ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3147/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3147/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursurilor de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 167 din

16 iunie 2009 a Tribunalului Gorj, secția penală, s-a respins cererea de

schimbare a încadrării juridice din art. 178 alin. (1), (2) și (3) C. pen.,

art. 184 alin. (2) și (4) C. pen și art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002

modificată și completată prin O.U.G. nr. 69/2007 în art. 178 alin. (1) și (2)

C. pen. și art. 184 alin. (2) și (4) C. pen., ca neîntemeiată, cerere formulată

de inculpatul V.S.

În baza art.

178 alin. (1), (2) și (3) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.S. la 5 ani

închisoare.

În baza art.

.184 alin. (2) și (4) C. pen. a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare.

În baza art.

87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 modificată și completată prim O.U.G. nr.

69/2007 a fost condamnat pe același inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art.

33, 34 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 5

ani închisoare la care se adaugă un spor de 6 luni urmând să execute 5 ani și 6

luni închisoare. S-au interzis inculpatului drepturile civile prevăzute de art.

64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

A fost

obligat inculpatul în solidar cu asigurătorul SC A.R.A. SA București la

despăgubiri civile către Spitalul C.J.U. Timișoara cu dobânzile legale cu titlu

de cheltuieli de spitalizare a părții vătămate B.D. și a victimei D.B.

A fost

obligat pe același inculpat în solidar cu asigurătorul SC A.R.A. SA București

la despăgubiri civile către Spitalul J. Târgu Jiu cu dobânzile legale aferente

cu titlu de cheltuieli de spitalizare a părții vătămate B.D. și a victimei D.B.

A fost

obligat inculpatul în solidar cu asigurătorul SC A.R.A. SA București la

despăgubiri civile pentru daune materiale și daune morale către părțile civile B.D.

și către partea civilă B.A., B.B. și B.O.M.

De asemenea,

a fost obligat inculpatul în solidar cu asigurătorul SC A.R.A. SA București la

o sumă totalizatoare (de la data faptei la data pronunțării hotărârii) și în

continuare, la 1.500 RON lunar până la încetarea stării de nevoie.

A fost

obligat inculpatul în solidar cu SC A.R.A. SA cheltuieli judiciare statului.

Pentru a

dispune în acest sens, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.

230/P/2008 din 28 iulie 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj a fost

trimis în judecată inculpatul V.S., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 178 alin. (1), (2) și (3), art. 184 alin. (2) și (4) C. pen. și art. 87

alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, modificată și completată prin O.U.G. nr.

69/2007.

Prin actul de

inculpare a fost reținută următoarea stare de fapt:

Inculpatul V.S.

era încadrat ca agent de poliție Ia Biroul de Investigații Criminale din cadrul

Poliției Municipiului Târgu Jiu, având calitatea de organ al poliției

judiciare.

În ziua de 28

martie 2008, inculpatul nu a fost planificat de serviciu, fapt pentru care

dimineața a însoțit pe fiica sa minoră la grădinița din Târgu Jiu, deplasarea

făcând-o cu mijloace de transport în comun, întrucât autoturismul său era

defect. În aceeași zi urma să participe Ia masa organizată în punctul L.N. din

apropierea râului S., de colegul său G.C., începând cu ora 16:00.

Anterior, a

consumat băuturi alcoolice și pe la orele 15:50-15:55 s-a deplasat cu un taxi

la locul întâlnirii. Aici l-a găsit pe colegul și prietenul său T.M.,

deținătorul autoturismului X1, și l-a rugat să-i împrumute mașina pentru o

perioadă scurtă de timp. T.M. a fost de acord cu solicitarea, fără a constata

că inculpatul este sub influența băuturilor alcoolice.

Pe la orele 17:35,

inculpatul V.S. s-a deplasat cu autovehiculul amintit pe strada B.,din Târgu Jiu,

rulând cu o viteză excesivă spre podul T. (peste 100 km/h), neadaptând viteza

de deplasare la condițiile de trafic (circulație intensa localitate), astfel că

a intrat în curba la dreapta, deosebit de periculoasă (semnalizata

corespunzător), situată în vecinătatea bazei sportive B1, a depășit axul

șoselei și a intrat în coliziune cu autoturismul X2, condus regulamentar de

victima D.B., în care se afla și partea vătămată B.D.

