ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2843/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2843/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând asupra recursurilor de

față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 167 din 16 iunie 2009 a Tribunalului Gorj, secția penală, s-a

respins cererea de schimbare a încadrării juridice din art. 178 alin. (1), (2)

și (3) C. pen., art. 184 alin. (2) și (4) C. pen. și art. 87 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002, modificată și completată prin O.U.G. nr. 69/2007 în art. 178

alin. (1) și (2) C. pen. și art. 184 alin. (2) și (4) C. pen., ca neîntemeiată,

cerere formulată de inculpatul V.S.

În baza art. 178 alin. (1), (2) și (3)

C. pen., a condamnat pe inculpatul V.S., la 5 ani închisoare.

În

baza art. 184 alin. (2) și (4) C. pen., a condamnat pe inculpat

la 2 ani închisoare.

În

baza art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, modificată

și completată prin O.U.G. nr. 69/2007, a condamnat pe același inculpat la 3 ani

închisoare.

În

baza art. 33-34 C. pen., a contopit pedepsele aplicate în

pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 6 luni,

urmând să execute 5 ani și 6 luni închisoare. A interzis inculpatului drepturile

civile prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. pe durata prevăzută de

art. 71 C. pen.

A obligat inculpatul, în solidar cu asigurătorul

SC A. SA București, la despăgubiri civile către Spitalul Clinic Județean de Urgență

Timișoara, cu dobânzile legale, cu titlu de cheltuieli de spitalizare a părții vătămate

B.E.D. și a victimei B.U.D.

A obligat pe același inculpat, în solidar

cu asigurătorul SC A. SA București la despăgubiri civile către Spitalul Județean

Tg. Jiu, cu dobânzile legale aferente, cu titlu de cheltuieli de spitalizare a părții

vătămate B.E.D. și a victimei B.U.D.

A obligat inculpatul, în solidar cu asigurătorul

SC A. SA București, la despăgubiri civile pentru daune materiale și daune morale

către părțile civile B.E.D. și către partea civilă B.A., B.B. și B.O.M.

De asemenea, a obligat inculpatul în solidar

cu asigurătorul SC A. SA București la o sumă totalizatoare (de la data faptei la

data pronunțării hotărârii) și în continuare, la 1.500 RON lunar, până la încetarea

stării de nevoie.

A obligat inculpatul, în solidar cu SC

A. SA la cheltuieli judiciare statului.

Pentru a dispune în acest sens, instanța

de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 230/P/2008 din 28 iulie 2008 al Parchetului

de pe lângă Tribunalul Gorj a fost trimis în judecată inculpatul V.S., pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 178 alin. (1), (2) și (3), art. 184 alin. (2) și

(4) C. pen. și art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, modificată și completată

prin O.U.G. nr. 69/2007.

Prin actul de inculpare a fost reținută

următoarea stare de fapt:

Inculpatul V.S. era încadrat ca agent de

poliție la Biroul de Investigații Criminale din cadrul Poliției Municipiului Tg.

Jiu, având calitatea de organ al poliției judiciare. Are locuința în comuna Turcinești,

jud. Gorj.

În

ziua de 28 martie 2008, inculpatul nu a fost planificat de

serviciu, fapt pentru care dimineața a însoțit pe fiica sa minoră la grădinița din

Tg. Jiu, deplasarea făcând-o cu mijloace de transport în comun, întrucât autoturismul

său era defect. În aceeași zi, urma să participe la masa organizată în apropierea

râului Șușița, de colegul său G.C., începând cu ora 16.00.

Anterior, a consumat băuturi alcoolice

și pe la orele 15.50-15.55 s-a deplasat cu un taxi la locul întâlnirii. Aici l-a

găsit pe colegul și prietenul său T.M., deținătorul autoturismului și l-a rugat

să-i împrumute mașina pentru o perioadă scurtă de timp. T.M. a fost de acord cu

solicitarea, fără a constata că inculpatul este sub influența băuturilor alcoolice.

