ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3980/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 263 din 12 noiembrie 2002, Tribunalul Harghita l-a condamnat pe inculpatul B.I. la 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 86 9 C. pen., s-a dispus revocarea executării la locul de muncă a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 57 din 19 mai 1997 a aceluiași tribunal, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4/A din 7 ianuarie 1998 a Curții de Apel Târgu Mureș, din care inculpatul a executat perioadele 22 mai 1995 – 6 iunie 1995; 18 martie 1998 – 30 iunie 1998 și 1 februarie 2001 – 1 februarie 2002. În baza art. 86 9 alin. (1), art. 39 alin. (1) și (2) C. pen., a contopit în pedeapsa aplicată în cauză, restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară, dispunând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În temeiul art. 257 alin. (2) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 16.000.000 lei în favoarea statului.

A respins, ca inadmisibile, cererile de despăgubiri civile formulate de H.E. și B.J. În baza art. 191 C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 6.900.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat. Inițial, în aceeași cauză, inculpatul B.I. a fost condamnat la 4 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență, prin sentința penală nr. 33 din 22 februarie 2002 a aceluiași tribunal. S-a revocat executarea la locul de muncă a pedepsei anterioare și s-au contopit cele două pedepse. Curtea de Apel Târgu Mureș a admis apelul declarat de inculpat, a desființat integral sentința penală nr. 33/2002 și a trimis cauza pentru refacerea rechizitoriului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita.

Motivul acestei soluții este acela că rechizitoriul nu a fost confirmat de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita, în condițiile în care urmărirea penală a fost efectuată de procuror. Sesizat printr-un nou rechizitoriu, Tribunalul Harghita a soluționat cauza, pronunțând sentința penală nr. 263 din 12 noiembrie 2002, arătată la începutul considerentelor prezentei decizii. Tribunalul, procedând la administrarea probelor în noua fază de judecată, a reținut că, în cursul lunii mai 1999, pretinzând că are influență față de comisia de medici de la Spitalul psihiatric Târgu Mureș, inculpatul a pretins și primit în mai multe tranșe, suma de 16.000.000 lei de la B.E. pentru a se atesta că fiul acesteia B.C., trimis în judecată și condamnat la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de viol, este bolnav psihic, având discernământul abolit și nu răspunde pentru infracțiunea comisă.

Prin decizia penală nr. 26/A din 26 februarie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureș, admițând apelul declarat de inculpat și desființând parțial sentința penală nr. 263 din 12 noiembrie 2002 a Tribunalului Harghita, a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 3 ani și 6 luni închisoare, la 2 ani și 6 luni închisoare. A menținut dispozițiile de revocare a executării prin muncă a pedepsei anterioare de 2 ani închisoare, precum și contopirea pedepsei aplicată în cauză cu restul neexecutat din pedeapsa anterioară de 2 ani, urmând ca inculpatul să execute 2 ani și 6 luni închisoare. A dedus din pedeapsa finală, perioada executată prin muncă de la un februarie 2002 la 1 februarie 2002, inclusiv (posterior săvârșirii ultimei infracțiuni).

A menținut și celelalte dispoziții ale sentinței. Inculpatul a declarat recurs, criticând atât decizia cât și sentința pronunțate, susținând în primul motiv formulat că urmărirea penală nu este completă, în sensul că nu s-au efectuat unele probe (cu martori și înscrisuri) pentru a face dovada că partea vătămată locuiește într-un imobil construit pe terenul proprietatea sa și este în dușmănie cu el, iar procesul este de fapt o înscenare a a acesteia. A mai susținut că mai sunt necesare să fie administrate și alte probe, respectiv audierea avocatului care l-a apărat pe inculpat din dosarul de viol, a soției inculpatului din dosarul de față, a lui B.C. (inculpat în procesul de viol) și a părților vătămate, în calitate de martore.

Pe baza acestui motiv s-a solicitat casarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză și trimiterea cauzei la organele de urmărire penală pentru completarea probelor cu cele care au fost solicitate. Critica nu este fondată. Din examinarea dosarului cauzei, se constată că au fost administrate probele necesare, respectiv au fost audiați în cauză B.J., H.E.

Inculpatul, deși a susținut că nu se consideră vinovat de faptele de trafic de influență, a recunoscut totuși că, la solicitarea părții vătămate s-a implicat în cauza privind pe fiul părții vătămate și a făcut în acest scop mai multe deplasări cu autoturismul său la sediul poliției și parchetului din Miercurea Ciuc Audierea unor alți martori, respectiv, a lui B.C., care în acel timp se afla încarcerat și trimis în judecată pentru infracțiunea de viol, nu este necesară, întrucât nu a putut cunoaște nemijlocit fapte care interesează justa soluționare a cauzei și nici a apărătorului său care, de asemenea, nu a putut cunoaște personal asemenea fapte și împrejurări și nici a altor martori, deoarece din dezbateri nu a rezultat utilitatea audierii lor.

Ca urmare, nu se constată necesitatea completării probelor. Printr-un al doilea motiv de recurs, prezentat ca subsidiar, s-a susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., deoarece nu s-a stabilit vreun nume de medic sau polițist pe lângă care inculpatul ar fi intervenit, solicitând a se pronunța o soluție de achitare, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de înșelăciune. De asemenea, și această critică este nefondată, deoarece, pentru existența infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen., nu este necesar să se precizeze numele funcționarului asupra căruia inculpatul a pretins că ar avea influență și nici ca influența acestuia să fie reală.

Este suficient ca inculpatul să lase să se creadă că are o asemenea influență asupra funcționarului respectiv. În speță, inculpatul prin modul cum a răspuns față de partea vătămată, a lăsat să se creadă că are influență asupra membrilor comisiei de la Spitalul de psihiatrie din Târgu Mureș, pentru a-i determina să efectueze o expertiză psihiatrică în care să consemneze, că autorul unei infracțiuni de viol are discernământul abolit, pretinzând și primind sume de bani de la partea vătămată pentru a interveni la comisia respectivă. Așadar, încadrarea juridică dată faptei nu este criticabilă. În cazul reținerii vinovăției, inculpatul a solicitat, în subsidiar, reducerea pedepsei, pe care o consideră prea severă.

Nici acest motiv invocat nu este fondat. Pedeapsa aplicată de 2 ani și 6 luni închisoare, apropiată de minimul special, în condițiile existenței recidivei după condamnare, fapta fiind comisă în timpul executării primei pedepse și față de poziția de nesinceritate manifestată în timpul urmăririi penale și judecării cauzei, evident nu poate fi criticată ca prea severă, ca injust individualizată. Dimpotrivă, se impune a se menține, învederându-se ca necesară pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Neconstatându-se nici vreunul din motivele care se iau în considerare din oficiu, recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a se respinge ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. și a-l obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 26 din 26 februarie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, ca nefondat. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată, în ședință publică, azi 24 septembrie 2003.