Decizia nr. 676/2004 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 180/2002 a Tribunalului Iași

În luna martie 2000 inculpata a contactat mai multe persoane din municipiul Iași care intenționau să înființeze o asociație particulară de proprietari, oferindu-și serviciile de asistență juridică și consultanță. De urmare, a pretins și primit de la părțile vătămate sus-arătate diferite sume de bani, emițând și chitanțe în care a consemnat sume mai mici decât cele real primite. Inculpata le-a comunicat părților vătămate că o cunoaște pe o judecătoare de la Judecătoria Iași care se ocupă cu soluționarea cererilor în care acestea sunt interesate și pentru a obține rezolvarea operativă a acestora este necesar să-i transmită suma de 100 dolari SUA. Partea vătămată C.Z. a fost de acord cu această solicitare și cu consimțământul celorlați i-a remis inculpatei suma de 100 dolari, pe care, însă, aceasta a transformat-o în lei și a încorporat-o în chitanțele emise, pentru asistența juridică, confirmându-le ulterior că a transmis-o judecătoarei, care a fixat termen de judecată la 11 aprilie 2000. Părțile vătămate au constatat apoi că afirmațiile inculpatei sunt neadevărate, aceasta nedepunând dosarele la instanță, pe rolul căreia nu era înregistrată nici o cerere . Recunoscându-și omisiunea și motivând-o prin aceea că dosarele erau incomplete, inculpata pentru a schimba destinația juridică a sumelor primite , a încheiat cu părțile vătămate un contract de împrumut în formă scrisă pentru suma de 14.480.000 lei, menționând că acestea au fost inițial pentru onorariu avocat dar nu au avut nici o finalitate . Sumele nu au fost restituite.

În luna mai 2000 inculpata i-a solicitat părții vătămate M.D., pentru a-i acorda asistență juridică într-o cauză privind punerea în executare a unei hotărâri de partaj, suma de 2.500.000 lei, precum și suma de 3.800.000 lei necesară pentru taxă de timbru, înregistrarea cererii și prezentarea la judecător . În fapt, inculpata nu a efectuat nici un demers, osebit de faptul că suma cerută pentru timbrarea acțiunii a fost majorată nejustificat.

În primăvara anului 2000 inculpata a pretins și primit, cu titlu de împrumut, suma de 300.000 lei de la partea vătămată S.N.L. Inculpata a refuzat să o mai restituie, pretinzând că reprezintă plata pentru asistența juridică viitoare.

În luna ianuarie 1998 inculpata a prestat asistență juridică la SC “ P 93” SRL, procurându-și o adeverință în alb, tip salariat, cu ștampila societății, pe care, prin persoane neidentificate, a completat-o cu datele sale. În baza acestei adeverințe, la data de 5 aprilie 2000 inculpata a contractat un împrumut de 10.000.000 lei de la o bancă populară, fiind girată de doi martori. Inculpata nu și-a achitat ratele.

La data de 15 mai 1999 inculpata a contractat un împrumut în sumă de 10.000.000 lei cu o cooperativă de credit din Iaș , prezentând o adeverință din care rezulta că este salariată la S.C. ” N.A.” SRL Iași . Semnătura directorului din adeverința de salariat a fost falsificată, așa cum rezultă din Raportul de constatare grafologică iar la “contabil șef” semnătura este indescifrabilă. Inculpata nu era, evident, salariata acelei societăți și nici nu a restituit împrumutul.