Pe la orele 17.35, inculpatul V.S. s-a

deplasat cu autovehiculul amintit pe o stradă din Tg. Jiu, rulând cu o viteză excesivă

(peste 100 km/h), neadaptând viteza de deplasare la condițiile de trafic (circulație

intensă, localitate), astfel că a intrat în curba la dreapta deosebit de periculoasă

(semnalizată corespunzător), a depășit axul șoselei și a intrat în coliziune cu

autoturismul condus regulamentar de victima B.U.D., în care se afla și partea vătămată

B.E.D.

Datorită impactului puternic și masei autovehiculului

condus de inculpat, autoturismul victimei a fost împins spre înapoi și s-a oprit

pe acostament. În aceste împrejurări a fost avariat ușor și autoturismul, condus

de martora P.O., ce circula în urma celui condus de victima B.U.D.

În

apropierea locului coliziunii a oprit și martorul B.F.D.,

ce a anunțat prin telefonul de urgență 112 producerea accidentului.

Ambulanțele sosite în zonă au transportat

pe victimele B.U.D. și B.E.D. la Spitalul Județean Gorj, ce au fost transportate

în ziua următoare la spitalul din Timișoara.

Inculpatul V.S. a rămas la fața locului

și nu a mai consumat băuturi alcoolice.

La ora 18.51, a fost testat cu aparatul

etilotest, rezultatul fiind de 0,70 mg/litru alcool în aerul expirat.

I-au fost recoltate și probe de sânge,

la orele 19.00 și 20.00, alcoolemiile calculate fiind de 1,25 g.‰ și respectiv 1,10

g.‰.

Victima B.U.D. a decedat în ziua de 20

mai 2008 la Spitalul Clinic Județeană de Urgență Timișoara. Din raportul medico-legal

din 20 iunie 2008 al Institutului de Medicină Legală Timișoara rezultă că moartea

lui B.U.D. a fost violentă, că ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii

acute, consecutive unui politraumatism cu fracturi costale, ruptură de diafragm,

fracturi de bazin și antebraț drept, complicat în evoluție cu bronhopneumonie, sepsis

sever și insuficiență multiplă de organe și că leziunile de violență constatate

s-au putut produce prin lovire cu și de corp contondent, posibil în cazul unui accident

de trafic rutier.

În

legătură cu victima B.E.D., Serviciul de Medicină Legală Gorj

a concluzionat că leziunile produse acesteia au necesitat pentru vindecare îngrijiri

medicale pe o perioadă de 45-50 zile(raport de constatare medico-legală din 29

mai 2008), fără a ține seama de incapacitatea sa de muncă de peste 90 zile și de

actuala sa stare medicală (folosește cârje). Pentru aceste motive s-a cerut aceluiași

serviciu completarea raportului de constatare medico-legală precizat anterior.

În

perioadele de internare a victimelor B.U.D. și B.E.D. în Spitalul

Județean Tg. Jiu au fost efectuate cheltuieli în cuantum de 614,8 RON și respectiv

de 139,05 RON. La Spitalul Clinic de Urgență Timișoara cheltuielile au fost de 25.386,31

RON pentru B.U.D., și de 4.643,3 RON pentru B.E.D.

Pentru stabilirea dinamicii accidentului

de circulație din după-amiaza de 28 martie 2008, a cauzelor, a posibilităților de

evitare a acestuia s-a dispus și efectuat o expertiză tehnică auto, care a concluzionat

printre altele că viteza de deplasare a autoturismului, condus de inculpat în momentul

impactului era de 85-95 km/h, și că starea de pericol a fost creată de către conducătorul

acelui autoturism, având diminuată capacitatea de a conduce autovehicule și circulând

cu o viteză mult mai mare decât viteza maximă admisă pe porțiunea de drum pe care

a avut loc accidentul.

S-a reținut că inculpatul V.S., datorită

vitezei și consumului de alcool, nu a mai putut menține autoturismul pe care îl

conducea în limitele benzii sale de mers, pătrunzând pe contrasens, unde a intrat

în coliziune cu autoturismul condus de victima B.U.D. și că aceasta nu putea evita

producerea accidentului prin nicio manevră efectivă.

