ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4557/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 489 din 13

aprilie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca

neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul C.C., privind întreruperea

executării pedepsei de 10 ani închisoare, ce i-a fost aplicată pentru

săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prin sentința penală nr. 25/2001

a Tribunalului București.

Condamnatul a fost obligat la plata

sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Instanța a apreciat că motivele

familiale invocate de condamnat, în sensul că familia sa compusă din soție și 3

copii minori nu dispune de mijloace financiare care să-i asigure traiul, nu

constituie împrejurări speciale, care să impună întreruperea executării

pedepsei.

Apelul, formulat de condamnat

împotriva acestei hotărâri, a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală

nr. 352 din 14 mai 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Condamnatul a declarat recurs,

cerând casarea hotărârilor și admiterea cererii de întreruperea executării

pedepsei.

Examinând recursul astfel formulat,

Curtea apreciază că este nefondat.

Faptul că familia condamnatului se

confruntă cu greutăți financiare, întrucât soția nu realizează venituri, deși

este în vârstă de 39 de ani și aptă de muncă, iar cei doi copii minori, având

vârste între 14 și 17 ani, sunt elevi, beneficiind numai de alocațiile de stat,

nu constituie împrejurări speciale care să atragă consecințe grave și să impună

întreruperea executării pedepsei condamnatului.

Judicios și corect, instanțele au

considerat că într-o perioadă de cel mult trei luni, astfel cum s-ar putea

dispune întreruperea executării pedepsei, potrivit art. 453 lit. c) C. proc.

pen., condamnatul nu ar putea asigura copiilor și soției sale venituri

suficiente pentru a le asigura întreținerea pentru toată perioada până la

terminarea pedepsei.

Așa fiind, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul condamnatului,

menținând hotărârile atacate.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 352 din 14 mai 2004

a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurentul condamnat la

plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 septembrie 2004.