ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4516/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4516/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 242 din 22 iulie

2002, Tribunalul Dâmbovița l-a condamnat pe inculpatul N.B.C., după cum

urmează:

- în baza art. 254 alin. (1) C.

pen., la 3 ani închisoare. S-a luat act că denunțătorul P.A. a primit sumele de

450 dolari S.U.A. și 6.520.000 lei și nu s-a mai constituit parte civilă.

- în baza art. 254 alin. (1) C.

pen., la 3 ani închisoare. S-a luat act că denunțătorul D.C. a primit suma de

600 dolari S.U.A. și nu s-a mai constituit parte civilă.

- în baza art. 257 C. pen., la 2 ani

închisoare. Inculpatul a fost obligat să restituie denunțătorului R.I.G. suma

de 6.000.000 lei.

- în baza art. 254 alin. (2) C.

pen., la 3 ani închisoare. Inculpatul a fost obligat să restituie

denunțătorului M.M.B. suma de 8.999.000 lei.

- în baza art. 254 alin. (2) C.

pen., la 3 ani închisoare. Inculpatul a fost obligat să restituie

denunțătorului V.D. suma de 8.800.000 lei.

- în baza art. 289 C. pen., la 6

luni închisoare.

A fost anulat certificatul întocmit

pentru auto. DB-03-HKN.

- în baza art. 254 alin. (2) C.

pen., la 3 ani închisoare. Inculpatul a fost obligat să restituie

denunțătorului R.C. suma de 5.000.000 lei.

- în baza art. 254 alin. (2) C.

pen., la 3 ani închisoare. Inculpatul a fost obligat să restituie

denunțătorului I.G.C. suma de 3.400.000 lei.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., contopește pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 3 ani

închisoare.

În baza art. 86

7

C. pen.,

dispune ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare la locul de

muncă, respectiv SC B.R. SRL Moțăieni.

A fost dedusă din pedeapsă, perioada

arestării preventive de la 17 ianuarie 2002 la zi și s-a dispus punerea

deîndată în libertate a inculpatului.

- în baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul

pentru faptele prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. (parte civilă P.N.) și

art. 254 alin. (1) C. pen. (parte civilă A.D.), respingând și acțiunile civile

ale acestora.

- în baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat

pentru fapta prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. (G.M.) și pentru fapta

prevăzută de art. 25, raportat la art. 289 C. pen. (G.M.).

Instanța a reținut că prin

rechizitoriile din 11 martie 2002 și 16 mai 2002, inculpatul N.B.C. a fost

trimis în judecată, în stare de arest, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni

de luare de mită, trafic de influență, șantaj și fals intelectual.

Constatând că sunt întrunite

condițiile prevăzute de art. 32 – art. 34 C. proc. pen., cauzele au fost

conexate.

Din actele de sesizare rezultă că

inculpatul N.B.C. a îndeplinit funcția de inspector supraveghere în cadrul

R.A.R., Reprezentanța Dâmbovița, până în luna decembrie 2001. Potrivit

atribuțiilor de serviciu, inculpatul îndruma și verifica activitatea în cele 10

stații din județ care efectuau inspecțiile tehnice periodice, având dreptul să

execute și personal asemenea inspecții, precum și omologări, dar numai la

stația R.A.R., Dâmbovița, folosind în acest scop ștampila nr. DB-04.

În toamna anului 2000 și în cursul

anului 2001, inculpatul a săvârșit mai multe infracțiuni, după cum urmează:

procurat din Belgia un autoturism Ford Mondeo, dotat doar cu Euro 1, motiv

pentru care nu putea fi înmatriculat.

Cunoscându-l pe inculpat, P.A. a

fost asigurat de acesta că îi va obține cartea de identitate a autoturismului,

pretinzându-i în schimb sumele de 450 dolari S.U.A. și 6.250.000 lei.

a cumpărat un autoturism Ford Mondeo, dotat tot cu Euro 1. Ca și în cazul precedent,

inculpatul, în schimbul sumei de 600 dolari S.U.A., i-a promis că îi va obține

cartea de identitate a autoturismului.

intermediul martorului D.G.I., cunoștință de-a sa, inculpatul a primit de la

P.N. suma de 1.000.000 lei pentru a atesta fictiv efectuarea inspecției tehnice

periodice a autoturismului ARO.

Inculpatul a trecut pe la domiciliul

numitului P.N., doar pentru a se convinge că există fizic autoturismul,

trimițându-i proprietarului apoi, prin D.I., certificatul cu anexa inspecției

tehnice.

prin intermediul martorului D.I., i-a dat inculpatului suma de 1.000.000 lei

pentru a atesta efectuarea inspecției tehnice a autoturismului Ford Transit.

cumpărat o autoutilitară Dacia 1307 papuc, căreia urma să îi efectueze

inspecția tehnică.