În luna august 1998 tatăl numitului D.G. a decedat în urma unui accident de circulație. Aflând despre aceasta, inculpata și-a oferit serviciile pentru asistență juridică. De urmare, inculpata i-a pretins și a primit de la numitul D.G , în luna septembrie 1998, suma de 1.850.000 lei pentru a o transmite medicilor legiști iar în luna octombrie 1998 sumele de 3.000.000 lei sub pretextul înmânării acesteia unor polițiști și 6.000.000 lei pentru asistența juridică, fictivă. La data angajării pentru asistența juridică inculpata era stagiară și nu a depus sumele încasate la cabinet. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpate. În motivarea apelului parchetului s-a arătat că instanța a omis să se pronunțe asupra infracțiunilor de înșelăciune săvârșite în dauna celor două instituții de creditare, a omis să aplice dispozițiile art. 348 C. proc. pen. referitoare la desființarea înscrisurilor false, a soluționat greșit latura civilă privind pe părțile civile C.Z. și D.G. și, în sfârșit, au fost aplicate pedepse insuficiente față de gravitatea infracțiunilor și poziția procesuală a inculpatei. Apelul incupatei nu a fost motivat în scris, apărătorul solicitând oral reducerea pedepselor. Prin decizia penală nr. 24 din 23 ianuarie 2003 Curtea de Apel Iași a admis apelul parchetului, desființând în parte hotărârea și, rejudecând, a majorat pedepsele de la 1 an și 6 luni pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74, 76 C. pen. ( care include sub forma actelor materiale și faptele în dauna instituțiilor de creditare), de la 10 luni la 1 an și 4 luni închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență în formă continuată și de la 3 luni la 5 luni pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen., înlăturând din încadrarea juridică art. 288 C. pen. Conform art. 33 și art. 34 C. pen. inculpata urmează să execute pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare. Au fost anulate înscrisurile false și corectată rezolvarea laturii civile, fiind menținute celelalte dispoziții ale hotărârii . Apelul inculpatei a fost respins ca nefondat . Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpată, nemotivat în scris . Inculpata nu s-a prezentat la judecată deși a fost legal citată, recursul fiind susținut oral de apărătorul din oficiu în sensul reducerii pedepsei. Verificând hotărârea atacată în baza materialului de la dosar și în raport cu cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este fondat. În desfășurarea judecării cauzei la instanța de fond au fost încălcate regulile de bază ale judecății , prevăzute de lege. Potrivit art. 287 C. proc. pen., instanța de judecată își exercită atribuțiile în mod activ în vederea aflării adevărului. Judecata trebuie să se desfășoare în ședință , oral, nemijlocit și contradictoriu. Instanța este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului, așa cum prevăd dispozițiile art. 323 C. proc. pen., însă, evident, dacă inculpatul nu se sustrage de la judecată. În cauza de față, la primele termene de judecată la instanța de fond, respectiv 12 octombrie 2000, 16 noiembrie 2000, 14 decembrie 2000 și 25 ianuarie 2001, fie nu a fost îndeplinită procedura de citare cu inculpata , fie nu a fost asigurată asistența juridică din oficiu, însă la termenul din 22 februarie 2001 inculpata a fost prezentă la judecată și asistată de apărător. Cu toate acestea, inculpata nu a fost ascultată în cauză, fiind lipsită astfel, de posibilitatea exercitării drepturilor sale procesuale, între care prioritar de dreptul de apărare, garantat prin art. 6 din C. proc. pen. După acest termen inculpata nu a mai fost citată, făcându-se aplicația prevederilor art.291 Cod procedură penală. Așa fiind, se constată că în cauză a fost încălcată dispoziția procedural penală a nemijlocirii judecății , inculpata nefiind ascultată de instanță și, în același timp, neîndeplinită îndatorirea instanței de a-și exercita atribuțiile în mod activ în vederea aflării adevărului. Pe de altă parte, cercetarea judecătorească nu a lămurit, pe bază de probe neîndoielnice, situația de fapt, existând contraziceri cu privire la fapte și împrejurări chiar între declarațiile acelorași persoane, care nu au fost înlăturate de către instanță , cu efect asupra calificării și încadrării juridice reținute. Așa de exemplu între declarația martorei C.Z. dată în cursul urmăririi penale, la procuror, potrivit căreia suma de 100 dolari și cea de 1.000.000 lei le-a remis inculpatei pentru asistență juridică și demersuri pentru derularea actelor necesare, pe de o parte și declarația aceleiași martore la instanță, potrivit căreia suma de 100 dolari i-a remis-o inculpatei, la cererea acesteia, pentru a o înmâna judecătoarei “B”, pe de altă parte, există esențială contrazicere , care ar fi trebuit să fie înlăturată. Față de cele ce preced se impune casarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză pentru cazul prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct.18 C. proc. pen., luat în considerare din oficiu și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond. Pentru soluționarea legală și temeinică a cauzei osebit de necesitatea audierii inculpatei – a cărei aducere în fața instanței poate fi primită și în condițiile art. 183 și 184 C. proc. pen. – și înlăturarea contrazicerilor cu privire la fapte și împrejurări esențiale, se impune examinarea cauzei și prin raportare la dispozițiile Legii nr. 51/1995, republicată, pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, și la cele ale statutului profesiei de avocat, prin care sunt reglementate drepturile și îndatoririle avocaților, inclusiv cele privind onorariul și modul de soluționare a contestațiilor și reclamațiilor legate de acesta și celelalte cheltuieli făcute în interesul clientului. La dosarul de urmărire penală se află la procesul verbal din 20 martie 2000 care consemnează activitățile inculpatei, în calitate de avocat, pentru asistența juridică în cursul urmăririi penale în baza contractului cu partea vătămată D.G. Asemenea, la stabilirea corectei încadrări juridice a faptelor se impune să se țină seama de înțelesul expresiei “înscris oficial” dat prin art. 150 alin. (2) C. pen., examinând astfel măsura în care înscrisurile întocmite sau falsificate de inculpată și încriminate au acest caracter. Admițând recursul inculpatei, se va dispune ca onorariul pentru apărarea din oficiu să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.