ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3980/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 263 din 12

noiembrie 2002, Tribunalul Harghita l-a condamnat pe inculpatul B.I. la 3 ani

și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de

art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 86

9

C. pen.,

s-a dispus revocarea executării la locul de muncă a pedepsei de 2 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 57 din 19 mai 1997 a aceluiași

tribunal, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4/A din 7 ianuarie 1998 a

Curții de Apel Târgu Mureș, din care inculpatul a executat perioadele 22 mai

1995 – 6 iunie 1995; 18 martie 1998 – 30 iunie 1998 și 1 februarie 2001 – 1

februarie 2002.

În baza art. 86

9

alin.

(1), art. 39 alin. (1) și (2) C. pen., a contopit în pedeapsa aplicată în

cauză, restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară, dispunând ca inculpatul

să execute, în final, pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art.

71 și art. 64 C. pen.

În temeiul art. 257 alin. (2) C.

pen., a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 16.000.000 lei în favoarea

statului.

A respins, ca inadmisibile, cererile

de despăgubiri civile formulate de H.E. și B.J.

În baza art. 191 C. proc. pen., l-a

obligat pe inculpat să plătească statului suma de 6.900.000 lei cheltuieli

judiciare avansate de stat.

Inițial, în aceeași cauză,

inculpatul B.I. a fost condamnat la 4 ani închisoare pentru infracțiunea de

trafic de influență, prin sentința penală nr. 33 din 22 februarie 2002 a

aceluiași tribunal.

S-a revocat executarea la locul de

muncă a pedepsei anterioare și s-au contopit cele două pedepse.

Curtea de Apel Târgu Mureș a admis

apelul declarat de inculpat, a desființat integral sentința penală nr. 33/2002

și a trimis cauza pentru refacerea rechizitoriului la Parchetul de pe lângă

Tribunalul Harghita.

Motivul acestei soluții este acela

că rechizitoriul nu a fost confirmat de prim-procurorul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Harghita, în condițiile în care urmărirea penală a fost efectuată de

procuror.

Sesizat printr-un nou rechizitoriu,

Tribunalul Harghita a soluționat cauza, pronunțând sentința penală nr. 263 din

12 noiembrie 2002, arătată la începutul considerentelor prezentei decizii.

Tribunalul, procedând la

administrarea probelor în noua fază de judecată, a reținut că, în cursul lunii

mai 1999, pretinzând că are influență față de comisia de medici de la Spitalul

psihiatric Târgu Mureș, inculpatul a pretins și primit în mai multe tranșe,

suma de 16.000.000 lei de la B.E. pentru a se atesta că fiul acesteia B.C.,

trimis în judecată și condamnat la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de

viol, este bolnav psihic, având discernământul abolit și nu răspunde pentru

infracțiunea comisă.

Prin decizia penală nr. 26/A din 26

februarie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureș, admițând apelul declarat de

inculpat și desființând parțial sentința penală nr. 263 din 12 noiembrie 2002 a

Tribunalului Harghita, a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 3 ani și 6

luni închisoare, la 2 ani și 6 luni închisoare.

A menținut dispozițiile de revocare

a executării prin muncă a pedepsei anterioare de 2 ani închisoare, precum și

contopirea pedepsei aplicată în cauză cu restul neexecutat din pedeapsa

anterioară de 2 ani, urmând ca inculpatul să execute 2 ani și 6 luni

închisoare.

A dedus din pedeapsa finală,

perioada executată prin muncă de la un februarie 2002 la 1 februarie 2002,

inclusiv (posterior săvârșirii ultimei infracțiuni).

A menținut și celelalte dispoziții

ale sentinței.

