ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6515/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 87

din 10 februarie 2004 a Tribunalului Argeș, s-a dispus condamnarea inculpatei

I.E. la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe termenul de

încercare de 4 ani.

În esență, s-a reținut că

inculpata a pretins și primit de la numitul V.I.L. suma de 3.500.000 lei în

scopul exercitării influenței asupra unor organe de poliție din Pitești cu

scopul de a-i facilita obținerea permisului de conducere.

La câteva zile a pretins și

alte sume de bani însă denunțătorul și bunicul său au sesizat Parchetul de pe

lângă Judecătoria Costești pentru săvârșirea, de către inculpata I.E., a

infracțiunii de trafic de influență.

Prin decizia penală nr. 93/

A din 13 aprilie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, s-a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpată.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs inculpata, iar prin decizia penală nr. 3152 din 19 iunie 2004,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul penal nr.

2540/2004 s-a respins, ca nefondat, recursul inculpatei I.E.

Împotriva acestei decizii,

condamnata I.E. a formulat contestație în anulare, cerând judecarea din nou a

recursului pe care l-a declarat întrucât la data judecării acestuia, procedura

nu a fost îndeplinită conform legii.

Se susține, de asemenea, că

a fost în imposibilitatea de a motiva recursul întrucât la data soluționării nu

mai era în România.

Contestația în anulare nu

este fondată.

Potrivit art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în

anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare

a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs

nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește ca

la termenul când s-a judecat cauza de către instanța de recurs, a fost în

imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această

împiedicare;

c) când instanța de recurs

nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele

prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) – i), cu privire la care existau probe

în dosar;

d) când împotriva unei

persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Ori, în cauză, din

examinarea înscrisurilor existente rezultă că procedura de citare, motiv

invocat de contestatoare în recurs a fost îndeplinită pentru termenul din 9

iunie 2004 când s-a soluționat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Din procesul – verbal de

îndeplinire a procedurii de citare se constată că aceasta a semnat personal,

fiind înserate și datele sale de stare civilă.

În același sens, instanța de

recurs s-a pronunțat asupra fondului cauzei, astfel încât nu este fondat nici

motivul invocat de contestatoare întemeiat pe dispozițiile art. 386 lit. c) C.

pen.

În consecință,

constatându-se că motivele invocate prin contestație nu sunt fondate, în raport

cu prevederile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., aceasta va fi respinsă, cu

obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor judiciare efectuate de către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată,

contestația în anulare formulată de contestatoarea I.E. împotriva deciziei

penale nr. 3152 din 9 iunie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală.

Obligă contestatoarea să

plătească suma de  500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 decembrie 2004.