Inculpatul i-a promis sus-numitului

că îl ajută pentru inspecția tehnică, a cărei efectuare revenea R.A.R.,

București și pentru intervenția sa la inspectorul O.B. a pretins și primit suma

de 6.000.000 lei.

noiembrie 2001, inculpatul a sustras de la SC N.T.P. 4 folii de securizare în

valoare de 6.000.000 lei.

inculpatul l-a șantajat pe șeful stației, ing. G.M. cu închiderea stației

pentru deficiențe, urmând astfel să-l determine să accepte întocmirea unor

documente pentru autoturisme care să ateste verificarea lor tehnică deși nu au

fost niciodată aduse fizic la verificare. Astfel a fost întocmit în fals raportul

de inspecție tehnică nr. 5631 din 8 mai 2001.

în anexa la certificatul de înmatriculare al autoturismului nr. DB-03-HKN,

aparținând numitului P.N., fără să fi efectuat inspecția tehnică.

M.M.B. l-a cunoscut pe inculpat la sediul SC O.T. SA Găești, fiind interesat în

omologarea unui autocamion, ca pavilion apicol și apoi în înmatricularea

acestuia.

Inculpatul a pretins și primit suma

de 9.000.000 lei, asigurându-l pe solicitant că va rezolva omologarea și toate

celelalte operații pentru înmatriculare.

În realitate nu a făcut nimic,

martorul denunțător solicitând obligarea inculpatului la restituirea sumei.

dorea omologarea a două pavilioane apicole.

Inculpatul i-a pretins și a primit

în total suma de 8.800.000 lei.

inculpatului suma de 5.000.000 lei pentru omologarea unui pavilion apicol în

vederea înmatriculării.

a pretins și primit 3.400.000 lei pentru omologarea unui pavilion apicol.

Instanța a constatat că faptele

imputate inculpatului și constând în primirea a câte 1.000.000 lei de la

numiții P.N. și A.D. prin intermediul numitului D.I., pentru efectuarea

inspecțiilor tehnice la autoturisme, nu sunt dovedite, proprietarii

autovehiculelor necunoscându-l pe inculpat.

Asemenea, instanța a constatat că nu

sunt probe care să convingă că inculpatul a săvârșit fapta de furt a celor 4

folii de securizare (pct. 6).

În privința infracțiunii de șantaj, prevăzută

de art. 194 C. pen., în relație cu ing. G.M., instanța a constatat că nu sunt

întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, amenințările

imputate fiind în realitate atenționări ale subalternilor generate de greșeli

și nu au legătură cu șantajul (pct. 7).

Din același motiv s-a concluzionat

cu privire la lipsa elementelor constitutive și ale infracțiunii prevăzută de

art. 25 C. pen., raportat la art. 289 C. pen. (pct. 7).

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și inculpatul.

În dezvoltarea motivelor, parchetul

a invocat netemeinicia dispozițiilor de achitare a inculpatului, greșita

obligare a inculpatului la restituirea sumei de bani către R.I.G., beneficiarul

traficului de influență, suma impunându-se a fi confiscată, precum și pentru

greșita individualizare a pedepsei, impunându-se o sancțiune mai severă.

Inculpatul a solicitat, în

principal, achitarea pentru toate infracțiunile și, în subsidiar, reducerea

pedepselor, cu executarea celei rezultante la locul de muncă.

Prin decizia penală nr. 37 din 17

ianuarie 2003, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul parchetului, desființând

hotărârea atacată și, rejudecând, în baza art. 254 alin. (1) C. pen., l-a

condamnat pe inculpat la câte 3 ani închisoare și câte 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. (denunțători P.N. și

A.D.), în baza art. 194 alin. (1) C. pen., la 2 ani închisoare și în temeiul

art. 25 C. pen., raportat la art. 289 C. pen., la 2 ani închisoare.

A aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c)

C. pen., pe o durată de câte 2 ani alături și de pedepsele principale stabilite

pentru celelalte infracțiuni prevăzute de art. 254 C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani

închisoare, sporită cu un an, în total 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., în condițiile art.

64 și art. 71 C. pen.