S-a mai reținut prin actul de inculpare

că prin declarațiile date în cursul urmăririi penale inculpatul V.S., a susținut

că nu a consumat băuturi alcoolice în ziua de 28 martie 2008, anterior orei 16.15,

că la acea oră se afla la locuința martorului B.M.I., unde se deplasase cu mașina

împrumutată de la T.M., după ce martorul îl sunase pe telefonul mobil că acolo a

consumat 100 ml coniac și 500 ml vin și a servit masa, iar pe la orele 17.15 a fost

sunat pe același telefon de soacra sa, anuntându-l că „trebuie să ajungă acasă un

topometrist la un teren aflat în spatele casei”.

Inculpatul a solicitat efectuarea unei

expertize tehnice auto și recalcularea alcoolemiei la ora producerii accidentului

(17.37), în raport de datele furnizate.

Verificând susținerile inculpatului și

ale martorului B.M.I., s-a stabilit că sunt nesincere, probele administrate relevând

următoarele aspecte:

- inculpatul V.S. i-a motivat numitului

T.M. că urma să se deplaseze cu mașina împrumutată la locuința sa din comuna Turcinești

pentru a se întâlnii cu un topometrist, susținere infirmată de proprietarul autoturismului;

- de la telefonul aparținând familiei inculpatului

nu a fost apelat telefonul inculpatului în ziua de 28 martie 2008; dimpotrivă, telefonul

fix menționat a fost apelat de V.S. la orele 09.53 și 17.01 din 28 martie 2008;

- martorul B.M.I. nu l-a apelat pe inculpat

în ziua de 28 martie 2009, convorbiri dintre cei doi fiind înregistrate din ziua

următoare;

- martora R.A., soacra inculpatului, a

declarat că nu a folosit telefonul în ziua de 28 martie 2009, că V.S. nu a venit

la domiciliu în acea zi și că pe la orele 17.00 l-a ajutat la măsurători pe un bărbat

ce s-a deplasat la un teren învecinat;

- martorul R.R. - asociat la SC D.C.

SRL Tg. Jiu, a efectuat măsurători în primăvara anului 2008, la solicitarea lui

M.C., pe un teren aflat în vecinătatea locuinței lui V.S., fără a avea discuții

prealabile cu acesta.

În

raport de aceste aspecte, prin ordonanța din 26 iunie

2008, a fost respinsă cererea inculpatului de efectuare a unei expertize medico-legale

pentru recalcularea alcoolemiei de 1,25 g.‰, stabilită la ora 19.00 în ziua de 28

martie 2008.

La finalizarea cercetărilor, inculpatul,

luând cunoștință de actele de urmărire penală, a revenit la cele declarate inițial,

invocând aspecte noi, ce nu conduc la concluzia că deplasarea sa pe strada din mun.

Tg. Jiu, pentru a ajunge la locuința sa din comuna Turcinești, era motivată de întâlnire

cu un topometrist.

În

aceste condiții s-a reținut că inculpatul a condus autoturismul

pe strada din mun. Tg. Jiu în după-amiaza zilei de 28 martie 2009, având în sânge

o alcoolemie mai mare de limita legală (la ora accidentului alcoolemia putând fi

de circa 1,40-1,45 g.‰) și a provocat intrarea în coliziune cu autoturismul în care

se aflau victimele B.U.D. și B.E.D., ce au suferit leziuni grave, chiar letale pentru

prima victimă.

Cu ocazia cercetării judecătorești a fost

ascultat inculpatul, martorii din acte, cât și cei propuși de moștenitorii victimei

B.U.D. și de către partea vătămată B.E.D., moștenitorii victimei și partea vătămată

constituindu-se părți civile în cauza de față.

Părțile civile au solicitat a se dispune

instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpatului în vederea asigurării

recuperării despăgubirilor civile solicitate, dar pe parcursul procesului penal

au revenit la această cerere, motivat de poziția procesuală a asigurătorului SC

A. SA București, care a fost de acord cu acoperirea prejudiciului cauzat de inculpat,

în măsura probării, până la o limită maximă de 750.000 euro.

