ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5662/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 606

din 17 septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Timiș, inculpatul P.D. a fost

condamnat la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de trafic de influență,

prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 257 C. pen., cu

aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, aprobată prin Legea nr. 503 /2002.

În baza art. 6 din Legea nr.

78/2000, raportat la art. 26, raportat la art. 257 C. pen., inculpatul V.M. a

fost condamnat la 3 ani închisoare.

S-a interzis inculpaților

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de

art. 71 C. pen.

În baza art. 6

1

alin. (2) și alin. (4) din Legea nr. 78/2000 modificată prin Legea nr.

161/2003, inculpații au fost obligați să restituie lui Ț.N. suma de 2000 dolari

S.U.A., respectiv 500 dolari S.U.A. P.D. și 1500 dolari S.U.A. V.M.

S-a menținut starea de arest

a inculpaților și s-a dedus pentru inculpatul P.D. arestarea preventivă de la

13 ianuarie 2003 la zi, iar pentru inculpatul V.M. arestarea preventivă de la

11 februarie 2003 la zi.

A reținut instanța că,

partea vătămată Ț.N. era administrator al SC S. SRL Timișoara, cu sediul în

str. Chișodei, înregistrată la Registrul Comerțului Timiș sub nr.

J25/1475/1992, care are ca obiect de activitate, în principal efectuarea unor

lucrări de construcții.

În cursul lunii august 2000,

firma SC S. SRL a contractat a serie de lucrări cu regionala C.F.R. Timișoara,

prin Deviza Patrimoniu, în urma participării la o licitație organizată de

acesta, a căror valoare s-a cifrat la 12,5 miliarde lei.

Datorită problemelor de

blocaj financiar ivite la nivelul Regionalei C.F.R. Timișoara, au existat

întârzieri la plată sau chiar refuzuri de plată, iar în această situație CN

C.F.R. București, a recomandat firmei SC S. SRL, pentru a-și putea recupera

creanțele să intre într-un circuit de compensări a datoriilor.

Inițial, partea vătămată

Ț.N. a manifestat neîncredere în acest sistem de compensări practicat de CN

C.F.R. SA prin clienții săi agreați, mai ales comisionului deosebit de mare

practicat de firmele care se angajau să preia creanțele pentru recuperare, care

era de 21 % din valoarea creanței, însă după ce l-a cunoscut pe inculpatul

P.D., în cursul lunii mai 2002, care este asociat unic al SC H. SA Timișoara,

fiind una din firmele agreate de CN C.F.R. SA, a apelat la serviciul acestuia

pentru a-i recupera printr-un circuit de compensare creanța în valoare de

951.260.500 lei.

Astfel, până la sfârșitul

anului 2002, părții vătămate i s-a recuperat prin acest sistem suma respectivă,

mai puțin comisionul de 21 % care a fost reținut de firma comisionară SC H.

SRL.

În cursul lunii iulie 2001,

firma SC S. SRL a încheiat un contract cu Regionala C.F.R. Timișoara prin

Serviciul R K – Investiții, contract de executarea de lucrări nr. 5/2/3/786 din

17 iulie 2001, având ca obiect executarea, finalizarea și întreținerea lucrării

„Apărare mal Km 16+600/700 linia c.f. Ilia-Lugoj” în valoare de aproximativ 1,6

miliarde lei, fondurile de finanțare fiind asigurate de B.E.I.

Până la finalizarea lucrării

contractate și la încheierea procesului verbal de recepție a lucrării,

beneficiarul a plătit firmei constructoare o parte din prețul convenit,

rămânând cu o restanță de 1.527.682.000 lei, conform adresei din 16 ianuarie

2003 a Regionalei C.F.R. Timișoara în care se apreciază că lucrarea respectivă

a fost cuprinsă în Programul de eliminare a efectelor inundațiilor din perioada

1999 - 2000 finanțate de împrumutul B.E.I. nr. 20699, program P 31 cu o

alocație de 2.140.002 miliarde lei (104.528 EURO).