A fost înlăturată aplicarea art. 86

7

C. pen.

În baza art. 257 alin. (2) C. pen.,

a fost confiscată de la inculpat suma de 6.000.000 lei și s-a dispus

restituirea sumelor de câte 1.000.000 lei denunțătorilor P.N. și A.D.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Instanța de control judiciar a

constatat că inculpatul, pe de o parte, a săvârșit și infracțiunile de luare de

mită pentru care instanța de fond l-a achitat, faptele existând și fiind

dovedite prin denunțurile proprietarilor autoturismelor, declarațiile

intermediarului D.I. și operațiile de vizare a inspecției tehnice, efectuate de

inculpat, în ambele cazuri fără ca autovehiculele să fie faptic verificate, iar

pe de altă parte, că sunt întrunite și elementele constitutive ale

infracțiunilor de instigare la fals și șantaj, existând latura subiectivă a

infracțiunilor în discuție atâta timp cât șeful stației, G.M., a fost constrâns

sub amenințarea închiderii stației să întocmească în fals raportul de inspecție

nr. 5631 din 9 mai 2001 și tot prin constrângere sub forma amenințării

inculpatul a urmărit să obțină în mod injust un folos, constând în efectuarea

inspecțiilor tehnice pentru toți fără respectarea condițiilor legale.

În raport de gravitatea și

multitudinea faptelor reținute și de atitudinea nesinceră a inculpatului pe tot

parcursul procesului, s-a apreciat că scopul pedepsei, aplicată într-un cuantum

sporit, nu poate fi atins decât prin executarea acesteia în regim privativ de

libertate.

Împotriva deciziei penale

sus-menționate inculpatul a declarat recurs, criticând-o pentru: greșita

condamnare în cazurile în care instanța fondului a dispus achitarea; greșita

condamnare pentru infracțiunile de luare de mită în legătură cu faptele de la

pct. 9-12 întrucât, conform adresei nr. 643/2002 a R.A.R., Dâmbovița,

inculpatul nu avea competența efectuării inspecțiilor tehnice decât la

vehiculele sub 3,5 tone masa maximă autorizată (pavilioanele apicole având masa

maximă peste acest tonaj); greșita condamnare în legătură cu denunțătorii P.A.

și D.C. (pct. 1 și 2), existând contraziceri în declarațiile acestora în ceea

ce privește scopul remiterii unor sume de bani, care în realitate au fost date

inculpatului cu titlu de împrumut; greșita condamnare pentru infracțiunea de trafic

de influență, întrucât inculpatul nu s-a prevalat concret că are influență pe

lângă o anumită persoană; greșita individualizare a pedepsei, atât sub aspectul

cuantumului acesteia, cât și al modalității de executare.

În finalul criticilor s-a solicitat casarea

hotărârilor și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond sau

casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

Verificând hotărârea atacată pe baza

materialului de la dosar, Curtea constată că motivele de recurs privesc

cazurile de casare arătate de art. 385

9

alin. (1) pct. 12, 14, 18 C.

proc. pen., însă nu sunt fondate.

În cauză a fost administrat un

material probator amplu, determinat și de atitudinea procesuală constantă a

inculpatului de negare a celor mai multe dintre faptele imputate.

Chiar dacă, în cursul urmăririi

penale, la procuror, inculpatul a recunoscut primirea unor sume de bani de la

martorii P.A. și D.C. pentru a le asigura înmatricularea autoturismelor care nu

îndeplineau condițiile legale, în cursul judecății inculpatul și-a modificat

apărarea, susținând că fiind prieten cu proprietarii autoturismelor, a primit

banii sub formă de împrumut. Această nouă versiune a inculpatului este ferm

contrazisă atât de către cei doi denunțători, cât și de martorii C.D.T.E. și

N.G., care au asistat, în momente diferite, la remiterea sumelor către

inculpat, cunoscând scopul pentru care au fost date, precum și împrejurarea în

care, motivat de dorința de a obține de la inculpat măcar un act, P.A. a

acceptat întocmirea unei chitanțe care a consemnat că între cei doi s-a

efectuat un împrumut.

În condiții similare a întocmit

chitanță pentru împrumut și martorul D.C., care a reușit să obțină restituirea

sumei de la părinții inculpatului.

Nu este întemeiată nici critica

privind condamnarea inculpatului de către instanța de apel după ce acesta a

fost achitat de către instanța de fond pentru infracțiunile de luare de mită,

denunțători P.N. și A.D., șantaj și instigare la fals.

Existența faptelor și a vinovăției

inculpatului au fost reținute pe baza probelor, judicios analizate și logic

interpretate, în contextul și al practicilor ilegale ale acestuia, în aceeași

modalitate, dovedite fără echivoc.