Instanța de fond a reținut, pe baza probelor

administrate în ambele faze procesuale, că la data de 28 martie 2008, inculpatul

V.S., având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare de 0,80 g.‰ a condus autoturismul

strada din mun. Tg. Jiu cu o viteză excesivă într-o curbă și a intrat în coliziune

cu autoturismul condus regulamentar de victima B.U.D., determinând decesul acestuia

și vătămarea corporală gravă a părții vătămate B.E.D. ce circula în același mijloc

de transport.

S-a apreciat că vinovăția inculpatului

a fost pe deplin dovedită cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița

fotografică și planșele fotografice, cu buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie,

cu rezultatul testului alcooltest printer, cu raportul de expertiză tehnică auto,

cu raportul medico-legal (autopsia), cu actele medicale și medico-legale privind

pe victimele B.U.D. și B.E.D., cu adresele unităților spitalicești Tg. Jiu și Timișoara,

cu declarațiile părților vătămate, ale martorilor ce se coroborează cu declarațiile

inculpatului la urmărirea penală și în faza de cercetare judecătorească, fiind întrunite

elementele constitutive ale infracțiunilor prev. și ped. de art. 178 alin. (1),

(2) și (3) C. pen., art. 184 alin. (2) și (4) C. pen. și art. 87 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002, modificată și completată prin O.U.G. nr. 69/2007, texte de lege în

baza cărora inculpatul urmează a fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea.

Pe latură civilă, instanța de fond a constatat

în raport de cererile de constituire de părți civile că acestea sunt întemeiate,

urmând ca inculpatul să fie obligat atât la despăgubiri civile, daune morale și

cheltuieli de judecată în solidar cu asigurătorul SC A. SA București, unitate care,

fiind introdusă în cauză, prin adresa din data de 23 octombrie 2008 depusă la dosarul

cauzei, a arătat că pentru vătămare corporală și decese, inclusiv pentru prejudicii

fără caracter patrimonial produse în unul și același accident indiferent de numărul

persoanelor prejudiciate s-a stabilit pentru anul 2008 la un nivel de cel puțin

750.000 euro, echivalentul în RON la cursul de schimb al pieței valutare la data

producerii accidentului, fiind de acord să plătească despăgubirile civile solicitate

în măsura dovedirii acestora în solidar cu inculpatul.

Pe latură civilă au fost audiați martorii

S.A., S.I.M., P.A., B.M., A.V., A.M.C., propuși de moștenitorii victimei B.U.D.,

cât și martorii M.D.M. și P.I.

Împotriva sentinței au declarat apel inculpatul

V.S., părțile civile B.A., B.B., B.O.M. și B.E.D. și asigurătorul SC A. SA București,

prin SC A. SA

- Sucursala

Tg. Jiu.

Prin decizia penală nr. 127 din 27 mai

2010 a Curții de Apel Craiova s-au admis apelurile declarate de inculpat și partea

civilă B.E.D., s-a desființat sentința penală și, în baza art. 334 C. proc.

pen., s-a schimbat încadrarea juridică din art. 178 alin. (1), (2), (3) C. pen.

în art. 178 alin. (1), (2) C. pen. condamnând pe inculpat la 3 ani închisoare.

În

baza art. 184 alin. (2) și (4) C. pen., a condamnat pe inculpat

la 1 an și 6 luni închisoare.

În

baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul

va executa 3 ani închisoare.

În

baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C.

proc. pen., a achitat pe inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 87

alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

A fost obligat asigurătorul la plata despăgubirilor

civile către părțile civile Spitalul Clinic de Urgență Timișoara și Spitalul Județean

Tg. Jiu, și către părțile civile B.E.D., B.A., B.O.M. și B.B. (daune morale și daune

materiale), precum și la 1.500 RON lunar către partea civilă B.E.D. (o sumă totalizatoare

până la data pronunțării și în continuare lunar până la încetarea stării de nevoie).

S-au menținut celelalte dispoziții ale

sentinței.

S-au respins apelurile declarate de asigurător

și de părțile civile B.A., B.B. și B.O.M.

Împotriva deciziei instanței de apel au

declarat recurs inculpatul V.S. și părțile civile B.A., B.B., B.O.M. și B.E.D.

Prin decizia nr. 4493 din 13 decembrie

2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-au admis recursurile

declarate, s-a casat decizia și s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel

Craiova.

