ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 676/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 676/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului  de față ;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 180 din 21 martie 2002 Tribunalul

Iași

a

condamnat-o pe inculpata

M.R.M. :

-

în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), cu aplicarea art.41 alin. (2), art. 74, 76

C. pen., la 1 an închisoare ;

-

în baza art. 257 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74, 76 C. pen.

la 10 luni închisoare;

-

în baza art. 288 și art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74, 76 C.

pen. la 3 luni închisoare;

- în baza art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74, 76 C. pen.

la 2 luni închisoare;

În

baza art. 33și art. 34 C. pen., pedepsele au fost contopite, inculpata urmând

să execute pedeapsa de 1 an  închisoare, cu aplicarea art. 64 și 71 C. pen.

S-a

dispus confiscarea de la inculpată a sumelor de 100 dolari și 4.850.000 lei ,

provenite din infracțiunea de trafic de influență .

Au

fost respinse pretențiile civile ale părților vătămate D.G. și C.Z.

Inculpata

a fost obligată să plătească părților civile  Cooperativa de Credit “C.R.“ suma

de 3.800.000 lei, F.M. suma de 3.600.00 lei, T.M. suma de  1.300.000 lei, R.L.

suma de 2.000.000 lei,  F.L. suma de 1.000.000 lei, V.T. suma de 5.000.000 lei,

M.D. suma de 15.000.000 lei și B.G.suma de  500.000 lei.

A

fost confiscată suma de 300.000 lei de la partea vătămată S.N.L.

Inculpata

a fost obligată și

la plata

cheltuielilor judiciare  către

stat.

Instanța

a reținut, în fapt, că în calitate de avocat, încadrată la Baroul Vaslui însă

desfășurând activități de consultanță și asistență juridică  și în municipiul

Iași , inculpata pentru a-și onora unele obligații financiare,a încasat,

nejustificat, în baza unor contracte  fictive, sume de bani de la persoane

fizice și bănci, după cum urmează :

1.

În luna martie 2000 inculpata a  contactat mai multe persoane din municipiul

Iași

care

intenționau să înființeze o asociație  particulară de proprietari, oferindu-și

serviciile de asistență juridică și consultanță.

De urmare, a pretins și primit de la părțile vătămate

sus-arătate

diferite sume de bani, emițând și chitanțe în care a consemnat sume mai mici

decât cele real primite.

Inculpata le-a comunicat părților vătămate că o cunoaște pe o judecătoare

de la Judecătoria Iași care se ocupă cu soluționarea cererilor în care acestea

sunt interesate și pentru a obține  rezolvarea operativă a acestora este

necesar să-i transmită suma de 100 dolari SUA.

Partea vătămată C.Z. a fost de acord cu această solicitare și cu

consimțământul celorlați i-a remis inculpatei suma de 100 dolari, pe care,

însă, aceasta a  transformat-o în lei și a  încorporat-o în chitanțele emise,

pentru asistența juridică,  confirmându-le ulterior că a transmis-o

judecătoarei, care a fixat termen de judecată la 11 aprilie 2000.

Părțile vătămate au constatat apoi că afirmațiile inculpatei sunt

neadevărate, aceasta nedepunând  dosarele la instanță, pe rolul căreia nu era

înregistrată nici o cerere . Recunoscându-și omisiunea și motivând-o prin

aceea că dosarele erau incomplete, inculpata pentru a schimba destinația

juridică a  sumelor primite , a încheiat cu părțile vătămate  un contract de

împrumut în formă scrisă  pentru suma de 14.480.000 lei, menționând că acestea

au fost inițial pentru onorariu avocat dar nu au avut nici o finalitate .

Sumele nu au fost restituite.

a-i acorda asistență juridică într-o cauză privind  punerea în executare a unei

hotărâri de partaj, suma de 2.500.000 lei, precum și suma de 3.800.000 lei

necesară pentru taxă de timbru, înregistrarea cererii și prezentarea la

judecător .

În fapt, inculpata  nu a  efectuat nici un demers, osebit de faptul că

suma cerută pentru timbrarea acțiunii  a fost majorată nejustificat.

