ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6515/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 87 din 10 februarie 2004 a Tribunalului Argeș, s-a dispus condamnarea inculpatei I.E. la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe termenul de încercare de 4 ani. În esență, s-a reținut că inculpata a pretins și primit de la numitul V.I.L. suma de 3.500.000 lei în scopul exercitării influenței asupra unor organe de poliție din Pitești cu scopul de a-i facilita obținerea permisului de conducere. La câteva zile a pretins și alte sume de bani însă denunțătorul și bunicul său au sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Costești pentru săvârșirea, de către inculpata I.E., a infracțiunii de trafic de influență.

Prin decizia penală nr. 93/ A din 13 aprilie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata, iar prin decizia penală nr. 3152 din 19 iunie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul penal nr. 2540/2004 s-a respins, ca nefondat, recursul inculpatei I.E. Împotriva acestei decizii, condamnata I.E. a formulat contestație în anulare, cerând judecarea din nou a recursului pe care l-a declarat întrucât la data judecării acestuia, procedura nu a fost îndeplinită conform legii. Se susține, de asemenea, că a fost în imposibilitatea de a motiva recursul întrucât la data soluționării nu mai era în România.

Contestația în anulare nu este fondată. Potrivit art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește ca la termenul când s-a judecat cauza de către instanța de recurs, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) – i), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Ori, în cauză, din examinarea înscrisurilor existente rezultă că procedura de citare, motiv invocat de contestatoare în recurs a fost îndeplinită pentru termenul din 9 iunie 2004 când s-a soluționat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție. Din procesul – verbal de îndeplinire a procedurii de citare se constată că aceasta a semnat personal, fiind înserate și datele sale de stare civilă. În același sens, instanța de recurs s-a pronunțat asupra fondului cauzei, astfel încât nu este fondat nici motivul invocat de contestatoare întemeiat pe dispozițiile art. 386 lit. c) C. pen. În consecință, constatându-se că motivele invocate prin contestație nu sunt fondate, în raport cu prevederile art. 391 alin. (2) C. proc.

pen., aceasta va fi respinsă, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor judiciare efectuate de către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea I.E. împotriva deciziei penale nr. 3152 din 9 iunie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă contestatoarea să plătească suma de 500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 decembrie 2004.