Prin sentința penală nr. 562 din 12

aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis cererea formulată

de părțile civile B.O.M., B.B., B.A. și B.E.D. și s-a strămutat judecarea cauzei

la Curtea de Apel București, cu menținerea actelor îndeplinite. Drept urmare, prin

încheierea din 27 aprilie 2011 a Curții de Apel Craiova s-a înaintat dosarul la

Curtea de Apel București.

S-a menționat că în cursul rejudecării

în apel a cauzei, a fost audiat inculpatul, care și-a menținut declarațiile anterioare,

arătând că a încercat să stea de vorbă cu victimele, dar a fost refuzat.

De asemenea, i s-a pus în vedere că partea

beneficia de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., iar inculpatul a arătat

că nu recunoaște faptele, așa cum au fost reținute prin rechizitoriu, ci conform

declarațiilor sale.

La dosar au fost depuse înscrisuri în circumstanțiere

și, la cererea procurorului, s-a solicitat Comisiei de Control și Avizare din cadrul

I.N.M.L. „Mina Minovici”, avizarea celor două rapoarte de expertiză medico-legală

efectuate în cauză. Potrivit avizului Comisiei de Avizare și Control aflat la dosar,

inculpatul avea la momentul săvârșirii faptei, la ora 17.30, o alcoolemie în creștere

de 0,65 g.‰.

Instanța de prim control judiciar, Curtea

de Apel București, secția I-a penală, prin decizia penală nr. 11 din 23

ianuarie 2012, a dispus următoarele:

A admis apelurile declarate de inculpatul

V.S. și de către părțile civile B.A. și B.E.D., împotriva sentinței penale nr.

167 din 16 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj;

A desființat, în parte, sentința penală

apelată și, rejudecând în fond,

A descontopit pedeapsa principală rezultantă,

de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului V.S., în pedepsele componente

și sporul de 6 luni închisoare, pe care le repune în individualitatea lor.

În

temeiul art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării

juridice a infracțiunii de ucidere din culpă, din art. 178 alin. (1), (2) și

(3) C. pen., în art. 178 alin. (1) și (2) C. pen.

În

temeiul art. 178 alin. (1) și 2 C. pen., a condamnat pe inculpatul

V.S., la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În

temeiul art. 184 alin. (2) și (4) C. pen., a condamnat pe

același inculpat, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.

În

temeiul art. 33 lit. b)-34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul

V.S. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare.

A

făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen.

În

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C.

proc. pen., a achitat pe inculpatul V.S. pentru infracțiunea prev. de art. 87

alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Sub aspectul laturii penale a obligat asigurătorul

de răspundere civilă SC A. SA, potrivit contractului de asigurare, la plata către

părțile civile a despăgubirilor civile (iar în cazul părților civile-persoane fizice

cu titlu de despăgubiri pentru daune morale și daune materiale), către Spitalul

Clinic de Urgență Timișoara, pentru îngrijirile acordate părții civile B.E.D. și

pentru îngrijirile acordate victimei B.U.D., sume la care se adaugă dobânda legală

aferentă, calculată până la achitarea acestora, către Spitalul Județean Tg. Jiu,

pentru îngrijirea părții civile B.E.D. și pentru îngrijirea victimei B.U.D., sume

la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată până la achitarea acestora,

către către părțile civile B.E.D., B.A., B.O.M. B.B. (către partea civilă B.E.D.,

la plata unei sumei totalizată la zi, cu titlu de prestație lunară, calculată de

la data comiterii infracțiunii - 28 martie 2008 - și până la data hotărârii și,

în continuare, la plata unei prestații lunare de câte 1.500 RON, până la încetarea

stării de nevoie a părții civile).

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței penale apelate. A respins ca nefondate, apelurile declarate de părțile

civile B.B. și B.O.M., și de către asigurătorul de răspundere civilă SC A. SA împotriva

aceleiași sentințe penale.

