ÎCCJ, decizie (scj.ro #84484)

Compunerea instanței. Infracțiuni de corupție săvârșite de alte categorii de persoane decât cele prevăzute în Legea nr. 78/2000 Prevederile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, potrivit cărora infracțiunile prevăzute în această lege se judecă în primă instanță în complet specializat format din doi judecători, nu se aplică în cazul infracțiunilor de corupție săvârșite de alte categorii de persoane decât cele prevăzute în Legea nr. 78/2000. Secția penală, decizia nr. 1436 din 12 martie 2004 În același sens deciziile nr. 328 din 20 ianuarie 2004, nr. 1052 din 24 februarie 2004 și nr. 3395 din 18 iunie 2004. Prin sentința penală nr. 297 din 23 iunie 2003, Tribunalul Dâmbovița a condamnat pe inculpații N.P.

și G.S. pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de trafic de influență prevăzute în art. 257 alin. (1) C. pen. Instanța a reținut că, în 2001 și 2002, inculpații au pretins și au primit sume de bani de la S.V. și I.M., promițându-le că prin influența pe care o au asupra unor medici îi vor determina să le întocmească actele necesare în vederea pensionării pentru incapacitate de muncă. Împotriva acestei sentințe, procurorul și inculpații au declarat apel, susținând că instanța a fost nelegal constituită din doi judecători, contrar dispozițiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 care prevăd că la instanțele de fond completul de judecată este format dintr-un singur judecător. Prin decizia penală nr. 451 din 13 octombrie 2003, Curtea de Apel Ploiești a respins apelurile, cu motivarea că, potrivit art. 29 din Legea nr. 78/2000, judecarea infracțiunilor prevăzute în art. 254 – 257 C. pen.

se face de complete specializate, compuse din doi judecători, astfel că prima instanță a fost legal constituită din doi judecători. Recursurile declarate de procuror și inculpați sunt fondate. Cele două instanțe au interpretat greșit dispozițiile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 potrivit cărora la judecătorii, tribunale și curțile de apel, pentru judecarea infracțiunilor de corupție și a celor asimilate acestora, completele de judecată sunt formate din doi judecători. Legea nr. 78/2000 se aplică numai anumitor categorii de persoane, care îndeplinesc o funcție publică, participă la luarea unor decizii sau le pot influența, exercită atribuții de control, acordă sau realizează și controlează asistența specializată, participă sau influențează deciziile luate, dețin o funcție de conducere într-un partid, sindicat, organizație patronală, asociație fără scop lucrativ sau fundație.

Prin art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 s-au inclus în categoria infracțiunilor de corupție, între altele, traficul de influență, dar condiționat de săvârșirea de către una din persoanele menționate la alin. (1) și (2), iar prin art. 8 se precizează că dispozițiile art. 254-257 C. pen. vizează și alte categorii de persoane. Legea nr. 161/2003 nu a modificat categoriile de persoane prevăzute în Legea nr. 78/2000, ci a încriminat și alte fapte de aceeași natură, a stabilit unele reguli de competență în ceea ce privește urmărirea penală și judecata, precum și alte reguli de procedură. Prin urmare, judecarea de către complete specializate, în compunere de doi judecători vizează numai faptele de corupție sau cele asimilate acestora, comise de anumite categorii de persoane.

În celelalte cazuri, regulile procesuale, inclusiv în ceea ce privește compunerea completelor de judecată, este cea stabilită de dreptul comun, în art. 17 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 și în Codul de procedură penală. În speță, inculpatul N.P. avea calitatea de conducător auto, iar inculpatul G.S. nu avea ocupație, fiind pensionar, deci nu făceau parte din categoria persoanelor vizate de Legea nr. 78/2000 sau de Legea nr. 161/2003. În consecință, compunerea completului de judecată la prima instanță trebuia să fie dintr-un singur judecător, și nu din doi judecători. Hotărârea pronunțată de un complet nelegal constituit este lovită de nulitate absolută, conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Preluarea, de către instanța de apel, a interpretării eronate dată legii de către prima instanță, atrage casarea și a hotărârii acesteia. Așa fiind, recursurile au fost admise, hotărârile au fost casate și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.