ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2527/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1002 din 22 octombrie 2002 a Tribunalului București, au fost condamnați inculpații: - B.C. la 8 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și e), cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a computat din pedeapsă durata detenției preventive. - D.A. la 8 ani închisoare, pentru infracțiunea, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 1221 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 13 ani 7 luni și 19 zile aplicată lui D.A., prin sentința penală nr. 1910/1995 a Judecătoriei Craiova, urmând să execute pedeapsa cea mai grea, sporită cu un an, deci în total 9 ani închisoare. S-a computat din pedeapsă durata detenției preventive. În baza art. 178 din Legea nr. 3/1978, inculpații au fost obligați în solidar, la plata sumei de 1.464.385 lei către partea civilă Spitalul clinic Prof. dr. Bagdasar București. Conform art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 și art. 999 C. civ., inculpații au fost obligați în solidar, la 300.000 lei către partea civilă B.Șt.

și la echivalentul a 500 dolari S.U.A. către partea civilă SC T. 2000 SRL. Fiecare inculpat a mai fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. În fapt, s-a reținut că, în seara de 9 octombrie 2001, inculpații B.C. și D.A. au hotărât să-și procure bani prin tâlhărirea unui taximetrist. Pentru aceasta s-au deplasat în zona Moghioroș din București, au ținut sub observație mai mulți taximetriști și au ales ca victimă pe partea vătămată B.Șt., căruia i-au cerut să-i transporte până în zona BIG Berceni. Inculpatul B.C. a ocupat locul din dreapta șoferului, iar D.A. a luat loc pe bancheta din spate a taxiului. Ajunși în zona BIG Berceni, inculpatul a indicat părții vătămate să conducă taxiul pe niște străduțe dintre blocuri, unde inculpatul D.A.

i-a pus un cuțit la gât taximetristului B.Șt., iar inculpatul B.C. a deschis portiera din dreapta față și i-a cerut banii părții vătămate. Aceasta din urmă a încercat să scape și a fost tăiată la gât și la mâna stângă cu care reușise să apuce lama cuțitului. D.A. l-a înțepat atunci cu cuțitul în spate pe taximetrist, obligându-l să nu protesteze. În aceste condiții, inculpatul B.C. i-a luat părții vătămate 400.000 lei din portofel, a smuls stația de emisie-recepție, montată la bordul taxiului, timp în care inculpatul D.A. a continuat să țină cuțitul la gâtul părții vătămate. După ce inculpatul B.C. a pulverizat spray iritant lacrimogen în direcția feței părții vătămate, cei doi inculpați s-au îndepărtat.

Urmare a violenței la care a fost supusă, partea vătămată, aceasta a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale. Prin decizia penală nr. 15 din 21 ianuarie 2003, Curtea de Apel București a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, a casat parțial sentința în ce privește individualizarea pedepselor principale, pe care le-a majorat la câte 13 ani închisoare. În ce-l privește pe inculpatul D.A. a menținut revocarea restului de pedeapsă neexecutat ca urmare a liberării condiționate din pedeapsa anterioară și a dispus să execute pedeapsa de 13 ani sporită cu 2 ani, în total 15 ani închisoare. S-au menținut celelalte dispoziții. Prin aceeași decizie s-au respins ca nefondate recursurile inculpaților.

Împotriva deciziei au declarat recurs inculpații, care au criticat-o pentru pedepsele, pe care le consideră prea severe, motiv de casare, prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În cauză, inculpații au comis o infracțiunea de tâlhărie în formă calificată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 20 ani.

Față de gravitatea faptei, constând în vătămarea victimei cu un cuțit, în amenințarea vieții sale cu un pericol grav, în raport și de împrejurările concrete ale săvârșirii faptelor de inculpații care au ținut victima în stare de teroare o perioadă lungă de timp, dar și față de starea de recidivă a acestora, pedepsele de câte 13 ani închisoare situate la media limitelor de pedeapsă, nu sunt greșit individualizate cum susțin aceștia. Prin urmare, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile inculpaților și-i va obliga pe fiecare la cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.A. și B.C. împotriva deciziei penale nr. 15 din 21 ianuarie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive de la 26 iunie 2002, la 28 mai 2003, pentru ambii inculpați. Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2003.