Pentru a dispune în acest sens, instanța

de prim control judiciar a reținut, cu ocazia rejudecării, următoarele:

încadrării juridice în art. 178 alin. (1) și (2) C. pen. și, legat de această cerere,

achitarea conform art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de

art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, precum și aplicarea unor pedepse orientate

spre minimul special, având în vedere actele în circumstanțiere depuse. Pe latură

civilă, inculpatul a cerut să fie obligat, alături de asigurător, la despăgubiri,

arătând totodată că sunt exagerate cheltuielile judiciare statului.

În

opinia instanței de prim control judiciar, apelul declarat

de inculpat a fost apreciat ca fondat, cu următoarele precizări:

Pe latură penală, cererea de schimbare

a încadrării juridice este corelată cu cererea de achitare formulată, care trebuie

analizată mai întâi. Astfel, pentru stabilirea alcoolemiei la momentul săvârșirii

faptei, au fost efectuate două expertize medico-legale, cu concluzii contradictorii,

asupra cărora s-a pronunțat și Comisia de Avizare și Control din cadrul I.N.M.L.,

concluzia finală fiind aceea că inculpatul, la ora 17.30, avea o alcoolemie în creștere

de 0,65 g.‰, deci sub limita legală, concluzie ce impune achitarea inculpatului

conform art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru infracțiunile prev. la art. 87 din

O.U.G. nr. 195/2001.

Această dispoziție determină schimbarea

încadrării juridice din art. 178 alin. (1), (2), (3) în art. 178 alin. (1), (2)

C. pen., faptă pentru care urmează ca instanța să aplice o pedeapsă corespunzătoare

dispozițiilor art. 72 C. pen., ținând seama de limitele de pedeapsă, de împrejurările

comiterii faptei, modul concret, dar și de datele personale ale inculpatului, conform

înscrisurilor în circumstanțiere depuse la dosar.

S-a apreciat că latura civilă a cauzei

urmează a fi analizată separat, cu privire la toate apelurile declarate de părțile

civile.

SC A. SA referitor la obligarea, conform contractului de asigurare, la despăgubiri,

s-a constatat că această societate nu a declarat recurs împotriva deciziei penale

nr. 127 din 27 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, prin care s-a stabilit obligarea

sa directă la despăgubiri. În opinia instanței de apel, chiar dacă inculpatul, în

apelul pe latură civilă, a solicitat obligarea sa alături de asigurător la plata

despăgubirilor, acest aspect nu poate constitui motiv de admitere, întrucât s-ar

încălca dispozițiile art. 372 alin. (1) C. proc. pen., cu privire la neagravarea

situației în propriul apel.

În

ceea ce privește cheltuielile judiciare, ca unic motiv de

apel al asigurătorului (solicitându-se înlăturarea obligării la plata în solidar

cu inculpatul, deoarece s-a apreciat că numai acesta trebuie obligat la plata respectivelor

cheltuieli), s-a menționat că aceste cheltuieli nu au fost date prin apreciere,

ci prin calculul sumelor ce au fost cheltuite la urmărirea penală și în faza de

judecată, fiind rezultatul prin calcul matematic.

B.A., B.B., B.O.M. și B.E.D. au solicitat majorarea daunelor morale, partea civilă

B.E.D. solicitând și majorarea rentei globale, de la data comiterii faptei și până

în prezent, ca efect al unei perioade mai mari de timp trecute până în prezent.

În

ceea ce privește acordarea daunelor morale, instanța de apel

a făcut precizarea că acestea nu au ca scop acoperirea unui prejudiciu moral, ci

doar ameliorarea, într-o măsură cât mai apropiată de suferința încercată, suferință

pe care instanța nu o poate cuantifica în niciun mod. În acest context, se apreciază

că majorarea daunelor morale acordate persoanelor mai apropiate de victimă, este

o măsură menită să compenseze corespunzător prejudiciul moral încercat. Prin urmare,

s-a arătat că se vor admite apelurile părților civile B.A. și B.E.D., se va dispune

numai majorarea daunelor morale acordate acestor părți civile, de la 50.000 RON

la 60.000 RON, considerat un cuantum care asigură într-o mai mare măsură compensarea

prejudiciului moral. în ceea ce privește prestația globală, de la data faptei (28

martie 2008) și până la data prezentei decizii, acordată părții civile B.E.D., aceasta

a fost numai recalculată la zi (numai suma totalizatoare).

