ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1121/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 49 din 8

iunie 2005, Tribunalul Covasna a respins, ca nefondată, cererea de revizuire

formulată de condamnata G.E., împotriva sentinței penale nr. 1 din 6 ianuarie

2004 a aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că prin sentința a cărei revizuire s-a cerut, G.E. a fost

achitată în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin.

(1) lit. b

1

) C. proc. pen., cu referire la art. 18

1

C.

pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257

alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 91 lit. c) C. pen., G.E.

a fost amendată administrativ cu suma de 5 milioane de lei.

Apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Covasna împotriva sentinței, a fost admis prin decizia penală nr.

227 din 28 iunie 2004 a Curții de Apel Brașov, inculpata a fost condamnată la 2

ani închisoare, s-a aplicat art. 81 C. pen., pe durata termenului de încercare

de 4 ani, încadrarea juridică a faptei fiind cea prevăzută de art. 257 alin.

(1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000. Recursul declarat de

inculpată a fost respins prin decizia penală nr. 6506 din 6 decembrie 2004 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Cererea de revizuire a fost motivată

de condamnată pe considerentul că este nevinovată, poate dovedi acest lucru

prin încuviințarea audierii lui R.T., persoană ce cunoștea dorința lui H.I. de

a se împrieteni cu ea, la data reținută a fi fost comisă fapta, ea era plecată

în județul Galați și denunțătorul B.A. a declarat mincinos, mai mult, el nu a

semnat personal denunțul.

Instanța, analizând motivele

enumerate, a reținut că în cauză nu este vorba de fapte sau împrejurări

necunoscute de instanță la data judecării și cererea de audiere a persoanei

menționate nefiind posibilă în calea de atac extraordinară a revizuirii.

De asemenea, în ce privește

susținerea că B.A. a declarat mincinos și denunțul, de fapt, nu a fost semnat,

s-a reținut că neexistând o hotărâre judecătorească sau ordonanță a

procurorului, așa cum prevede art. 395 alin. (1) C. proc. pen., iar B.A. a

semnat personal și și-a susținut declarația dată la urmărirea penală, în cauză

nu există nici unul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 lit. a) – e)

C. proc. pen.

Împotriva sentinței, condamnata

revizuientă a declarat apel, motivul invocat fiind nelegalitatea, sens în care

a enumerat nevinovăția sa în săvârșirea faptei, audierea lui R.T. și faptul că

B.A. ar fi declarat mincinos.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia

penală nr. 324 din 12 octombrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat

de condamnată.

Nemulțumită și de decizia instanței

de apel, condamnata, în termenul legal, a declarat recurs, motivat în scris pe

susținerea că B.A., în data de 6 septembrie 2001, a declarat mincinos că i-a

dat suma de 1.500.000 lei pentru a-și recupera permisul auto ce-i fusese

ridicat la 13 iulie 2000”, sens în care „a formulat plângere penală pentru

infracțiunea de mărturie mincinoasă, dovadă fiind formarea dosarului nr. 279/2005

aflat în curs de judecată”.

Cazurile de revizuire pe care

condamnata consideră că sunt aplicabile cauzei, sunt cele prevăzute de art. 394

alin. (1) lit. b) și alin. (1) lit. a) C. proc. pen., ea susținând că pe acesta

din urmă instanțele nu s-au pronunțat.

Recursul declarat nu este fondat.

Conform dispozițiilor art. 394 alin.

(1) lit. a) și b) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au

descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei și un martor, un expert sau un interpret au săvârșit

infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere.

Alin. (2) al art. 394 prevede: cazul

de la lit. a) constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau

împrejurărilor noi, se poate dovedi netemeinicia hotărârii de .. condamnare.

Art. 395 alin. (1) din același cod,

prevede dacă situația ce constituie caz de revizuire prevăzută în art. 394 lit.

b) se dovedește prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului,

dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei.

Art. 397 alin. (2) C. proc. pen.,

prevede că cel care cere revizuirea trebuie să arate mijloacele de probă în

dovedirea cazurilor de revizuire.

Revizuienta, prin martorul propus în

cererea de revizuire, nu tinde a dovedi fapte sau împrejurări noi, ci doar

faptul că fostul polițist H.I. s-a răzbunat pe ea, aspect clarificat de

instanțele care au judecat în fond, apel și recurs.

De asemenea, susținerea revizuientei

că B.A. a declarat mincinos, iar ea a făcut plângere penală aflată în curs de

judecată, nu se încadrează în cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1)

lit. b) C. proc. pen., odată ce nu a dovedit săvârșirea, de către cel incriminat,

a infracțiunii de mărturie mincinoasă prin hotărâre judecătorească sau ordonanță

a procurorului cum prevede art. 395 alin. (1) C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat nefiind fondat, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza dispozițiilor art. 192 din

același cod, condamnata revizuientă va fi obligată să plătească cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnata revizuientă G.E. împotriva deciziei penale nr. 324 din

12 octombrie 2005 a Curții de Apel Brașov.

Obligă pe recurentă la plata sumei

de 120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 februarie 2006.