ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3557/2010

Asupra recursului penal de față, Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Sentința penală nr. 63 din 23 iunie 2010 a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul Ț.I. împotriva Rezoluției din 29 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, dată în Dosarul nr. 112/P/2008. La data de 5 mai 2008, petentul Ț.I.

s-a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu o plângere penală, solicitând efectuarea de cercetări față de executorul judecătoresc J.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de: înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., și neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen., constând în aceea că, în exercitarea atribuțiilor de serviciu l-a indus în eroare cu privire la valoarea juridică a procesului-verbal de licitație întocmit în dosarele de executare cu nr. x/2006 și nr. y/2007, în care au avut calitatea de creditori SC E.S. SRL și SC E.I.

SRL, încasând de la el sume reprezentând contravaloarea dosarului de executor într-un procent cu aproximativ 40% mai mare decât procentul de 10% din valoarea de executat, a avut o atitudine părtinitoare față de creditori, a refuzat o evaluare corectă a imobilelor supuse executării silite și, deși în timpul executării silite a achitat integral debitul către creditori, a continuat în mod abuziv să întocmească acte de executare prin scoaterea la licitație și vânzarea silită a imobilelor. În urma actelor premergătoare efectuate s-a stabilit că actele au fost întocmite de executorul judecătoresc cu respectarea dispozițiilor legale, petentul având cunoștință de fiecare act efectuat. Referitor la onorariul de executare s-a stabilit că valoarea inițială a fost mai mare, însă după ce i s-a pus la dispoziție executorului Decizia nr. 84/2007 a Tribunalului Bacău, prin care creanța creditoarei SC E.I.

SRL Bacău a fost redusă, prin înlăturarea obligației de plată a penalităților de întârziere, acesta a diminuat valoarea onorariului în mod corespunzător. Vânzarea imobilului s-a făcut la cererea creditorilor și chiar dacă petentul a achitat integral debitul datorat, după încheierea actului de adjudecare, cum instanța de judecată s-a pronunțat printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă că acest fapt nu este de natură să producă vreo consecință juridică, întrucât dreptul de proprietate a fost deja transferat, executorul judecătoresc a fost în imposibilitate de a constata încetarea executării, așa cum a cerut Ț.I., procedând ulterior în mod corect la distribuirea în contul creanțelor a sumei sus-arătate de la adjudecători.

Așa fiind, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., prin Rezoluția din 29 decembrie 2009 dată în Dosarul nr. 112/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de J.C., întrucât în cauză nu a fost comisă nicio faptă care să atragă răspunderea penală. Împotriva acestei soluții a formulat plângere numitul Ț.I., care a fost respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluția din 12 martie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava. Împotriva celor două rezoluții, în baza art. 278 1 C. proc. pen., în termen legal, a formulat plângere Ț.I., arătând că executorul judecătoresc este vinovat de infracțiunile reclamate, deoarece a încălcat dispozițiile art. 7 din Legea nr. 188/2000, art. 411 alin. (3), art. 437 și art. 500 alin. (4) C. proc.

civ., prin felul în care a înțeles să facă executarea, subevaluând bunurile societății sale cu circa 300.000 RON și încasând 43.218,43 RON, deși practic executarea fusese încheiată la data acestei plăți. Analizând actele depuse la dosar și probele administrate în cauză, Curtea a apreciat că plângerea formulată de petent nu este întemeiată, astfel că a respins-o ca atare. S-a motivat că la punerea în executare a hotărârilor judecătorești care stabileau în favoarea creditorilor sume de bani reprezentând contravaloarea unor utilități și, respectiv valoarea unor mărfuri livrate și neachitate, executorul a respectat dispozițiile legale. Astfel, întrucât prin Încheierea din 12 aprilie 2007 a Judecătoriei Suceava s-a admis cererea formulată de contestatoarea SC M.P.

SRL Suceava și s-a dispus suspendarea provizorie a executării începută în Dosarul nr. x/2005 până la soluționarea cererii de suspendare formulate în cadrul contestației la executare aflate pe rolul Judecătoriei Suceava, pe considerentul că debitoarea a început achitarea creanței cu suma de bază stabilită, la data de 17 aprilie 2007 executorul judecătoresc a procedat la suspendarea ședinței de licitație. Prin Sentința civilă nr. 1781 din 8 mai 2007 a Judecătoriei Suceava s-a respins ca tardiv formulată contestația la executare și s-a respins cererea de suspendare a executării silite formulată de către debitoare, astfel că executorul judecătoresc a reluat procedura de vânzare silită, fiind organizate mai multe ședințe de licitație, începând cu 22 mai 2007, fie la cererea părților (întrucât pe rolul instanței de judecată se aflau contestații la executare), fie din cauza neprezentării vreunui licitator.

La ședința de licitație din data de 24 august 2007, creditorul M.I., administrator la SC E.S. SRL Suceava, a licitat parcelele 442, 443/2 și 424/4 curți construcții situate în intravilanul Burdujeni, str. C.U., proprietatea debitoarei SC M.P. SRL Suceava, la a treia strigare oferind suma de 35.000 RON fără TVA, adjudecându-le. La data de 12 octombrie 2007, executorul judecătoresc J.C. a întocmit actul de adjudecare cu nr. x/2006 și y/2007 pe numele adjudecătoarei, în baza procesului-verbal de licitație din 24 august 2007, menționând că prețul a fost achitat cu ordinul de plată din 21 septembrie 2007. În termenul legal de 15 zile de la comunicarea actului de adjudecare, debitoarea SC M.P. SRL Suceava a achitat toate sumele datorate către SC E.S.

