ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1538/2003

Asupra recursului de față;

Din actele dosarului, constată

următoarele:

Tribunalul Ialomița, prin sentința

penală nr. 186 din 21 iunie 2002, o condamnă pe inculpata P.E. la:

a)

2 ani de închisoare, pentru infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de

art. 257 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și la:

b)

2 ani de închisoare, pentru o altă infracțiune de trafic de influență,

prevăzută de art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În

baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., cele două pedepse au fost

contopite, urmând ca inculpatul să execute 2 ani de închisoare, cu aplicarea

art. 71 C. pen.

De

la inculpată a fost confiscată suma de 1.600.000 lei.

De

asemenea, inculpata a fost obligată să plătească 1.500.000 lei cheltuieli

judiciare statului.

Pentru

a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că, în perioada iunie – iulie

2000, lăsând să se creadă că are influență asupra unor funcționari pentru a-i

determina să o pensioneze pe numita P.R., inculpata a pretins și primit de la

nepoata acesteia, A.P., suma de 400.000 lei și diferite alimente.

În

luna mai 2001, inculpata a pretins 6 milioane lei, de la numita A.O. care i-a

dat 700.000 lei, pretinzând că are influență la anchetatorii lui Șt.F. fratele

sus-numitei, la care poate interveni pentru a-i ușura situația.

Inculpata

declară apel, cerere pe care nu o motivează.

Curtea

de Apel București, secția II-a penală, prin decizia nr. 539 din 3 septembrie

2002, respinge, ca nefondat, apelul și o obligă pe apelantă la 800.000 lei

cheltuieli judiciare statului.

Prin

recursul de față, inculpata critică hotărârile, cerând casarea lor și

trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece, în ziua judecării apelului, din

cauza stării, precare, a sănătății, nu s-a putut prezenta în fața instanței.

Recursul

este nefondat.

În

ziua de 3 septembrie 2002, când instanța de apel a judecat apelul declarat de

inculpată, procedura de citare a acesteia a fost îndeplinită conform legii, iar

apelanta nu a comunicat instanței că ar fi în imposibilitate de a se prezenta.

După

ce instanța de apel a respins apelul inculpatei, aceasta s-a prezentat la

medic, care i-a eliberat o adeverință medicală, potrivit căreia suferă de

„gastroenterocolită”, act medical depus abia în fața instanței de recurs.

Așa

cum s-a prezentat la medic, inculpata se putea prezenta și în fața instanței

sau putea să-i comunice că este bolnavă, comunicare pe care nu a făcut-o.

În

fața instanței de recurs, inculpata mai susține că, anterior datei judecării

apelului său, ar fi fost internată în spital, sens în care va face dovada cu

acte de internare. Nu depune acte de internare în spital, ci o adeverință

medicală, potrivit căreia, la 17 mai 2002, suferea de „enterocolită”.

Antecedentele

inculpatei atestă că aceasta a mai fost condamnată, tot pentru infracțiunea de

trafic de influență, de trei ori, la câte 3 ani de închisoare.

Este,

deci, evident că inculpata are exercițiul actelor frauduloase și a încercat,

încă o dată, ca prin acte similare, să prelungească soluționarea cauzei.

Prima

instanță a reținut corect situația de fapt, pe care a calificat-o

corespunzător.

Din

oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare.

Așa

fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va

fi respins, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata P.E. împotriva deciziei penale nr. 539/ A din 3

septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția II-a penală.

Obligă pe recurentă să plătească

statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 martie 2003.