ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3557/2010

Asupra recursului penal de față,

Din actele și lucrările dosarului, constată

următoarele:

Curtea

de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Sentința penală

nr. 63 din 23 iunie 2010 a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petentul Ț.I. împotriva Rezoluției din 29 decembrie 2009 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Suceava, dată în Dosarul nr. 112/P/2008.

La data de 5 mai 2008, petentul Ț.I. s-a

adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu o plângere penală,

solicitând efectuarea de cercetări față de executorul judecătoresc J.C., pentru

săvârșirea infracțiunilor de: înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) C.

pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C.

pen., și neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen., constând în

aceea că, în exercitarea atribuțiilor de serviciu l-a indus în eroare cu

privire la valoarea juridică a procesului-verbal de licitație întocmit în

dosarele de executare cu nr. x/2006 și nr. y/2007, în care au avut calitatea de

creditori SC E.S. SRL și SC E.I. SRL, încasând de la el sume reprezentând contravaloarea

dosarului de executor într-un procent cu aproximativ 40% mai mare decât

procentul de 10% din valoarea de executat, a avut o atitudine părtinitoare față

de creditori, a refuzat o evaluare corectă a imobilelor supuse executării

silite și, deși în timpul executării silite a achitat integral debitul către

creditori, a continuat în mod abuziv să întocmească acte de executare prin

scoaterea la licitație și vânzarea silită a imobilelor.

În urma actelor premergătoare efectuate s-a

stabilit că actele au fost întocmite de executorul judecătoresc cu respectarea

dispozițiilor legale, petentul având cunoștință de fiecare act efectuat.

Referitor la onorariul de executare s-a

stabilit că valoarea inițială a fost mai mare, însă după ce i s-a pus la

dispoziție executorului Decizia nr. 84/2007 a Tribunalului Bacău, prin care

creanța creditoarei SC E.I. SRL Bacău a fost redusă, prin înlăturarea

obligației de plată a penalităților de întârziere, acesta a diminuat valoarea

onorariului în mod corespunzător.

Vânzarea imobilului s-a făcut la cererea

creditorilor și chiar dacă petentul a achitat integral debitul datorat, după

încheierea actului de adjudecare, cum instanța de judecată s-a pronunțat

printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă că acest fapt nu este de natură să producă

vreo consecință juridică, întrucât dreptul de proprietate a fost deja

transferat, executorul judecătoresc a fost în imposibilitate de a constata

încetarea executării, așa cum a cerut Ț.I., procedând ulterior în mod corect la

distribuirea în contul creanțelor a sumei sus-arătate de la adjudecători.

Așa fiind, în baza art. 228 alin. (6)

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., prin Rezoluția din 29 decembrie 2009

dată în Dosarul nr. 112/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava,

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de J.C., întrucât în cauză nu a

fost comisă nicio faptă care să atragă răspunderea penală.

Împotriva acestei soluții a formulat plângere

numitul Ț.I., care a fost respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluția din 12 martie

2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Împotriva celor două rezoluții, în baza art.

278

1

C. proc. pen., în termen legal, a formulat plângere Ț.I.,

arătând că executorul judecătoresc este vinovat de infracțiunile reclamate,

deoarece a încălcat dispozițiile art. 7 din Legea nr. 188/2000, art. 411 alin.

(3), art. 437 și art. 500 alin. (4) C. proc. civ., prin felul în care a înțeles

să facă executarea, subevaluând bunurile societății sale cu circa 300.000 RON

și încasând 43.218,43 RON, deși practic executarea fusese încheiată la data

acestei plăți.

Analizând actele depuse la dosar și probele

administrate în cauză, Curtea a apreciat că plângerea formulată de petent nu

este întemeiată, astfel că a respins-o ca atare. S-a motivat că la punerea în

executare a hotărârilor judecătorești care stabileau în favoarea creditorilor

sume de bani reprezentând contravaloarea unor utilități și, respectiv valoarea

unor mărfuri livrate și neachitate, executorul a respectat dispozițiile legale.