SRL Suceava și SC E.I. SRL Bacău, inclusiv cheltuielile de executare și dobânzile calculate la nivelul inflației, așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc J.C., la data de 30 octombrie 2007. Ca urmare, executorul judecătoresc nu a dat curs cererii creditoarei SC E.S. SRL Suceava de a distribui suma încasată din vânzarea silită. Încunoștințând-o că, întrucât a refuzat să încaseze suma depusă de debitor la dispoziția sa, executarea silită a fost oprită până la soluționarea de către instanța de judecată a situației create, moment după care va putea trece la intabularea actului de adjudecare. La 5 noiembrie 2007, SC M.P. SRL Suceava s-a adresați instanței de judecată cu o acțiune civilă, solicitând încetarea executării silite în Dosarele nr. x/2006 și y/2007 ale B.E.J.

„J.C." din municipiul Suceava, întrucât a achitat debitul în totalitate. Prin Sentința civilă nr. 54 din 9 ianuarie 2008 a Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 140 din 23 aprilie 2008 a Tribunalului Suceava, s-a respins contestația la executare formulată de debitoare, ca nefondată, pe considerentul că, deși debitoarea a pus la dispoziția adjudecatarei suma datorată, acest fapt nu are niciun efect întrucât s-a realizat după încheierea actului de adjudecare, când dreptul de proprietate a fost deja transferat. Ulterior, debitoarea a solicitat instanței de judecată, pe calea ordonanței președințiale, să constate încetarea executării silite întrucât creditoarele au recuperat integral creanțele, însă prin Sentința civilă nr. 3508 din 13 august 2008 a Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a respins acțiunea formulată pe același considerent.

În aceste condiții, executorul judecătoresc J.C. a procedat la data de 12 mai 2008 la distribuirea prețului achitat de adjudecatarul imobilului, debitoarei fiindu-i virată în cont diferența rămasă de 36.251,10 RON, așa cum rezultă din procesul-verbal întocmit. Și împotriva acestui act de executare Ț.I., în calitate de reprezentant al SC M.P. SRL Suceava, a formulat contestație la executare care, însă, a fost respinsă prin Sentința civilă nr. 4396 din 20 octombrie 2008 a Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare.

Față de situația de fapt reținută, în baza probelor existente la dosar, nu rezultă că executorul judecătoresc J.C., cu ocazia executării silite efectuate împotriva patrimoniului societății petente, ar fi săvârșit acte de inducere în eroare a petentului, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru el sau pentru altul un folos material injust, cerințe prevăzute de art. 215 alin. (1) C. pen., pentru a putea fi atrasă răspunderea penală a intimatului. De asemenea, nu se poate reține nici faptul că executorul judecătoresc, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu ar fi îndeplinit vreun act sau l-ar fi îndeplinit în mod defectuos, act care să aibă drept consecință o vătămare a intereselor legale ale petentului, încât nu este dată nici infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă incriminată la art. 246 C. pen.

În fine, probele de la dosar nu confirmă nici faptul că intimatul ar fi încălcat, din culpă, vreo îndatorire de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, încălcări care să-i cauzeze petentului o vătămare importantă a intereselor legale și, prin urmare, nu există nici infracțiunea de neglijență în serviciu, faptă prevăzută de art. 249 C. pen. Împotriva Sentinței penale nr. 63 din 23 iunie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a făcut recurs petentul. Reiterând motivele din plângeri, petentul a solicitat casarea sentinței invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. - instanța nu s-a pronunțat asupra unor probe și cereri esențiale pentru părți de natură a influența soluția procesului, să garanteze drepturile petentului și dispozițiile art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen. - s-a comis o gravă eroare de fapt. Analizând motivele de recurs, Înalta Curte constată că acesta este nefondat și urmează a fi respins ca atare. Instanța de judecată, sesizată conform art. 278 1 C. proc. pen., cu plângere împotriva unei soluții de neînceperea urmăririi penale, a verificat rezoluția, așa cum o cer dispozițiile alin. (7) al art. 278 1 C. proc. pen., pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei. Printr-o amplă motivare a reținut că executorul judecătoresc nu a săvârșit niciuna din infracțiunile de înșelăciune, abuz în serviciu sau neglijență în serviciu reclamate, acest lucru fiind cu atât mai evident că toate cererile și contestațiile formulate de petentul Ț.I. în timpul executării au fost respinse de instanțele de judecată.

Nemulțumirile petentului vizează în egală măsură soluțiile pronunțate în litigiile cu cele două societăți comerciale SC E.S. SRL și SC E.I. SRL și executarea sumelor obținute de aceste societăți prin hotărâri judecătorești definitive. Atâta timp cât executorul judecătoresc a efectuat executarea silită, iar actele de executare, fiind contestate de recurentul Ț.I., au fost confirmate prin hotărârile pronunțate, în mod corect s-a constatat prin sentința atacată de petent, că executorul judecătoresc nu poate răspunde penal pentru activitatea profesională exercitată în mod legal. Înalta Curte, constatând că atât rezoluțiile parchetului, cât și hotărârea supusă recursului sunt legale și temeinice, va respinge recursul petentului.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul Ț.I. împotriva Sentinței penale nr. 63 din 23 iunie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul-petent la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 12 octombrie 2010. Procesat de GGC - AZ