ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1436/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 297 din 23

iunie 2003, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, au fost condamnați pentru

săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin.

(1) C. pen., inculpații:

- N.P. la două pedepse de câte 2 ani

și 6 luni închisoare (pentru două fapte);

- G.S. la trei pedepse de câte 3 ani

închisoare (pentru trei fapte).

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus ca fiecare inculpat să execute pedeapsa cea mai grea,

adică 2 ani și 6 luni închisoare și respectiv 3 ani închisoare, cu executare în

regim de detenție.

S-a luat act că sumele au fost

restituite denunțătorilor.

S-a reținut că în luna martie 2001,

în toamna anului 2001 și în primăvara anului 2002 (numai inculpatul G.S.),

inculpații au pretins și primit sume de bani de la numitele S.V. și I.M.,

promițându-le că prin influența pe care o au asupra unor medici din Târgoviște

și de la Comisia Județeană de Expertizarea capacității de muncă, îi vor

determina să le întocmească actele necesare în vederea pensionării, pentru

incapacitate de muncă.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și cei doi inculpați,

susținând că instanța de fond a fost nelegal constituită din doi judecători,

contrar dispozițiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, care prevăd că

la instanțele de fond, completul de judecată este format dintr-un singur

judecător, astfel că hotărârea este lovită de nulitate absolută, conform art. 197

alin. (2) C. proc. pen.

Apelurile au fost respinse ca

nefondate, prin decizia penală nr. 451 din 13 octombrie 2003 a Curții de Apel

Ploiești, cu motivarea că potrivit art. 29 din Legea nr. 78/2000, judecarea

infracțiunilor prevăzute de art. 254 și art. 257 C. pen., se face de complete

specializate, compuse din doi judecători, astfel că instanța de fond a fost

legal constituită din doi judecători.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești a declarat recurs, împotriva acestei decizii, solicitând casarea ei

pentru nelegalitate, prin aplicarea greșită a legii, dar și a sentinței penale nr.

297/2003 a Tribunalului Dâmbovița, pentru încălcarea dispozițiilor referitoare

la compunerea completului de judecată.

La rândul lor, inculpații N.P. și G.S.

au formulat recurs, invocând în principal același motiv de nelegalitate și în

subsidiar au cerut reducerea pedepselor și schimbarea modalității de executare

a acestora.

Recursurile sunt fondate.

Cele două instanțe au interpretat

eronat dispozițiile art. 29 pct. 2 din Legea nr. 161 din 21 aprilie 2003,

potrivit cărora la judecătorii, tribunale și curte de apel pentru judecarea

infracțiunilor de corupție și a celor asimilate acestora, completele de

judecată sunt formate din doi judecători.

Legea nr. 78/2000, pentru

prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție se aplică numai

anumitor categorii de persoane, care îndeplinesc o funcție publică, participă

la luarea unor decizii sau le pot influența, exercita atribuții de control,

acordă sau realizează și controlează asistența specializată, participă sau

influențează deciziile luate, dețin o funcție de conducere într-un partid,

sindicat, organizație patronală, asociație fără scop lucrativ sau fundație.

Prin art. 7 pct. 3 din Legea nr. 78/2000,

s-au inclus în categoria infracțiunilor de corupție, printre altele, traficul

de influență dar condiționat de săvârșirea de una din persoanele menționate la alin.

(1) și (2) din lege, iar prin art. 8 se precizează că dispozițiile art. 254 și

art. 257 C. pen., vizează și alte categorii de persoane.

Legea nr. 161 din 21 aprilie 2003 nu

a modificat categoriile de persoane prevăzute în Legea nr. 78/2000, ci a

încriminat și alte fapte de aceeași natură și a stabilit unele reguli de

competență în ceea ce privește urmărirea penală și judecată, precum și alte

reguli de procedură.

Așadar judecarea de către complete

specializate și în compunere de doi judecători vizează numai faptele de

corupție ori asimilate acestora, comise de anumite categorii de persoane. În

celelalte cazuri, regulile procesuale, inclusiv în ceea ce privește compunerea

completelor de judecată este cea stabilită de dreptul comun (art. 17 alin. (1)

din Legea nr. 92/1992 și C. proc. pen.).

În speța dedusă judecății,

inculpatul N.P. avea calitatea de conducător auto, iar inculpatul G.S. nu avea

ocupație, fiind pensionar, deci nu făceau parte din categoria persoanelor

vizate de Legea nr. 78/2000 sau Legea nr. 161/2003.

În consecință, compunerea

completului de judecată la instanța de fond trebuia să fie dintr-un singur

judecător și nicidecum din doi judecători. Hotărârea pronunțată de un complet

nelegal constituit este lovită de nulitate absolută, conform art. 197 alin. (2)

C. proc. pen., motiv pentru care este supusă casării, potrivit cazului de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 3 C. proc. pen.

Preluarea, de către instanța de

apel, a interpretării eronate dată legii, de către instanța de fond, atrage

casarea și a hotărârii acesteia, respectiv a deciziei penale nr. 451 din octombrie

2003, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

Așa fiind, Curtea în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., urmează a admite recursurile parchetului și

inculpaților, va casa ambele hotărâri pronunțate în cauză și va trimite dosarul

instanței de fond, Tribunalul Dâmbovița, în vederea rejudecării de către un

complet format dintr-un singur judecător.

Motivele de recurs invocate în

subsidiar de către cei doi inculpați, referitoare la greșita individualizare a

pedepselor, dar și celelalte dispoziții ale sentinței cu privire la restituirea

sumelor de bani către denunțători, urmează a fi analizate de instanța de

trimitere.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și de inculpații N.P. și G.S.,

împotriva deciziei penale nr. 451 din 13 octombrie 2003 a Curții de Apel

Ploiești.

Casează hotărârile pronunțate și

trimite cauza la Tribunalul Dâmbovița, spre rejudecare.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatului G.S., în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 martie 2004.