De asemenea, s-a apreciat că apelurile

părților civile B.B. și B.O.M., prin care au solicitat majorarea daunelor morale,

sunt nefondate, prin menținerea aceleiași motivări pe baza căreia se vor admite

apelurile celorlalte părți civile, subliniind încă odată că daunele morale, prin

cuantumul lor, nu pot acoperi prejudiciul suferit, context în care instanța apreciază

că, așa cum au fost acordate de instanța de fond, își pot atinge scopul compensatoriu.

Împotriva deciziei instanței de apel au

declarat recurs asigurătorul, inculpatul și părțile civile.

Recurenții au depus la dosar motive scrise

de recurs, fiind invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 9, 10, 17, 17

1

, 17

2

și 18 - părțile civile, art. 385

9

pct. 10, 14 și 17

1

, 17

2

C. proc. pen. - inculpatul; asigurătorul

nu a indicat cazurile de casare și nici nu s-a prezentat la judecarea recursurilor.

Recursurile părților civile și inculpatului

vor fi admise, prioritar pentru motive de legalitate (motive formale de recurs -

art. 385

9

pct. 9 și 10 C. proc. pen.), casată decizia instanței de apel

și trimisă cauza spre rejudecare la instanța de prim control judiciar pentru motivele

ce se vor arăta:

Instanța de apel este a doua instanță competentă

să examineze cauza penală sub toate aspectele de fapt și de drept, controlul judiciar

exercitat de aceasta fiind deosebit de important cu privire la legalitatea și temeinicia

sentinței instanței de fond.

Părțile cauzei penale au exercitat calea

de atac a apelului, fiind depuse la dosar motive scrise prin care se aduceau numeroase

critici sentinței atacate.

În

condițiile în care se declarase apel de părțile civile, atât

pe latură penală, cât și pe latură civilă [art. 362 lit. d) C. proc. pen.], dar

și de inculpat, atât pe latură penală, cât și pe latură civilă [art. 362 lit.

b) C. proc. pen.], instanța de prim control judiciar avea obligația examinării tuturor

aspectelor penale și civile ale cauzei penale, având obligația, potrivit art. 378

alin. (3) C. proc. pen., să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate

de părți.

„Pronunțarea instanței de apel asupra tuturor

motivelor de apel invocate”

presupune

atât menționarea fiecărui motiv de apel invocat, cât și prezentarea argumentelor

în fapt și în drept care au condus la aprecierea acestuia ca fiind întemeiat ori,

dimpotrivă, ca neîntemeiat. Numai în acest mod se poate conchide că, în mod real,

instanța a examinat fiecare motiv de apel, iar părțile pot înțelege soluția dispusă

prin hotărârea pronunțată. Aceeași obligație este valabilă și pentru situația în

care însăși instanța de apel apreciază, din oficiu, incidența unor motive desființării,

în totalitate sau în parte, a sentinței atacate.

În

sfârșit, prezenta cauză are și o particularitate constând

în aceea că instanța de apel, prin decizia penală nr. 11 din 23 ianuarie 2012, a

rejudecat cauza în apel deoarece Înalta Curte, prin decizia nr. 4493 din 13

decembrie 2010, a dispus - anterior - această rejudecare tot pentru un motiv formal

de casare (lipsa încheierii de dezbateri). În această situație, Înalta Curte nu

a mai examinat motivele substanțiale de recurs ale părților (inculpat și părțile

civile), fiind jurisprudențial acceptată opinia potrivit căreia, în cazul casării

pentru motive formale, instanța de rejudecare va avea în vedere și motivele substanțiale

de recurs ale părților, tocmai pentru a se evita - dacă se constată temeinicia criticilor

- repetarea soluționării greșite a unora dintre aspectele de fapt și de drept criticate.

Chiar dacă nu este obligatorie acceptarea

acestei opinii jurisprudentiale, este însă obligatorie respectarea dispozițiilor

legale anterior menționate, precum și cele prevăzute de art. 383 alin. (1) C.

proc. pen.