Astfel, întrucât prin Încheierea din 12

aprilie 2007 a Judecătoriei Suceava s-a admis cererea formulată de

contestatoarea SC M.P. SRL Suceava și s-a dispus suspendarea provizorie a

executării începută în Dosarul nr. x/2005 până la soluționarea cererii de

suspendare formulate în cadrul contestației la executare aflate pe rolul

Judecătoriei Suceava, pe considerentul că debitoarea a început achitarea

creanței cu suma de bază stabilită, la data de 17 aprilie 2007 executorul

judecătoresc a procedat la suspendarea ședinței de licitație.

Prin Sentința civilă nr. 1781 din 8 mai 2007

a Judecătoriei Suceava s-a respins ca tardiv formulată contestația la executare

și s-a respins cererea de suspendare a executării silite formulată de către

debitoare, astfel că executorul judecătoresc a reluat procedura de vânzare

silită, fiind organizate mai multe ședințe de licitație, începând cu 22 mai

2007, fie la cererea părților (întrucât pe rolul instanței de judecată se aflau

contestații la executare), fie din cauza neprezentării vreunui licitator.

La ședința de licitație din data de 24 august

2007, creditorul M.I., administrator la SC E.S. SRL Suceava, a licitat

parcelele 442, 443/2 și 424/4 curți construcții situate în intravilanul

Burdujeni, str. C.U., proprietatea debitoarei SC M.P. SRL Suceava, la a treia

strigare oferind suma de 35.000 RON fără TVA, adjudecându-le.

La data de 12 octombrie 2007, executorul

judecătoresc J.C. a întocmit actul de adjudecare cu nr. x/2006 și y/2007 pe

numele adjudecătoarei, în baza procesului-verbal de licitație din 24 august

2007, menționând că prețul a fost achitat cu ordinul de plată din 21 septembrie

2007.

În termenul legal de 15 zile de la

comunicarea actului de adjudecare, debitoarea SC M.P. SRL Suceava a achitat

toate sumele datorate către SC E.S. SRL Suceava și SC E.I. SRL Bacău, inclusiv

cheltuielile de executare și dobânzile calculate la nivelul inflației, așa cum

rezultă din procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc J.C., la data

de 30 octombrie 2007.

Ca urmare, executorul judecătoresc nu a dat

curs cererii creditoarei SC E.S. SRL Suceava de a distribui suma încasată din

vânzarea silită. Încunoștințând-o că, întrucât a refuzat să încaseze suma

depusă de debitor la dispoziția sa, executarea silită a fost oprită până la

soluționarea de către instanța de judecată a situației create, moment după care

va putea trece la intabularea actului de adjudecare.

La 5 noiembrie 2007, SC M.P. SRL Suceava s-a

adresați instanței de judecată cu o acțiune civilă, solicitând încetarea

executării silite în Dosarele nr. x/2006 și y/2007 ale B.E.J. „J.C." din

municipiul Suceava, întrucât a achitat debitul în totalitate.

Prin Sentința civilă nr. 54 din 9 ianuarie

2008 a Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr.

140 din 23 aprilie 2008 a Tribunalului Suceava, s-a respins contestația la

executare formulată de debitoare, ca nefondată, pe considerentul că, deși

debitoarea a pus la dispoziția adjudecatarei suma datorată, acest fapt nu are

niciun efect întrucât s-a realizat după încheierea actului de adjudecare, când

dreptul de proprietate a fost deja transferat.

Ulterior, debitoarea a solicitat instanței de

judecată, pe calea ordonanței președințiale, să constate încetarea executării

silite întrucât creditoarele au recuperat integral creanțele, însă prin

Sentința civilă nr. 3508 din 13 august 2008 a Judecătoriei Suceava, rămasă

definitivă și irevocabilă, s-a respins acțiunea formulată pe același

considerent.