împrumut, suma de  300.000 lei de la partea vătămată S.N.L. Inculpata a refuzat

să o mai restituie, pretinzând că reprezintă plata pentru asistența juridică

viitoare.

P 93” SRL, procurându-și o adeverință în alb, tip salariat, cu ștampila

societății, pe care, prin persoane neidentificate, a completat-o  cu datele

sale.

În baza acestei adeverințe, la data de 5 aprilie 2000 inculpata a

contractat un împrumut de 10.000.000 lei de la o bancă populară, fiind girată

de doi martori.

Inculpata nu și-a achitat ratele.

10.000.000 lei cu o cooperativă de credit din Iaș , prezentând  o   adeverință

din care rezulta că este salariată la S.C.

” N.A.”

SRL

Iași

. Semnătura directorului din adeverința de

salariat a fost  falsificată, așa cum rezultă din  Raportul de constatare

grafologică iar la “contabil șef” semnătura este indescifrabilă.

Inculpata nu era, evident, salariata acelei societăți și nici nu a

restituit împrumutul.

accident de circulație.

Aflând despre aceasta, inculpata și-a oferit serviciile pentru asistență

juridică.

De urmare, inculpata i-a pretins și a primit de la  numitul D.G , în

luna septembrie 1998, suma de 1.850.000 lei pentru a o transmite medicilor

legiști iar în luna octombrie 1998 sumele de 3.000.000 lei sub pretextul

înmânării acesteia unor polițiști și 6.000.000 lei pentru  asistența juridică,

fictivă.

La data angajării pentru asistența juridică inculpata era stagiară și nu

a depus sumele încasate la cabinet.

Împotriva  acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă

Tribunalul

Iași

și inculpate.

În  motivarea apelului parchetului  s-a arătat că instanța a omis să se

pronunțe asupra infracțiunilor de  înșelăciune săvârșite în dauna celor două

instituții de creditare, a omis să aplice dispozițiile art. 348 C. proc. pen.

referitoare la desființarea înscrisurilor false, a  soluționat greșit latura

civilă privind  pe părțile civile C.Z. și D.G. și, în sfârșit,  au fost

aplicate pedepse  insuficiente față de gravitatea infracțiunilor și poziția

procesuală a inculpatei.

Apelul incupatei nu a fost motivat în scris, apărătorul  solicitând oral

reducerea pedepselor.

Prin decizia penală nr. 24 din 23 ianuarie 2003 Curtea de Apel

Iași

a admis

apelul parchetului, desființând în parte  hotărârea și, rejudecând, a majorat

pedepsele de la 1 an și 6 luni pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1),

(2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74, 76 C. pen. (

care include sub forma actelor materiale și faptele în dauna instituțiilor de

creditare), de la 10 luni la 1 an și 4 luni închisoare pentru infracțiunea de

trafic de influență în formă continuată și de la 3 luni la 5 luni pentru infracțiunea

prevăzută de art. 289 C. pen., înlăturând  din încadrarea juridică art. 288 C.

pen.

Conform art. 33 și art. 34 C. pen. inculpata  urmează să execute

pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

Au fost anulate înscrisurile false și corectată rezolvarea laturii

civile, fiind menținute celelalte dispoziții ale hotărârii .

Apelul inculpatei a fost respins ca nefondat .

Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către

inculpată, nemotivat în scris .

Inculpata nu s-a prezentat la judecată deși a fost legal citată,

recursul fiind susținut oral de apărătorul  din oficiu în sensul reducerii

pedepsei.

Verificând hotărârea atacată în baza materialului de la  dosar și în

raport cu cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., Curtea constată că recursul este fondat.

În desfășurarea judecării cauzei la instanța de  fond au fost încălcate

regulile de bază ale judecății , prevăzute de lege.

Potrivit art. 287 C. proc. pen., instanța de judecată își exercită

atribuțiile în mod activ în vederea aflării adevărului.

Judecata trebuie să se desfășoare în ședință , oral,  nemijlocit și

contradictoriu.

Instanța este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului, așa cum

prevăd dispozițiile art. 323 C. proc. pen., însă, evident, dacă inculpatul nu

se sustrage de la judecată.