Inculpatul a declarat recurs,

criticând atât decizia cât și sentința pronunțate, susținând în primul motiv

formulat că urmărirea penală nu este completă, în sensul că nu s-au efectuat

unele probe (cu martori și înscrisuri) pentru a face dovada că partea vătămată

locuiește într-un imobil construit pe terenul proprietatea sa și este în

dușmănie cu el, iar procesul este de fapt o înscenare a a acesteia. A mai

susținut că mai sunt necesare să fie administrate și alte probe, respectiv

audierea avocatului care l-a apărat pe inculpat din dosarul de viol, a soției

inculpatului din dosarul de față, a lui B.C. (inculpat în procesul de viol) și

a părților vătămate, în calitate de martore.

Pe baza acestui motiv s-a solicitat

casarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză și trimiterea cauzei la organele

de urmărire penală pentru completarea probelor cu cele care au fost solicitate.

Critica nu este fondată.

Din examinarea dosarului cauzei, se

constată că au fost administrate probele necesare, respectiv au fost audiați în

cauză B.J., H.E.

Inculpatul, deși a susținut că nu se

consideră vinovat de faptele de trafic de influență, a recunoscut totuși că, la

solicitarea părții vătămate s-a implicat în cauza privind pe fiul părții

vătămate și a făcut în acest scop mai multe deplasări cu autoturismul său la

sediul poliției și parchetului din Miercurea Ciuc

Audierea unor alți martori,

respectiv, a lui B.C., care în acel timp se afla încarcerat și trimis în

judecată pentru infracțiunea de viol, nu este necesară, întrucât nu a putut

cunoaște nemijlocit fapte care interesează justa soluționare a cauzei și nici a

apărătorului său care, de asemenea, nu a putut cunoaște personal asemenea fapte

și împrejurări și nici a altor martori, deoarece din dezbateri nu a rezultat

utilitatea audierii lor.

Ca urmare, nu se constată

necesitatea completării probelor.

Printr-un al doilea motiv de recurs,

prezentat ca subsidiar, s-a susținut că nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257

alin. (1) C. pen., deoarece nu s-a stabilit vreun nume de medic sau polițist pe

lângă care inculpatul ar fi intervenit, solicitând a se pronunța o soluție de

achitare, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de

înșelăciune.

De asemenea, și această critică este

nefondată, deoarece, pentru existența infracțiunii de trafic de influență

prevăzută de art. 257 C. pen., nu este necesar să se precizeze numele

funcționarului asupra căruia inculpatul a pretins că ar avea influență și nici

ca influența acestuia să fie reală.

Este suficient ca inculpatul să lase

să se creadă că are o asemenea influență asupra funcționarului respectiv.

În speță, inculpatul prin modul cum

a răspuns față de partea vătămată, a lăsat să se creadă că are influență asupra

membrilor comisiei de la Spitalul de psihiatrie din Târgu Mureș, pentru a-i

determina să efectueze o expertiză psihiatrică în care să consemneze, că

autorul unei infracțiuni de viol are discernământul abolit, pretinzând și

primind sume de bani de la partea vătămată pentru a interveni la comisia

respectivă.

Așadar, încadrarea juridică dată

faptei nu este criticabilă.

În cazul reținerii vinovăției,

inculpatul a solicitat, în subsidiar, reducerea pedepsei, pe care o consideră

prea severă.

Nici acest motiv invocat nu este

fondat.

Pedeapsa aplicată de 2 ani și 6 luni

închisoare, apropiată de minimul special, în condițiile existenței recidivei după

condamnare, fapta fiind comisă în timpul executării primei pedepse și față de

poziția de nesinceritate manifestată în timpul urmăririi penale și judecării

cauzei, evident nu poate fi criticată ca prea severă, ca injust

individualizată.

Dimpotrivă, se impune a se menține,

învederându-se ca necesară pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C.

pen.

Neconstatându-se nici vreunul din

motivele care se iau în considerare din oficiu, recursul declarat de inculpat

este nefondat, urmând a se respinge ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a-l obliga pe recurent la plata cheltuielilor

judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de

inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 26 din 26 februarie 2003 a Curții

de Apel Târgu Mureș, ca nefondat.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată, în ședință publică, azi

24 septembrie 2003.