Datorită

impactului puternic și masei autovehiculului X1, autoturismul X2 a fost împins

spre înapoi și s-a oprit pe acostament, în aceste împrejurări a fost avariat

ușor și autoturismul X3, condus de martora P.O., ce circula în urma celui

condus de victima D.B.

În apropierea

locului coliziunii a oprit și martorul B.F.D.,ce a anunțat prin telefonul de

urgență 112 producerea accidentului.

Ambulanțele

sosite în zonă au transportat pe victimele D.B. și B.D. la Spitalul J. Gorj, ce

au fost transportate în ziua următoare la spitalul din Timișoara.

Inculpatul V.S.

a rămas la fața locului și nu a mai consumat băuturi alcoolice.

La ora 18:51,

a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 0,70 mg/litru alcool

în aerulexpirat.

l-au fost

recoltate și probe de sânge, la orele 19:00 și 20:00, alcoolemiile calculate

fiind de 1,25 gr.‰ și respectiv 1,10 gr. ‰.

Victima D.B.

a decedat în ziua de 20 mai 2008 la Spitalul C.J.U. Timișoara. Din raportul

medico-legal din 20 iunie 2008 al I.M.L Timișoara rezultă că moartea lui D.B. a

fost violentă, că ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute,

consecutive unui politraumatism cu fracturi costale, ruptură de diafragm,

fracturi de bazin și antebraț drept, complicat în evoluție cu bronhopneumonie,

sepsis sever și insuficiență multiplă de organe și că leziunile de violență

constatate s-au putut produce prin lovire cu și de corp contondent posibil în

cazul unui accident de trafic rutier:

În legătură

cu victima B.D., Serviciul de Medicină Legală Gorj a concluzionat că leziunile

produse acesteia au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale pe o perioadă

de 45-50 zile (raport de constatare medico-legală din 29 mai 2008), fără a ține

seama de incapacitatea sa de muncă de peste 90 zile și de actuala sa stare medicală

(folosește cârje). Pentru aceste motive, s-a cerut aceluiași serviciu

completarea raportului de constatare medico-legală precizat anterior.

În perioadele

de internare a victimelor D.B. și B.D. în Spitalul J. Târgu Jiu au fost

efectuate cheltuieli în cuantum de 614,8 RON și respectiv de 139,05 RON. La

Spitalul C.J.U. Timișoara cheltuielile au fost de 25.386,31 RON, pentru D.B. și

de 4.643,3 RON, pentru B.D.

Pentru

stabilirea dinamicii accidentului de circulație din după-amiaza de 28 martie 2008,

a cauzelor a posibilităților de evitare a acestuia s-a dispus și efectuat o

expertiză tehnică auto, care a concluzionat printre altele că viteza de

deplasare a autoturismului, condus de inculpat în momentul impactului era de

85-95 km/h, și că starea de pericol a fost creată de către conducătorul acelui

autoturism, având diminuată capacitatea de a conduce autovehicule și circulând

cu o viteză mult mai mare decât viteza maximă admisă pe porțiunea de drum pe

care a avut loc accidentul.

S-a reținut

că inculpatul V.S., datorită vitezei și consumului de alcool, nu a mai putut

menține autoturismul pe care îl conducea în limitele benzii sale de mers,

pătrunzând pe contrasens, unde a intrat în coliziune cu autoturismul condus de

victima D.B. și că aceasta nu putea evita producerea accidentului prin nici o

manevră efectivă.

S-a mai

reținut prin actul de inculpare că prin declarațiile date în cursul urmăririi

penale inculpatul V.S., a susținut că nu a consumat băuturi alcoolice în ziua

de 28 martie 2008, anterior orei 16:15, că la acea oră se afla la locuința

martorului B.M.I., unde se deplasase cu mașina împrumutată de la T.M., după ce

martorul îl sunase pe telefonul mobil că acolo a consumat 100 ml coniac și 500

ml vin și a servit masa, iar pe la orele 17:15 a fost sunat pe același telefon

de soacra sa, anunțându-l că „trebuie să ajungă acasă un topometrist la un

teren aflat în spatele casei.”

Inculpatul a

solicitat efectuarea unei expertize tehnice auto și recalcularea alcoolemiei la

ora producerii accidentului (17

37

), în raport de datele furnizate.

