ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3249/2009

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 66 din 12 mai 2009 Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.I. împotriva rezoluției nr. 691/P/2008 din 19 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și menținută prin rezoluția nr. 35/II/2/2009 din 12 ianuarie 2009 a procurorului general al parchetului sus-menționat. Instanța a reținut că persoana vătămată C.I., deținut în Penitenciarul B.M.

a formulat plângere la organul de urmărire penală împotriva ofițerului F.B.M., angajat al aceluiași penitenciar pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 217, art. 211, art. 246, art. 247, art. 249 și art. 250 C. pen., constând în aceea că, la data de 29 octombrie 2008, cu ocazia unei percheziții efectuate în cameră, a dispus confiscarea a 15 tablouri pictate de persoana vătămată, a procedat la desigilarea unui televizor, refuzând restituirea bunurilor și a distrus un coș artizanal. Prin rezoluția nr. 691/P/2008 din 19 decembrie 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a dispus neînceperea urmăririi penale față de F.B.M., constatând că în cauză nu subzistă indicii de natură penală.

S-a reținut de procuror că deși prin Sentința penală nr. 77 din 21 ianuarie 2008 a Judecătoriei Deva, deținutului C.I. i s-a permis să transmită membrilor de familie obiectele confecționate artizanal în penitenciar, împrejurarea că s-a procedat la ridicarea bunurilor nu poate constitui un delict penal, ci eventual temei de promovare a unei acțiuni judiciare de restituire. Nu s-a dovedit fapta de desigilare a televizorului, martorul A.O. confirmând că, prin verificare, nu a constatat urme de violare a sigiliului. Cât privește distrugerea coșului confecționat artizanal, s-a apreciat, în lipsa oricăror dovezi directe în legătură cu împrejurările concrete de săvârșire și identitatea făptuitorului, că aceasta s-ar fi putut produce în dinamica percheziției și fără a fi urmărit acest rezultat.

Rezoluția de netrimitere în judecată sus-menționată a fost menținută prin rezoluția nr. 35/II/2/2009 din 12 ianuarie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, care a respins plângerea petiționarului. Împotriva soluției de netrimitere în judecată, petiționarul a formulat plângere în fața judecătorului Curții de Apel Alba Iulia care, așa cum s-a arătat, a fost respinsă prin Sentința penală nr. 66 din 12 mai 2009. În motivarea acestei hotărâri s-a arătat că ofițerul intimat a ridicat bunurile de la petiționar în baza prevederilor art. 49 alin. (6) din Legea nr. 275/2006, hotărârea Judecătoriei Deva neexcluzând de la control aceste obiecte, iar această faptă nu realizează conținutul infracțiunii de tâlhărie, întrucât pânzele pictate nu au fost luate în scopul însușirii pe nedrept, ci în exercitarea legală a atribuțiilor de serviciu.

Asemenea - arată instanța - nu s-a dovedit existența faptei de distrugere și s-a conchis că nemulțumirile petiționarului pot fi soluționate în cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 275/2006, privind executarea pedepselor, acesta având posibilitatea de a se adresa judecătorului delegat ori instanței, în acest din urmă caz dacă se consideră îndreptățit să i se restituie bunurile. Împotriva acestei hotărâri petiționarul C.I. a declarat recurs, criticând-o prin motivele scrise pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei pentru rejudecare, întrucât i s-a îngrădit dreptul la apărare, fiind arestat și neasistat de avocat, iar judecata a avut loc în lipsa sa.

Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul nu este fondat. Potrivit disp. art. 171 alin. (2) C. proc. pen., asistența juridică este obligatorie, în cazurile anume arătate, pentru învinuit sau inculpat, prevederi legale care nu se aplică celorlalte părți din procesul penal. De asemenea, nici pentru persoana/partea vătămată, chiar arestată fiind, nu este obligatorie asistența juridică, în cursul procesului penal. Pe de altă parte, petiționarul C.I. nu a cerut în cursul judecății și pe timpul cât era arestat, desemnarea unui apărător din oficiu pentru motivul de a nu-și putea face singur apărarea, astfel încât critica acestuia referitoare la neasigurarea asistenței juridice nu este întemeiată.

În adevăr, dezbaterile în cauza în care s-a pronunțat hotărârea atacată au avut loc în lipsa petiționarului însă acesta, fiind liberat condiționat, se afla în libertate și a fost legal citat la domiciliu semnând personal dovada de îndeplinire a procedurii de citare (dos. fond). Nici din examinarea din oficiu a hotărârii criticate nu se constată motive de nelegalitate ori netemeinicie. În esență, se constată că dispoziția și executarea perchezițiilor în camerele de detenție din penitenciar se întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 275/2006 și a regulamentelor emise în aplicarea acesteia, existând dreptul echipei de control să ridice bunurile interzise.

În măsura în care bunurile deținute de petiționar - 15 pânze pictate - și confiscate nu fac parte din categoria celor interzise, situația de conflict este rezonabilă pe calea unei acțiuni civile în fața instanței, neputând fi calificată infracțiune atâta timp cât nu sunt date și indicii cu privire la existența formei de vinovăție cerută de lege ori a elementului material specific. Neexistând nici fapta de desigilare a televizorului petiționarului și nici realizate elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, având ca obiect coșul artizanal, Curtea constată că hotărârea atacată prin care a fost respinsă plângerea petiționarului împotriva rezoluției de netrimitere în judecată a ofițerului F.B.M., este legală și temeinică și, în consecință, recursul petiționarului C.I.

urmează să fie respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.I. împotriva Sentinței penale nr. 66 din 12 mai 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurentul petiționar la 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 octombrie 2009.