage cablurile, se urca pe stâlpi și de la nivelul consolelor, cu un patent, le tăia. După aceea cobora și se deplasa la stâlpii învecinați, unde de la nivelul solului tăia cabluri lăsând o parte atârnând de la console la sol.

În cauză au fost administrate și alte probatorii din care rezultă vinovăția inculpaților.

Astfel, la 16 august 2002, organele de poliție au pus praf galben fluorescent pe stâlpii din lemn de lângă linia ferată cu ocazia sustragerilor constatate în data de 24 august 2002 între km 16+300, și km 16+800, inculpatul I. a urcat pe stâlpi și a intrat în contact cu substanța fluorescentă. După prinderea în flagrant, inculpatul la data de 10 septembrie 2002 a fost examinat și s-a constatat substanța fluorescentă pe geanta de voiaj cu care se deplasa în scopul sustragerilor.

Împotriva acestei hotărâri, inculpații au declarat apel.

Inculpatul I.P. a cerut reducerea pedepsei, iar condamnatul B.I., schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen. și suspendarea executării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 245/A din 23 iunie 2003, Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondate apelurile.

Și împotriva acestei decizii penale, inculpatul I.P. a declarat recurs, reiterând motivul invocat în apel, reducerea pedepsei.

Recursul este nefondat.

Examinând actele de la dosar, se constată că instanțele de judecată au făcut o minuțioasă administrare a probelor pe care, apreciindu-le just, au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic faptele comise în textele de lege, inclusiv în ce privește infracțiunea prevăzută de art. 276 alin. (1) C. pen.

Art. 276 alin. (1) C. pen., încriminează simpla distrugere, degradare ori o aducere în stare de neântrebuințare a liniilor ferate sau a instalațiilor de cale ferată, ori așezarea de obstacole pe linia ferată dacă prin aceasta s-ar fi putut pune în pericol siguranța mijloacelor de transport ale C.F.R.

Cerința esențială a acestei infracțiuni va fi îndeplinită când, din ansamblul împrejurărilor de fapt, rezultă posibilitatea producerii unui pericol pentru siguranța mijloacelor de transport ale căilor ferate.

În cazul acestei infracțiuni nu se cere să se fi adus vreo vătămare, respectiv urmarea (rezultatul) consta într-o stare de pericol.

Este deci suficient o potențialitate de a pune în pericol circulația pe căile ferate, prin producerea unei tulburări în activitatea de transport, indiferent sub orice formă.

Or, tăierea liniilor telefonice și sustragerea lor sunt de natură a pune în pericol siguranța circulației, astfel cum rezultă și din adresa transmisă Inspectoratului Poliției de Transporturi Timișoara de către Compania Națională a Căilor Ferate.

Ca atare, cablurile sustrase sunt instalații pentru siguranța circulației și evident, întreruperea lor pune în pericol siguranța circulației, fiind aplicabil dispozițiile art. 276 alin. (1) C. pen.

Sub aspectul individualizării pedepselor, se constată că, instanțele au avut în vedere gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor, modalitatea de comitere, apreciindu-se că sustragerea cablurilor este la fel de gravă ca și distrugerea, împrejurarea că inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie, a avut o atitudine sinceră, apreciind că pedepsele aplicate sunt necesare realizării scopului educativ și preventiv al pedepsei, încât nu se justifică reducerea acestora.

Pentru motivele sus-arătate, Curtea în temeiul prevederilor art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Se va computa din pedeapsă aplicată, timpul arestării preventive.

Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.P. împotriva deciziei penale nr. 235/A din 23 iunie 2003 a Curții de Apel Timișoara.

Deduce din pedeapsă, timpul reținerii și arestării preventive de la 10 septembrie 2002 la 30 octombrie 2003.

Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 30 octombrie 2003.