Având această creanță de

recuperat, care nu era acceptată însă în sistemul de compensare practicat de CN

C.F.R. SA București, deoarece finanțarea lucrării era asigurată din fonduri

BEI, firmei SC S. SRL i s-a comunicat de către Regionala C.F.R. Timișoara că

întârzierea de plată se datorează faptului că CN C.F.R. SA București nu a virat

în contul său nici o sumă în lei din creanță.

În aceste împrejurări,

constatând că inculpatul P.D., prin firma sa SC H. SRL îi rezolvase obținerea

plății creanței de 951 milioane lei, în cadrul sistemului de compensări, și

crezând că acesta are relații și influență asupra unor funcționari din

conducerea CN C.F.R. SA București, la sfârșitul lunii mai 2002, în perioada în

care s-a derulat circuitul de compensări în care fusese inclusă și firma sa,

Ț.N. l-a întrebat pe acesta dacă cunoaște persoane din conducerea CN C.F.R.

București pentru a-i aproba plata creanței restante de 1,5 miliarde lei,

rugându-l să-l ajute în acest sens, explicându-i totodată că, creanța

respectivă nu este admisă în circuitul de compensări prin faptul că lucrarea a

fost finanțată din fondurile B.E.I.

După aproximativ o săptămână

de la această discuție, inculpatul P.D. l-a contactat telefonic pe partea

vătămată și i-a comunicat că a găsit persoane în conducerea CN C.F.R. SA

București care îi pot rezolva aprobarea plății creanței sale de 1,5 milioane

lei, în schimbul unei „ dedicații” de 10 % din valoarea acesteia.

În cadrul discuțiilor

inculpatul P.D. a vehiculat o serie de nume din conducerea CN C.F.R. SA

București, respectiv O.V., director economic, N.M., director general, S.,

ministru secretar de stat și un anume M.V., care ar fi funcționar în conducerea

CN C.F.R. SA București.

În zilele următoare acestor

discuții, inculpatul P.D. i-a solicitat părții vătămate să pregătească

documentele justificative privind restituirea creanței și să întocmească o

împuternicire pe numele lui V.M., întrucât acesta este omul său de legătură cu

conducerea C.F.R.-ului.

La scurt timp, P.D. a

solicitat lui Ț.N. să-i trimită urgent suma de 4900 dolari S.U.A. pentru a o

remite persoanelor din conducerea CN C.F.R. SA București, în vederea aprobării

plății creanței.

A doua zi, Ț.N. i-a trimis

inculpatului, prin șoferul său, S.M., suma de 2000 dolari S.U.A. urmând să-i

restituie ulterior diferența. Primirea sumei de 2000 dolari S.U.A. s-a făcut de

către P.D. în holul hotelului A. din București.

În perioada următoare, în

discuțiile telefonice cu partea vătămată, inculpatul P.D. l-a asigurat că

problema este rezolvată și pentru a-i întări convingerea, i l-a prezentat la

telefon pe M.V., acesta din urmă dând asigurări că problema creanței este

rezolvată.

La scurt timp, la

stăruințele părții vătămate, nemulțumită că cei doi inculpați nu au rezolvat

restituirea creanței, P.D. s-a prezentat la firma părții vătămate, arătându-i

copia unui mandat ON-LINE prin care făcea dovada expedierii la data de 28

august 2002 a sumei de 16.700.000 lei către V.M., pentru a fi remisă

funcționarilor din CN C.F.R. București.

După o nouă perioadă de

așteptare, partea vătămată nereușind să obțină restituirea sumei de 200 dolari

S.U.A., a formulat plângere penală.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat apel P.N.A. - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpații P.D. și

V.M.

Parchetul a criticat

sentința cu privire la netemeinicia pedepselor aplicate, iar cei doi inculpați

au criticat hotărârea primei instanțe cu privire la reținerea vinovățiilor lor,

întrucât infracțiunilor reținute le lipsește unul dintre elementele

constitutive, respectiv intenția, și au solicitat achitarea în conformitate cu

art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Curtea de Apel Timișoara,

prin decizia penală nr. 172 din 20 mai 2004, a admis apelul declarat de P.N.A.