Numai în acest fel, pe de o parte, inculpatul

și părțile civile sunt convinse că instanța a examinat, cu adevărat, fiecare motiv

de apel, iar pe de altă parte, sunt asigurate premisele realizării controlul judiciar

exercitat de instanța de recurs.

În consecință, rejudecând apelurile, instanța

de prim control judiciar va examina fiecare motiv de apel invocat de inculpat și

de părțile civile, sub ambele laturi ale cauzei, cererile formulate cu privire la

încadrarea juridică, cu privire la înlăturarea sau nu a unor mijloace de probă,

la examinarea coroborată a tuturor probelor administrate în cursul procesului penal;

de asemenea, se va examina cererea părților civile cu privire la incidența unor

decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate în soluționarea recursurilor

în interesul legii, precum și toate celelalte critici de legalitate și temeinicie

ale sentinței atacate arătate în motivele de apel.

Totodată, instanța de apel, pentru legala

și temeinica soluționare a cauzei penale va putea administra, din oficiu, sau la

cererea părților, orice probă apreciată ca utilă, concludentă și pertinentă.

Așa cum s-a menționat, asigurătorul nu

a indicat cazurile de casare, în sinteză exprimând critici cu privire la obligarea

sa directă la plata despăgubirilor civile (iar nu prin obligarea solidară a inculpatului

și a asigurătorului), cu privire la lipsa expunerii criteriilor care au stat la

baza stabilirii sumelor pentru daune morale, dar și cu privire la sumele acordate

cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale.

Așa cum a constatat și instanța de apel,

asigurătorul nu a exercitat calea de atac a recursului în primul ciclu procesual

cu privire la obligarea sa exclusivă la plata despăgubirilor civile către părțile

civile (pentru daune materiale și daune morale), iar nu în solidar cu inculpatul,

rejudecarea cauzei având loc ca urmare a admiterii recursurilor declarate de inculpat

și de părțile civile. Cu privire la sumele acordate cu titlu de despăgubiri pentru

daune materiale se constată că instanța de apel, cu ocazia rejudecării, nu a modificat

cuantumul acestora. De asemenea, nici criteriile pe baza cărora se stabilesc despăgubirile

pentru daune morale nu au fost criticate de către asigurător prin exercitarea recursului

împotriva deciziei date în primul ciclu procesual. Așa cum a reținut și instanța

de apel, apelul asigurătorului s-a referit numai la obligarea la plata cheltuielilor

judiciare (solicitându-se înlăturarea obligării la plata în solidar cu inculpatul,

deoarece s-a apreciat că numai acesta trebuie obligat la plata respectivelor cheltuieli),

nu și la celelalte aspecte ale laturii civile.

În

sfârșit, poziția procesuală a asigurătorului SC A. SA București

a fost în sensul că, în temeiul legii și contractului de asigurare, este de acord

cu acoperirea prejudiciului cauzat de inculpat până la o limită de 150.000 euro

pentru pagube materiale și până la o limită de 750.000 euro pentru vătămare corporală

și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial.

Potrivit art. 385

17

alin.

(4) cu referire la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., actul procedural de la care

procesul penal își va relua cursul este încheierea din 05 decembrie 2011, cu reținerea

împrejurării depunerii la dosar a avizului solicitat I.N.M.L.

Față de cele arătate, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. c), respectiv pct. 1 lit. a) C. proc. pen., precum și art. 192

alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de asigurătorul SC A. SA București, prin SC A. SA - Sucursala Tg. Jiu împotriva

deciziei penale nr. 11/A din 23 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția

I p

enală.

Admite recursurile declarate de părțile

civile B.A., B.O.M., B.B., B.E.D. și de inculpatul V.S. împotriva aceleiași decizii.

Casează decizia atacată și dispune rejudecarea

apelurilor declarate de părțile civile B.A., B.O.M., B.B., B.E.D. și de inculpatul

V.S. de Curtea de Apel București.

Obligă recurentul asigurător SC A. SA Bcurești,

prin SC A. SA - Sucursala Tg. Jiu, la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu pentru recurentul-inculpat, în sumă de 200 RON se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 18 septembrie 2012.