Verificând,

susținerile inculpatului și ale martorului B.M.I. s-a stabilit că sunt

nesincere, probele administrate relevând următoarele aspecte:

- inculpatul V.S.

i-a motivat numitului T.M. că urma să se deplaseze cu mașina împrumutată la

locuința sa din comuna T. pentru a se întâlni cu un topometrist, susținere

infirmata de proprietarul autoturismului X1:

- de la

telefonul Y1, aparținând familiei inculpatului nu a fost apelat telefonul Y2 în

ziua de 28 martie 2008; dimpotrivă, telefonul fix menționat a fost apelat de

utilizatorul telefonului Y3 (inc. V.S.), la orele 09:53 și 17:01 din 28 martie 2008.

- martorul B.M.I.

nu I-a apelat pe inculpat în ziua de 28 martie 2009, convorbiri dintre cei doi

fiind înregistrate din ziua următoare;

- martora R.A.,

soacra inculpatului, a declarat că nu a folosit telefonul Y1, în ziua de 28

martie 2009, că V.S. nu a venit la domiciliu în acea zi și că pe la orele 17:00

l-a ajutat la măsurători pe un bărbat ce s-a deplasat la un teren învecinat;

- martorul R.R.,

asociat la SC D.C. SRL Târgu Jiu, a efectuat măsurători în primăvara anului

2008, la solicitarea lui M.C., pe un teren aflat în vecinătatea locuinței lui V.S.,

fără a avea discuții prealabile cu acesta.

În raport de

aceste aspecte, prin ordonanța din 26 iunie 2008, a fost respinsă cererea

inculpatului de efectuare a unei expertize medico-legale pentru recalcularea

alcoolemiei de 1,25 gr.‰, stabilită la ora 19:00 în ziua de 28 martie 2008.

La

finalizarea cercetărilor, inculpatul, luând cunoștință de actele de urmărire penală

a revenit la cele declarate inițial, invocând aspecte noi, ce nu conduc la

concluzia că deplasarea sa pe strada B. din municipiul Târgu Jiu, pentru a

ajunge la locuința sa din comuna T., era motivată de întâlnirea cu un

topometrist.

În aceste

condiții s-a reținut că inculpatul a condus autoturismul X1 pe strada B. din municipiului

Târgu Jiu în după amiaza zilei de 28 martie 2009, având în sânge o alcoolemie

mai mare de limita legală (la ora accidentului alcoolemia putând fi de circa

1,40-1,45 gr.‰) și a provocat intrarea în coliziune cu autoturismul în care se

aflau victimele D.B. și B.D., ce au suferit leziuni grave, chiar letale pentru

prima victimă.

Cu ocazia cercetării

judecătorești, a fost ascultat, inculpatul, martorii din acte, cât și cei

propuși de moștenitorii victimei D.B. și de către partea vătămată B.D.,

moștenitorii victimei și partea vătămată constituindu-se părți civile în cauza

de față.

Părțile

civile au solicitat a se dispune instituirea măsurilor asigurătorii asupra

bunurilor inculpatului în vederea asigurării recuperării despăgubirilor civile

solicitate, dar pe parcursul procesului penal au revenit la această cerere,

motivat de poziția procesuală a asigurătorului SC A.R.A. SA București, care a

fost de acord cu acoperirea prejudiciului cauzat de inculpat, în măsura

probării, până la o limită maximă de 750.000 euro.

Instanța de

fond a reținut, pe baza probelor administrate în ambele faze procesuale, că la

data de 28 martie 2008 inculpatul V.S., având în sânge o îmbibație alcoolică

mai mare de 0,80 gr.‰ a condus autoturismul X1 pe strada B. din municipiul Târgu

Jiu cu o viteză excesivă într-o curbă și a intrat în coliziune cu autoturismul X2

condus regulamentar de victima D.B. determinând decesul acestuia și vătămarea

corporală gravă a părții vătămate B.D. ce circula în același mijloc de transport.

