ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2527/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 1002 din 22

octombrie 2002 a Tribunalului București, au fost condamnați inculpații:

- B.C. la 8 ani închisoare, pentru

comiterea infracțiunii, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și e),

cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. și 5 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a computat din pedeapsă durata

detenției preventive.

- D.A. la 8 ani închisoare, pentru

infracțiunea, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și e) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen. și 5 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat

liberarea condiționată pentru restul de 1221 zile închisoare rămas neexecutat

din pedeapsa de 13 ani 7 luni și 19 zile aplicată lui D.A., prin sentința

penală nr. 1910/1995 a Judecătoriei Craiova, urmând să execute pedeapsa cea mai

grea, sporită cu un an, deci în total 9 ani închisoare.

S-a computat din pedeapsă durata

detenției preventive.

În baza art. 178 din Legea nr. 3/1978,

inculpații au fost obligați în solidar, la plata sumei de 1.464.385 lei către

partea civilă Spitalul clinic Prof. dr. Bagdasar București.

Conform art. 14 C. proc. pen.,

raportat la art. 998 și art. 999 C. civ., inculpații au fost obligați în solidar,

la 300.000 lei către partea civilă B.Șt. și la echivalentul a 500 dolari S.U.A.

către partea civilă SC T. 2000 SRL.

Fiecare inculpat a mai fost obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt, s-a reținut că, în seara de

9 octombrie 2001, inculpații B.C. și D.A. au hotărât să-și procure bani prin

tâlhărirea unui taximetrist.

Pentru aceasta s-au deplasat în zona

Moghioroș din București, au ținut sub observație mai mulți taximetriști și au

ales ca victimă pe partea vătămată B.Șt., căruia i-au cerut să-i transporte

până în zona BIG Berceni.

Inculpatul B.C. a ocupat locul din

dreapta șoferului, iar D.A. a luat loc pe bancheta din spate a taxiului.

Ajunși în zona BIG Berceni,

inculpatul a indicat părții vătămate să conducă taxiul pe niște străduțe dintre

blocuri, unde inculpatul D.A. i-a pus un cuțit la gât taximetristului B.Șt.,

iar inculpatul B.C. a deschis portiera din dreapta față și i-a cerut banii

părții vătămate. Aceasta din urmă a încercat să scape și a fost tăiată la gât

și la mâna stângă cu care reușise să apuce lama cuțitului.

D.A. l-a înțepat atunci cu cuțitul

în spate pe taximetrist, obligându-l să nu protesteze.

În aceste condiții, inculpatul B.C. i-a

luat părții vătămate 400.000 lei din portofel, a smuls stația de

emisie-recepție, montată la bordul taxiului, timp în care inculpatul D.A. a

continuat să țină cuțitul la gâtul părții vătămate.

După ce inculpatul B.C. a pulverizat

spray iritant lacrimogen în direcția feței părții vătămate, cei doi inculpați

s-au îndepărtat.

Urmare a violenței la care a fost

supusă, partea vătămată, aceasta a suferit leziuni traumatice care au necesitat

pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale.

Prin decizia penală nr. 15 din 21

ianuarie 2003, Curtea de Apel București a admis apelul Parchetului de pe lângă

Tribunalul București, a casat parțial sentința în ce privește individualizarea

pedepselor principale, pe care le-a majorat la câte 13 ani închisoare.

În ce-l privește pe inculpatul D.A. a

menținut revocarea restului de pedeapsă neexecutat ca urmare a liberării

condiționate din pedeapsa anterioară și a dispus să execute pedeapsa de 13 ani

sporită cu 2 ani, în total 15 ani închisoare.

S-au menținut celelalte dispoziții.

Prin aceeași decizie s-au respins ca

nefondate recursurile inculpaților.

Împotriva deciziei au declarat

recurs inculpații, care au criticat-o pentru pedepsele, pe care le consideră

prea severe, motiv de casare, prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În cauză, inculpații au comis o

infracțiunea de tâlhărie în formă calificată pentru care legea prevede pedeapsa

închisorii de la 5 la 20 ani. Față de gravitatea faptei, constând în vătămarea

victimei cu un cuțit, în amenințarea vieții sale cu un pericol grav, în raport

și de împrejurările concrete ale săvârșirii faptelor de inculpații care au

ținut victima în stare de teroare o perioadă lungă de timp, dar și față de

starea de recidivă a acestora, pedepsele de câte 13 ani închisoare situate la

media limitelor de pedeapsă, nu sunt greșit individualizate cum susțin aceștia.

Prin urmare, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile inculpaților și-i va

obliga pe fiecare la cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul

apărătorului din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații D.A. și B.C. împotriva deciziei penale nr. 15 din 21 ianuarie

2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedepsele aplicate,

timpul arestării preventive de la 26 iunie 2002, la 28 mai 2003, pentru ambii

inculpați.

Obligă pe recurenții inculpați la

plata sumei de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 28

mai 2003.