În aceste condiții, executorul judecătoresc

J.C. a procedat la data de 12 mai 2008 la distribuirea prețului achitat de

adjudecatarul imobilului, debitoarei fiindu-i virată în cont diferența rămasă

de 36.251,10 RON, așa cum rezultă din procesul-verbal întocmit.

Și împotriva acestui act de executare Ț.I.,

în calitate de reprezentant al SC M.P. SRL Suceava, a formulat contestație la

executare care, însă, a fost respinsă prin Sentința civilă nr. 4396 din 20

octombrie 2008 a Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă și irevocabilă prin

nerecurare.

Față de situația de fapt reținută, în baza

probelor existente la dosar, nu rezultă că executorul judecătoresc J.C., cu

ocazia executării silite efectuate împotriva patrimoniului societății petente,

ar fi săvârșit acte de inducere în eroare a petentului, prin prezentarea ca

adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în

scopul de a obține pentru el sau pentru altul un folos material injust, cerințe

prevăzute de art. 215 alin. (1) C. pen., pentru a putea fi atrasă răspunderea

penală a intimatului.

De asemenea, nu se poate reține nici faptul

că executorul judecătoresc, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu

știință, nu ar fi îndeplinit vreun act sau l-ar fi îndeplinit în mod defectuos,

act care să aibă drept consecință o vătămare a intereselor legale ale petentului,

încât nu este dată nici infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, faptă incriminată la art. 246 C. pen.

În fine, probele de la dosar nu confirmă nici

faptul că intimatul ar fi încălcat, din culpă, vreo îndatorire de serviciu, prin

neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, încălcări care

să-i cauzeze petentului o vătămare importantă a intereselor legale și, prin

urmare, nu există nici infracțiunea de neglijență în serviciu, faptă prevăzută

de art. 249 C. pen.

Împotriva Sentinței penale nr. 63 din 23

iunie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a

făcut recurs petentul.

Reiterând motivele din plângeri, petentul a

solicitat casarea sentinței invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen. - instanța nu s-a pronunțat asupra unor probe și cereri

esențiale pentru părți de natură a influența soluția procesului, să garanteze

drepturile petentului și dispozițiile art. 385

9

pct. 18 C. proc.

pen. - s-a comis o gravă eroare de fapt.

Analizând motivele de recurs, Înalta Curte

constată că acesta este nefondat și urmează a fi respins ca atare.

Instanța de judecată, sesizată conform art.

278

1

C. proc. pen., cu plângere împotriva unei soluții de

neînceperea urmăririi penale, a verificat rezoluția, așa cum o cer dispozițiile

alin. (7) al art. 278

1

C. proc. pen., pe baza lucrărilor și

materialului din dosarul cauzei.

Printr-o amplă motivare a reținut că

executorul judecătoresc nu a săvârșit niciuna din infracțiunile de înșelăciune,

abuz în serviciu sau neglijență în serviciu reclamate, acest lucru fiind cu

atât mai evident că toate cererile și contestațiile formulate de petentul Ț.I.

în timpul executării au fost respinse de instanțele de judecată.

Nemulțumirile petentului vizează în egală

măsură soluțiile pronunțate în litigiile cu cele două societăți comerciale SC

E.S. SRL și SC E.I. SRL și executarea sumelor obținute de aceste societăți prin

hotărâri judecătorești definitive.

Atâta timp cât executorul judecătoresc a

efectuat executarea silită, iar actele de executare, fiind contestate de

recurentul Ț.I., au fost confirmate prin hotărârile pronunțate, în mod corect

s-a constatat prin sentința atacată de petent, că executorul judecătoresc nu

poate răspunde penal pentru activitatea profesională exercitată în mod legal.

Înalta Curte, constatând că atât rezoluțiile

parchetului, cât și hotărârea supusă recursului sunt legale și temeinice, va

respinge recursul petentului.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petentul Ț.I. împotriva Sentinței penale nr. 63 din 23 iunie 2010 a Curții de

Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul-petent la plata sumei de

100 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 12

octombrie 2010.

Procesat

de GGC - AZ