ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.01.2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 32/2005

HOTĂRÂRE
05.01.2005
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 32/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 448 din 10

octombrie 2003, Tribunalul Dâmbovița a condamnat-o pe inculpata P.A., la o

pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic de

influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen. s-a contopit această pedeapsă cu altă

pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1042/2002 a

Judecătoriei Târgoviște, dispunându-se ca în final inculpatul să execute

pedeapsa de 4 ani închisoare. S-a dedus din durata pedepsei perioada executată

cu începere de la 24 martie 2003 la 10 octombrie 2003.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că în luna februarie 2003 inculpata a pretins și a primit suma de

3.300.000 lei de la D.C., lăsând să se creadă că are influență asupra

colonelului V., șeful Poliției Municipiului Târgoviște și asupra dr. T., din

cadrul Comisiei de Expertizare a capacității de muncă, pentru a obține mai

repede actul de identitate și respectiv pensionarea pentru invaliditate. În

aceeași perioadă inculpatul a pretins și primit suma de 2 milioane lei de la P.F.,

afirmând că are influență asupra persoanelor din conducerea Parchetului și

Poliției județului Dâmbovița, în vederea punerii în libertate a fiului

acesteia.

Sentința a fost pronunțată de un

complet de judecători compus din doi judecători și a rămas definitivă prin

neapelare.

Împotriva acestei hotărâri, în

conformitate cu dispozițiile art. 409 și art. 10 alin. (1) partea II pct. 3

teza I C. proc. pen., la data de 16 aprilie 2004 Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a formulat recurs

în anulare, solicitând casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât

instanța nu a fost compusă potrivit legii.

Recursul este întemeiat.

Potrivit art. 17 din Legea nr. 92/1992,

în vigoare la data declarării recursului și în prezent, cauzele date în

competența de primă instanță a judecătorilor, tribunalelor și curților de apel,

se judecă de un singur judecător.

Prin Legea nr. 78/2000 pentru

prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, completată și

modificată prin Legea nr. 161/2003 s-a prevăzut că infracțiunile de corupție se

judecă de complete specializate formate din doi judecători, dar numai acelea

săvârșite de anumite categorii de persoane (care exercită o funcție publică, au

atribuții de control, dețin funcții de conducere într-un partid, sindicat,

etc.).

Ori, din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului reiese că inculpata nu avea nici una din aceste calități,

mai mult, nu avea nici o ocupație, astfel că erau aplicabile dispozițiile

generale referitoare la compunerea instanței, în sensul că aceasta este formată

dintr-un singur judecător.

Atâta timp cât instanța care a

pronunțat hotărârea atacată, a fost compusă greșit, cu doi judecători,

încălcându-se prevederile legale, hotărârea este lovită de nulitate absolută,

conform art. 197 alin. (2) C. pen., urmând a fi casată.

În baza art. 385

15

pct. 2

lit. c) C. proc. pen., se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare în

complet legal constituit.

Vor fi anulate formele de executare

emise în baza sentinței penale nr. 448/2003 a Tribunalului Dâmbovița.

Se constată însă că inculpata se

află în executarea unei pedepse de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală

nr. 1042/2002 a Judecătoriei Târgoviște, fiind încarcerată la data de 24 martie

2003, după ce a fost dată în urmărire generală.

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, împotriva sentinței penale 448 din 10 octombrie 2003 a Tribunalului

Dâmbovița, privind pe inculpata P.A.

Casează sentința penală

sus-menționată și trimite cauza spre rejudecare în complet legal constituit

acestei instanțe.

Constată că inculpata este în

executarea unei alte pedepse de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală

1042/2002 a Judecătoriei Târgoviște.

Anulează formele de executare emise

în baza sentinței penale nr. 448 din 10 octombrie 2003 a Tribunalului

Dâmbovița.

Onorariul în sumă de 400.000 lei pentru

apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

ianuarie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-02-28
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1318/2006
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin încheierea din 23 februarie 2006, din Camera de Consiliu, pronunțată în dosarul 1847/2006, Curtea de Apel Ploiești a admis propunerea formulată de D.N.A. și în baza art.
ÎCCJ 2004-12-06
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6515/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 87 din 10 februarie 2004 a Tribunalului Argeș, s-a dispus condamnarea inculpatei I.E. la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiuni
ÎCCJ 2004-03-12
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1436/2004
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 297 din 23 iunie 2003, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență,
ÎCCJ 2003-03-26
0,92
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1538/2003
Asupra recursului de față; Din actele dosarului, constată următoarele: Tribunalul Ialomița, prin sentința penală nr. 186 din 21 iunie 2002, o condamnă pe inculpata P.E. la: a) 2 ani de închisoare, pentru infracțiunea de trafic de influență,
ÎCCJ 2013-07-31
0,92
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2436/2013
funcția de agent de poliție la IPJ Argeș; 11) - a pretins de la M.N.R. suma de 2.000 lei, lăsând să se creadă că are influență asupra medicului N.C.M. pentru a-l angaja pe soțul ei în funcția de șofer la Serviciul Județean de Ambulanță Arge
Sursă