ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1538/2003

Asupra recursului de față; Din actele dosarului, constată următoarele: Tribunalul Ialomița, prin sentința penală nr. 186 din 21 iunie 2002, o condamnă pe inculpata P.E. la: a) 2 ani de închisoare, pentru infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și la: b) 2 ani de închisoare, pentru o altă infracțiune de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., cele două pedepse au fost contopite, urmând ca inculpatul să execute 2 ani de închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen. De la inculpată a fost confiscată suma de 1.600.000 lei. De asemenea, inculpata a fost obligată să plătească 1.500.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că, în perioada iunie – iulie 2000, lăsând să se creadă că are influență asupra unor funcționari pentru a-i determina să o pensioneze pe numita P.R., inculpata a pretins și primit de la nepoata acesteia, A.P., suma de 400.000 lei și diferite alimente. În luna mai 2001, inculpata a pretins 6 milioane lei, de la numita A.O. care i-a dat 700.000 lei, pretinzând că are influență la anchetatorii lui Șt.F. fratele sus-numitei, la care poate interveni pentru a-i ușura situația. Inculpata declară apel, cerere pe care nu o motivează. Curtea de Apel București, secția II-a penală, prin decizia nr. 539 din 3 septembrie 2002, respinge, ca nefondat, apelul și o obligă pe apelantă la 800.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Prin recursul de față, inculpata critică hotărârile, cerând casarea lor și trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece, în ziua judecării apelului, din cauza stării, precare, a sănătății, nu s-a putut prezenta în fața instanței. Recursul este nefondat. În ziua de 3 septembrie 2002, când instanța de apel a judecat apelul declarat de inculpată, procedura de citare a acesteia a fost îndeplinită conform legii, iar apelanta nu a comunicat instanței că ar fi în imposibilitate de a se prezenta. După ce instanța de apel a respins apelul inculpatei, aceasta s-a prezentat la medic, care i-a eliberat o adeverință medicală, potrivit căreia suferă de „gastroenterocolită”, act medical depus abia în fața instanței de recurs.

Așa cum s-a prezentat la medic, inculpata se putea prezenta și în fața instanței sau putea să-i comunice că este bolnavă, comunicare pe care nu a făcut-o. În fața instanței de recurs, inculpata mai susține că, anterior datei judecării apelului său, ar fi fost internată în spital, sens în care va face dovada cu acte de internare. Nu depune acte de internare în spital, ci o adeverință medicală, potrivit căreia, la 17 mai 2002, suferea de „enterocolită”. Antecedentele inculpatei atestă că aceasta a mai fost condamnată, tot pentru infracțiunea de trafic de influență, de trei ori, la câte 3 ani de închisoare. Este, deci, evident că inculpata are exercițiul actelor frauduloase și a încercat, încă o dată, ca prin acte similare, să prelungească soluționarea cauzei.

Prima instanță a reținut corect situația de fapt, pe care a calificat-o corespunzător. Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata P.E. împotriva deciziei penale nr. 539/ A din 3 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția II-a penală. Obligă pe recurentă să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare. Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2003.