și a majorat pedeapsa aplicată inculpatului P.D. la 3 ani închisoare, iar cu

privire la inculpatul V.M. a dispus majorarea pedepsei la 4 ani închisoare.

Apelurile declarate de

inculpații P.D. și V.M. au fost respinse ca nefondate.

Împotriva acestei decizii

penale au declarat recurs inculpații P.D. și V.M. criticând-o pentru

nelegalitate în ceea ce privește reținerea vinovățiilor lor pentru infracțiunea

de trafic de influență și respectiv complicitate la infracțiunea de trafic de

influență, nefiind îndeplinite elementele constitutive ale acestor infracțiuni,

lipsind latura subiectivă.

În subsidiar, inculpații au

solicitat reducerea pedepselor aplicate.

Recursurile declarate de

inculpați nu sunt fondate.

Instanța de fond a

administrat toate probele necesare aflării adevărului, care au fost complet și

just apreciate, încadrările juridice date faptelor săvârșite de cei doi

inculpați sunt legale, iar vinovăția acestora rezultă fără dubiu din actele

dosarului.

În faza de urmărire penală

inculpatul P.D. a recunoscut că la solicitarea părții vătămate Ț.N. de a-l

ajuta să recupereze suma de 1.527.681.140 lei, reprezentând c/v lucrărilor

executate de Regionala C.F.R. Timișoara, cu finanțare de la fondul B.E.I., sumă

care nu se acceptă să se recupereze prin circuitele de compensare, a primit

prin intermediul șoferului S.M. suma de 2000 de dolari S.U.A., reprezentând o

parte din „dedicație” (declarația olografă) ce urma să fie dată funcționarilor

din CN C.F.R. SA București.

În declarația dată în fața

procurorului și în prezența apărătorului, inculpatul P.D., a relatat cum a luat

legătura cu V.M., care la rândul său avea influență la conducerea CN C.F.R. SA

București, și în prezența acestuia a luat legătura cu partea vătămată

„spunându-i că este nevoie de bani pentru a rezolva problema”.

Pe tot parcursul procesului penal

inculpatul nu a contestat primirea sumei de 2000 dolari S.U.A. de la partea

vătămată, depunând și 2 mandate ON-LINE prin care i-a transmis lui V.M. pentru

a rezolva probleme, la data de 12 iulie 2002 suma de 30.000.000 lei, iar la

data de 28 august 2002 suma de 16.700.000 lei.

În ceea ce-l privește pe

inculpatul V.M., acesta confirmă primirea sumelor de bani cu mandate ON-LINE de

la P.D., dar declară că a acționat în limitele recuperării legale a sumei la

care era îndreptățită partea vătămată Ț.N.

Activitatea infracțională a

acestui inculpat este dovediră cu declarațiile părții vătămate, declarațiile

inculpatului P.D. și cu actele depuse la dosar.

Motivele de recurs ale

inculpaților prin care au solicitat achitarea nu pot fi primite, probele

administrate confirmând vinovăția acestora.

Pedepsele aplicate

inculpaților în raport de pericolul social al faptelor, de datele ce

caracterizează persoana fiecărui inculpat, de poziția procesuală a fiecăruia pe

parcursul procesului penal, apar ca just individualizate, neexistând temeiuri

pentru modificarea lor.

În conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpați.

Se va deduce din pedepsele

aplicate inculpaților perioadele executate prin arest preventiv.

Recurenții vor fi obligați

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații P.D. și V.M. împotriva deciziei penale nr.

172/ A din 20 mai 2004 a Curții de Apel Timișoara.

Deduce din pedepsele

aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 13 ianuarie 2003 la 2

noiembrie 2004, pentru P.D. și de la 11 februarie 2003 la 2 noiembrie 2004,

pentru V.M.

Obligă pe recurentul

inculpat P.D. să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare,

iar pe recurentul inculpat V.M. să plătească statului suma de 1.600.000 lei

cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 noiembrie 2004.