Faptul că denunțătorii au remis prin

intermediar sumele de bani pentru ca inculpatul să facă acte contrare regulilor

de atestare a inspecției tehnice auto nu înlătură răspunderea acestuia în

condițiile prevăzute de art. 254 C. pen., fiind dovedită implicarea sa prin

declarația completă dată de P.N. la procuror, în care confirmă prezența

inspectorului la domiciliul său timp de circa un minut pentru a vedea

autoturismul, precum și prin declarațiile martorului D.G.I. și procesul verbal

de confruntare, toate coroborate cu faptul atestării stării tehnice a celor

două autoturisme fără să fi fost deplasate la stația de verificare.

Concluzia instanței de apel cu

privire la existența elementelor constitutive ale infracțiunilor de șantaj și

instigare la fals este, de asemenea, întemeiată pe mijloacele de probă

administrate, respectiv declarațiile numiților G.M. și I.G., care detaliază

constrângerile prin amenințări cu închiderea stației și concedierea din

serviciu, din partea inculpatului, care le cerea să ateste efectuarea

inspecțiilor tehnice fără să fi fost prezentate autoturismele.

Constrângerile în modalitatea

arătată pentru a-l determina pe ing. G.M. să ateste în fals efectuarea

inspecțiilor tehnice la autoturisme, faptă comisă de către inculpat pentru a

obține astfel, injust folosul constând în atestatul inspecției tehnice, pentru

proprietari, realizează conținutul infracțiunii de șantaj, prevăzută de art.

194 alin. (1) C. pen.

Legea penală nu prevede alte

condiții pentru existența infracțiunii, astfel că toate comentariile care fac

referire la alte elemente nu afectează conținutul constitutiv al infracțiunii

ci evocă doar diferite situații și modalități faptice.

Susținerile inculpatului potrivit

cărora nu avea atribuții de serviciu în domeniul verificării vehiculelor cu

masa maximă autorizată mai mare de 3,5 tone și, de urmare, nici calitatea de

subiect activ al infracțiunii de luare de mită pentru sumele de bani primite în

legătură cu înscrierea în circulație a pavilioanelor apicole (pct. 9 – 12),

sunt nefondate.

Adresa nr. 643/2002 a R.A.R.

Dâmbovița, invocată în apărare, confirmă, într-adevăr, că inculpatul nu putea

să efectueze inspecții tehnice decât la vehicule sub 3,5 tone. Aceeași adresă

însă, menționează că inculpatul avea posibilitatea să efectueze omologări la

orice tip de vehicule, fiind supuse omologării și pavilioanele apicole.

Or, proprietarii pavilioanelor

apicole i-au remis inculpatului sume de bani pentru a realiza omologarea

acestora în vederea eliberării cărților de identitate, astfel încât, actul pe

care făptuitorul a promis că îl va îndeplini și pentru care a pretins necuvenit

sumele de bani intra în atribuțiile sale de serviciu.

Nici critica privind greșita

condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență nu este

întemeiată.

Cumpărătorul de influență R.I.G.

declară că inculpatul, aflând că îl interesează efectuarea unei revizii tehnice

la Dacia 1307 Papuc, i-a oferit ajutorul, promițându-i că va interveni pe lângă

O.B. de la R.A.R. București pe care îl cunoaște și care va rezolva problema,

pentru care însă i-a pretins și i-a dat suma de 6.000.000 lei.

Așa fiind, acțiunile inculpatului,

în sensul că nu ar fi indicat concret instituția și persoana pe lângă care va

interveni, nu sunt sincere.

În sfârșit, în referire la critica

privind greșita individualizare a pedepsei, Curtea constată că pedeapsa

rezultantă de 4 ani închisoare a fost aplicată prin observarea riguroasă a

tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Au fost, astfel, avute în vedere

limitele speciale legale ale pedepsei, gradul ridicat de pericol social generic

al infracțiunilor și cel concret, precum și persoana inculpatului, care este

tânăr și fără antecedente penale.

În raport de toate acestea,

instanțele au stabilit pedepse la limita minimă specială prevăzută de lege

pentru infracțiunile mai grave săvârșite și, acordând întemeiat semnificație

pericolului social al pluralității de infracțiuni, a sporit pedeapsa cu un an,

dispunând executarea pedepsei de 4 ani închisoare în regim de detenție.

În cuantumul astfel stabilit și

modalitatea de executare arătată, pedeapsa este justificată și necesară

prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Neconstatând nici din examinarea din

oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., existența vreunui

caz de casare a hotărârilor pronunțate în cauză, se va dispune respingerea

recursului inculpatului N.B.C. ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul N.B.C. împotriva deciziei penale nr. 37 din 17 ianuarie

2003 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 octombrie 2003.