ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3249/2009

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 66 din 12 mai 2009

Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea

formulată de petentul C.I. împotriva rezoluției nr. 691/P/2008 din 19 decembrie

2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și menținută prin rezoluția

nr. 35/II/2/2009 din 12 ianuarie 2009 a procurorului general al parchetului

sus-menționat.

Instanța a reținut că

persoana vătămată C.I., deținut în Penitenciarul B.M. a formulat plângere la

organul de urmărire penală împotriva ofițerului F.B.M., angajat al aceluiași

penitenciar pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 217, art. 211, art.

246, art. 247, art. 249 și art. 250 C. pen., constând în aceea că, la data de

29 octombrie 2008, cu ocazia unei percheziții efectuate în cameră, a dispus

confiscarea a 15 tablouri pictate de persoana vătămată, a procedat la

desigilarea unui televizor, refuzând restituirea bunurilor și a distrus un coș

artizanal.

Prin rezoluția nr.

691/P/2008 din 19 decembrie 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba

Iulia a dispus neînceperea urmăririi penale față de F.B.M., constatând că în

cauză nu subzistă indicii de natură penală.

S-a reținut de

procuror că deși prin Sentința penală nr. 77 din 21 ianuarie 2008 a

Judecătoriei Deva, deținutului C.I. i s-a permis să transmită membrilor de

familie obiectele confecționate artizanal în penitenciar, împrejurarea că s-a

procedat la ridicarea bunurilor nu poate constitui un delict penal, ci eventual

temei de promovare a unei acțiuni judiciare de restituire.

Nu s-a dovedit fapta

de desigilare a televizorului, martorul A.O. confirmând că, prin verificare, nu

a constatat urme de violare a sigiliului.

Cât privește

distrugerea coșului confecționat artizanal, s-a apreciat, în lipsa oricăror

dovezi directe în legătură cu împrejurările concrete de săvârșire și

identitatea făptuitorului, că aceasta s-ar fi putut produce în dinamica

percheziției și fără a fi urmărit acest rezultat.

Rezoluția de

netrimitere în judecată sus-menționată a fost menținută prin rezoluția nr.

35/II/2/2009 din 12 ianuarie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Alba Iulia, care a respins plângerea petiționarului.

Împotriva soluției de

netrimitere în judecată, petiționarul a formulat plângere în fața judecătorului

Curții de Apel Alba Iulia care, așa cum s-a arătat, a fost respinsă prin

Sentința penală nr. 66 din 12 mai 2009.

În motivarea acestei

hotărâri s-a arătat că ofițerul intimat a ridicat bunurile de la petiționar în

baza prevederilor art. 49 alin. (6) din Legea nr. 275/2006, hotărârea Judecătoriei

Deva neexcluzând de la control aceste obiecte, iar această faptă nu realizează

conținutul infracțiunii de tâlhărie, întrucât pânzele pictate nu au fost luate

în scopul însușirii pe nedrept, ci în exercitarea legală a atribuțiilor de

serviciu.

Asemenea - arată

instanța - nu s-a dovedit existența faptei de distrugere și s-a conchis că

nemulțumirile petiționarului pot fi soluționate în cadrul procedurii

reglementate de Legea nr. 275/2006, privind executarea pedepselor, acesta având

posibilitatea de a se adresa judecătorului delegat ori instanței, în acest din

urmă caz dacă se consideră îndreptățit să i se restituie bunurile.

Împotriva acestei

hotărâri petiționarul C.I. a declarat recurs, criticând-o prin motivele scrise

pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea acesteia și

trimiterea cauzei pentru rejudecare, întrucât i s-a îngrădit dreptul la

apărare, fiind arestat și neasistat de avocat, iar judecata a avut loc în lipsa

sa.

Verificând hotărârea

atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în

conformitate cu prevederile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

Curtea constată că recursul nu este fondat.

Potrivit disp. art.

171 alin. (2) C. proc. pen., asistența juridică este obligatorie, în cazurile

anume arătate, pentru învinuit sau inculpat, prevederi legale care nu se aplică

celorlalte părți din procesul penal.

De asemenea, nici

pentru persoana/partea vătămată, chiar arestată fiind, nu este obligatorie

asistența juridică, în cursul procesului penal.

Pe de altă parte,

petiționarul C.I. nu a cerut în cursul judecății și pe timpul cât era arestat,

desemnarea unui apărător din oficiu pentru motivul de a nu-și putea face singur

apărarea, astfel încât critica acestuia referitoare la neasigurarea asistenței

juridice nu este întemeiată.

În adevăr,

dezbaterile în cauza în care s-a pronunțat hotărârea atacată au avut loc în

lipsa petiționarului însă acesta, fiind liberat condiționat, se afla în

libertate și a fost legal citat la domiciliu semnând personal dovada de îndeplinire

a procedurii de citare (dos. fond).

Nici din examinarea

din oficiu a hotărârii criticate nu se constată motive de nelegalitate ori

netemeinicie.

În esență, se

constată că dispoziția și executarea perchezițiilor în camerele de detenție din

penitenciar se întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 275/2006 și a

regulamentelor emise în aplicarea acesteia, existând dreptul echipei de control

să ridice bunurile interzise.

În măsura în care

bunurile deținute de petiționar - 15 pânze pictate - și confiscate nu fac parte

din categoria celor interzise, situația de conflict este rezonabilă pe calea

unei acțiuni civile în fața instanței, neputând fi calificată infracțiune atâta

timp cât nu sunt date și indicii cu privire la existența formei de vinovăție

cerută de lege ori a elementului material specific.

Neexistând nici fapta

de desigilare a televizorului petiționarului și nici realizate elementele

constitutive ale infracțiunii de distrugere, având ca obiect coșul artizanal,

Curtea constată că hotărârea atacată prin care a fost respinsă plângerea

petiționarului împotriva rezoluției de netrimitere în judecată a ofițerului

F.B.M., este legală și temeinică și, în consecință, recursul petiționarului

C.I. urmează să fie respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul C.I. împotriva Sentinței penale nr.

66 din 12 mai 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurentul

petiționar la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 octombrie 2009.