În cauza de față, la primele termene de judecată la instanța de fond,

respectiv 12 octombrie 2000, 16 noiembrie  2000, 14 decembrie 2000 și 25

ianuarie 2001, fie nu a fost îndeplinită  procedura de citare cu inculpata ,

fie nu a fost asigurată asistența juridică din  oficiu, însă la termenul din 22

februarie 2001  inculpata a fost prezentă la judecată și asistată de apărător.

Cu toate acestea, inculpata nu a fost ascultată în cauză, fiind lipsită

astfel, de posibilitatea exercitării drepturilor sale procesuale, între care prioritar

de dreptul de apărare, garantat prin art. 6 din C. proc. pen.

După acest termen inculpata nu a mai fost citată, făcându-se aplicația

prevederilor art.291 Cod procedură penală.

Așa fiind, se constată că în cauză a fost încălcată dispoziția

procedural penală a nemijlocirii judecății , inculpata nefiind ascultată de

instanță și, în același timp, neîndeplinită îndatorirea instanței  de a-și

exercita atribuțiile în mod activ în vederea aflării  adevărului.

Pe de altă parte, cercetarea judecătorească nu a   lămurit, pe bază de

probe  neîndoielnice, situația de fapt, existând contraziceri cu privire  la

fapte și împrejurări chiar între  declarațiile acelorași persoane, care nu au

fost înlăturate de către instanță ,  cu efect asupra calificării și încadrării

juridice reținute.

Așa de exemplu între declarația

martorei C.Z. dată în cursul urmăririi penale, la procuror, potrivit căreia

suma de 100 dolari și cea de 1.000.000 lei le-a remis inculpatei pentru

asistență juridică și demersuri pentru derularea actelor necesare, pe de o

parte și declarația aceleiași martore la instanță, potrivit căreia  suma de 100

dolari i-a remis-o inculpatei, la cererea acesteia, pentru a o înmâna

judecătoarei “B”, pe de altă parte, există  esențială contrazicere , care ar fi

trebuit să fie înlăturată.

Față de cele ce preced se impune casarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză

pentru cazul prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct.18 C. proc. pen.,

luat în considerare din oficiu și trimiterea cauzei pentru rejudecare la

instanța de fond.

Pentru soluționarea legală și temeinică a cauzei osebit de necesitatea

audierii inculpatei – a cărei aducere în  fața instanței poate fi primită  și

în condițiile art. 183 și 184 C. proc. pen. – și înlăturarea contrazicerilor cu

privire la fapte și împrejurări esențiale, se impune examinarea cauzei și prin

raportare la dispozițiile Legii nr. 51/1995, republicată, pentru organizarea și

exercitarea profesiei de avocat,  și la cele ale statutului profesiei de

avocat, prin care sunt reglementate drepturile și îndatoririle avocaților,

inclusiv cele privind onorariul și modul de soluționare a contestațiilor și

reclamațiilor legate de acesta și celelalte cheltuieli făcute în interesul

clientului.

La dosarul de urmărire penală se află la procesul verbal din 20 martie

2000 care consemnează activitățile inculpatei, în  calitate de avocat, pentru

asistența juridică în cursul urmăririi penale în baza contractului cu partea

vătămată D.G.

Asemenea, la stabilirea  corectei încadrări juridice a faptelor se

impune să se țină seama de înțelesul expresiei “înscris oficial”  dat prin art.

150  alin. (2)  C. pen., examinând astfel măsura în care înscrisurile întocmite

sau falsificate de inculpată  și încriminate au acest caracter.

Admițând recursul inculpatei, se va dispune ca onorariul pentru apărarea

din oficiu să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de inculpata

M.R.M.  împotriva deciziei penale nr. 24 din 23 ianuarie 2003 a Curții de Apel

Iași.

Casează decizia și sentința penală nr.180

din 21 martie 2002 a Tribunalului Iași.

Trimite cauza spre rejudecare la

Tribunalul Iași.

Onorariul

în sumă de 400.000 lei  pentru apărarea din oficiu, se va plăti  din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 4 februarie 2004.