ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6506/2004

Asupra recursului penal de

față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1

din 6 ianuarie 2004, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr. 2169 din 8

iulie 2002, s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat

la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., cu referire la art. 18

1

C. pen., achitarea inculpatei G.E., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din

Legea nr. 78/2000.

În baza art. 91 lit. c) C.

proc. pen., a aplicat inculpatei sancțiunea cu caracter administrativ în sumă

de 5.000.000 lei.

A obligat pe inculpată să

plătească părții civile B.A. suma de 1.500.000 lei despăgubiri civile precum și

suma de 2.461.570 lei cheltuieli judiciare.

A obligat inculpata să

plătească statului suma de 2.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Numitul B.A., în data de 12

iulie 2000, s-a deplasat împreună cu mai mulți prieteni cu autoturismul

proprietatea părinților săi, la discoteca D. din municipiul Sf. Gheorghe.

După

terminarea programului, în jurul orelor 4,30, s-a urcat la volanul

autovehiculului și a pornit spre domiciliul său din municipiul Brașov. La

ieșirea din municipiul Sf. Gheorghe a fost oprit de organele de poliție,

legitimat și testat cu fiola alcooltest fiindu-i reținut permisul de conducere

în vederea suspendării.

Pentru recuperarea

permisului de conducere, în data de 13 iulie 2000, numitul B.A. prin

intermediul prietenului său C.C. a intrat în legătură cu inculpata G.E. care

l-a asigurat că are relații la poliție și poate să-i rezolve problema.

În data de 14 iulie 2000, în

jurul orelor 10,00, inculpata G.E. a luat la cunoștință împrejurările în care a

fost ridicat permisul de conducere solicitându-i numitului B.A. suma de

1.000.000 lei pentru ca permisul să-i fie suspendat pe o perioadă minimă de o

lună, iar în schimbul sumei de 1.500.000 lei l-a asigurat că permisul îi va fi

restituit de îndată.

În baza acestei înțelegeri

în prezența martorului G.A. inculpata a primit de la numitul B.A. suma de

1.500.000 lei cerută cu motivația că o va da mai departe celui care va aranja

problema la poliție.

Deoarece au trecut mai multe

zile iar inculpata nu a dat nici un semn în 18 iulie 2000 B.A. a sunat-o

solicitându-i explicații, împrejurare în care aceasta a invocat faptul că fiind

perioada concediilor nu a putut rezolva problema.

Ulterior B.A. a mai luat

legătura telefonic cu inculpata însă de fiecare dată găsea explicații și motiv

de amânare.

După aproximativ o lună

organele de poliție i-au comunicat numitului B.A. că permisul i-a fost

suspendat pe o durată de 3 luni.

În cursul lunilor august –

septembrie 2000, B.A. a sunat-o pe inculpata G.E. pentru a-i solicita

restituirea sumei de 1.500.000 lei însă aceasta a refuzat, după care la data de

6 septembrie 2003 denunțătorul a formulat plângere penală.

Împotriva hotărârii primei

instanțe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și inculpata

G.E.

Prin decizia penală nr. 227

din 28 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul penal nr.

319/Ap/P/2004 a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna pe

care a desființat-o.

În temeiul art. 257 alin.

(1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, pentru comiterea

infracțiunii de trafic de influență a condamnat inculpata G.E. la 2 ani

închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de

încercare de 4 ani.

A obligat inculpata să-i

restituie persoanei vătămate B.A. suma de 1.500.000 lei.

A obligat inculpata la plata

cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 3.000.000 lei, iar către

persoana vătămată suma de 2.461.570 lei cu același titlu.

A respins apelul formulat de

inculpata G.E.

Pentru a pronunța această

decizie, Curtea de Apel Brașov a reținut că în raport de ansamblul probelor

administrate, credibilitatea martorilor, susținerile privind telefoanele

primite de inculpată și neînlăturarea dovezilor privind telefoanele primite la

domiciliu de la persoana vătămată B.A. în perioada săvârșirii infracțiunii, când

inculpata susține că a lipsit din localitate, starea de fapt reținută de

instanța de fond este corectă.

În ceea ce privește soluția

de achitare aceasta apare ca nefondată.

Se reține că infracțiunea de

trafic de influență este o infracțiune de pericol, cuantumul sumei pretinse și

primite neavând relevanță sub aspectul pericolului social al faptei.

În consecință față de modul

concret de comitere a faptei, lipsa antecedentelor penale, comportarea

inculpatei înainte și după comiterea infracțiunii, pedeapsa de 2 ani închisoare

apare ca necesară și suficientă. S-a apreciat, de asemenea, că sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 81 C. pen.

Apelul inculpatei G.E. a

fost respins ca nefondat.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal, a declarat recurs inculpata G.E. invocând cazurile de casare

prevăzute de art. 385

9

pct. 9, 10, 17

1

și 18 C. proc.

pen.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform

prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art.

385

6

alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat

pentru următoarele considerente.

Analizând probatoriul dispus

și administrat în cauză se constată că fapta și împrejurările săvârșirii ei de

către inculpata G.E., precum și vinovăția acesteia au fost corect stabilite de

instanța de apel, iar pedeapsa de 2 ani închisoare reflectă în mod judicios

gradul de pericol social concret al faptei.

Nu sunt fondate susținerile

inculpatei în sensul că nu a săvârșit infracțiunea  de trafic de  influență

prevăzută de art. 257 C. pen., deoarece în perioada 14 – 15 iulie 2000 se afla,

împreună cu un grup de prieteni, în Delta Dunării.

Prezența inculpatei la locul

comiterii infracțiunii este dovedită, fără putință de tăgadă, prin declarațiile

persoanei vătămate B.A., a martorilor G.A., C.C., precum și a celorlalte probe

administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească.

Discuțiile telefonice

prealabile din data de 13 respectiv 14 iulie dintre inculpata G.E. și persoana

vătămată rezultă din lista apelurilor de la postul de telefon al acesteia din

Brașov către telefonul cu nr. 067-345167 instalat la domiciliul inculpatei.

Declarațiile martorilor se

coroborează cu înscrisurile comunicate de Poliția municipiului Tg. Secuiesc din

care rezultă că martorul C.I., potrivit dispozițiilor acestuia în data de 14

iulie se afla la Galați unde a întâlnit-o și pe inculpata G.E., în anul 2000 a

fost în concediul de odihnă în perioada 20 septembrie – 2 noiembrie, iar în

zilele de 14, 15 iulie 2000 nu figurează ca fiind liber sau având părăsiri de

garnizoană.

În atare condiții, în mod

corect și motivat, instanța de apel a apreciat ca fiind subiective declarațiile

martorilor propuși de inculpată în apărarea sa.

Nu se poate reține astfel că

s-a comis o eroare gravă de fapt cu consecința pronunțării unei hotărâri

contrare legii.

Nu sunt fondate nici

celelalte motive de recurs invocate de inculpată, hotărârea instanței de apel

fiind temeinic motivată prin analizarea tuturor probelor administrate în faza

de urmărire penală la fond și în apel.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata G.E., împotriva deciziei

penale nr. 227 din 28 iunie 2004 a Curții de Apel Brașov.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., va fi obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpata G.E. împotriva deciziei penale nr. 227 din 28

iunie 2004 a Curții de Apel Brașov.

Obligă pe recurenta

inculpată să plătească suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 decembrie 2004.