ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1469/2007

Asupra recursului de față;

în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Petiționarul K.E. a formulat plângere împotriva numitei P.O.,

directorul M.C.D.R. Deva, pentru comiterea infracțiunii de uzurpare de calități

oficiale prevăzută de art. 240 C. pen., prin aceea că deși nu avea calitatea

legală de expert și-a arogat această calitate și a întocmit expertiza

muzeografică a obiectelor ridicate de la el de organele de urmărire penală,

catalogându-le drept obiecte de tezaur și ca urmare obiectele au fost

confiscate.

Prin rezoluția din 14 august 2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Alba lulia a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimată, motivând în

esență că lucrarea efectuată de intimată nu poate fi considerată ca expertiză

în sensul codului de procedură penală ci poate fi încadrată în categoria

constatărilor tehnico-științifice, pe care intimata datorită pregătirilor sale

în domeniul respectiv avea dreptul să le efectueze.

Că în această situație nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii reclamate.

Plângerea petiționarului împotriva rezoluției din 14 august 2006 a fost

respinsă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba

lulia care a constatat că rezoluția este legală și temeinică și dată cu

respectarea prevederilor legale.

Apoi, petiționarul s-a adresat Curții de Apel Alba lulia în temeiul art.

279 C. proc. pen., solicitând casarea rezoluțiilor și trimiterea cauzei la

procuror pentru începerea urmăririi penale.

Curtea de Apel Alba lulia, prin sentința penală nr. 14 din 9 noiembrie

2006, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționar și l-a obligat

pe acesta să plătească statului 40 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva sentinței petiționarul a declarat recurs, reiterând cele

arătate anterior în plângerile sale, solicitând admiterea recursului și

trimiterea cauzei la procuror pentru efectuarea urmăririi penale.

Potrivit art. 278

1

C. proc. pen., judecarea plângerii

împotriva rezoluțiilor de netrimitere în judecată revine instanței competente

să judece cauza în prima instanță.

În cauză, competența de judecare în primă instanță a cauzelor privind

infracțiunea prevăzută de art. 240 C. pen., revine potrivit art. 25 C. proc.

pen., judecătoriei, în cauză, în raport de locul faptei, Judecătoriei Deva.

Calitatea intimatei, de director al M.C.D.R.

Deva nu este de natură a atrage competența de judecată în primă

instanță a

altei instanțe superioară în grad.

Contrar celor arătate, Curtea de Apel Alba lulia, considerându-se

competentă cu judecarea plângerii și soluționând-o prin sentință a încălcat

dispozițiile privind competența după materie și după calitatea instanței, ceea

ce constituie motivul de recurs prevăzut de art. 385

9

pct. 1 C.

proc. pen., sentința atacată fiind supusă casării.

Motivul analizat se ia în considerare totdeauna din oficiu.

În consecință, urmează ca în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C.

proc. pen.

, a admite recursul declarat de

petiționar, a se casa sentința

atacată și trimite cauza la Judecătoria

Deva, competentă cu soluționarea plângerii petiționarului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de petiționarul K.E. împotriva sentinței

penale nr. 114 din 9 noiembrie 2006 a Curții de Apel Alba lulia.

Casează sentința penală atacată și trimite cauza spre competentă

soluționare la Judecătoria Deva.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 martie 2007.