S-a apreciat

că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită cu procesul-verbal de

cercetare la fața locului, schița fotografică și planșele fotografice, cu

buletinul de analiză toxicologică, alcoolemie, cu rezultatul testului

alcooltest printer, cu raportul de expertiză tehnică auto, cu raportul medico-legal

(autopsia) cu actele medicale și medico-legale privind pe victimele D.B. și B.D.,

cu adresele unităților spitalicești Târgu Jiu și Timișoara, cu declarațiile

părților vătămate, ale martorilor ce se coroborează cu declarațiile

inculpatului la urmărirea penală și în fața de cercetare judecătorească, fiind

întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de

art. 178 alin. (1), (2) și (3) C. pen., art. 184 alin. (2) și (4) C. pen. și

art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, modificată și completată prin O.U.G.

nr. 69/2007, texte de lege în baza cărora inculpatul a fost condamnat la

pedeapsa cu închisoarea.

Pe latură

civilă, instanța de fond a constatat în raport de cererile de constituire de

părți civile că acestea sunt întemeiate, urmând ca inculpatul să fie obligat

atât la despăgubiri civile, daune morale și cheltuieli de judecată în solidar

cu asigurătorul SC A.R.A. SA București, unitate care fiind introdusă în cauză,

prin adresa din data de 23 octombrie 2008 depusă la dosarul cauzei a arătat că

pentru vătămare corporală și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter

patrimonial produse în unul și același accident indiferent de numărul

persoanejor prejudiciate s-a stabilit pentru anul 2008 la un nivel de cel puțin

750.000 euro, echivalentul în RON la cursul de schimb al pieței valutare la

data producerii accidentului, fiind de acord să plătească despăgubirile civile

solicitate în măsura dovedirii acestora în solidar cu inculpatul.

Pe latură

civilă au fost audiați martorii S.A., S.I.M., P.A., B.M., A.V., A.M.C., propuși

de moștenitorii victimei D.B., cât și martorii M.D.M. și P.I.

Inculpatul V.S.

privitor la despăgubirile civile solicitate de părțile civile nu a solicitat

probe în apărare, fiind de acord să despăgubească părțile civile în măsura

dovedirii acestora. Cuantumul despăgubirilor civile a fost probat prin

înscrisuri și depozițiile martorilor audiați pe latură, civilă.

Despăgubirile

materiale la care a fost obligat inculpatul către moștenitorii victimei D.B.,

constau în cheltuieli anterioare decesului cât și ulterioare decesului.

Înainte de

deces părțile vătămate au suportat cheltuielile din spital și intervențiile,

chirurgicale, cheltuielile legate de transport Timișoara-Târgu Jiu, cheltuielile

cu însoțitorii permanenți ai victimei D.B., asigurarea medicamentației, hrană

suplimentară pe perioada spitalizării.

După decesul

victimei au fost suportate toate cheltuielile legate de transportul decedatului

de la Timișoara la Târgu Jiu, plătindu-se o firmă de pompe funebre pentru tron,

accesorii și s-a organizat pomenile potrivit obiceiurilor locului atât cu

ocazia înmormântării cât și pomenirile ulterioare, la 6 săptămâni, la o jumătate

de an și monumentul funerar.

La dosarul

cauzei s-au depus acte justificative de către părțile civile prezentând

succesiunea cheltuielilor efectuate și cuantumul acestora, precum și o

detaliere a carierei victimei D.B. pentru aprecierea cuantumului daunelor

morale.

Din ansamblul

probator pe latură civilă cu referire la daunele materiale solicitate atât de

către moștenitorii victimei D.B. cât și de partea vătămată B.D. s-a făcut

dovada existenței prejudiciului material solicitat de către aceștia în cadrul

procesului penal, astfel că se justifică obligarea inculpatului în solidar cu

asigurătorul la despăgubirile solicitate.

S-a apreciat

că au fost probate și cuantumul despăgubirilor civile solicitate de B.D.,

respectiv suma de 20.000 RON, reprezentând cheltuielile efectuate de acesta prin

spitale cu tratamentul medicamentos contravaloare cârjă, hrană suplimentară,

însoțitor, muncile în gospodărie ce nu au mai putut fi făcute de către acesta

fiind plătite alte persoane, beneficiul nerealizat prin neefectuarea lucrărilor

particulare pe care le realiza constant.

În ceea ce privește

renta lunară, având în vedere, că partea vătămată B.D. a necesitat un număr de

40-50 zile îngrijiri medicale, că are și în prezent o deficiență locomotorie

accentuată o incapacitate adaptativă de 70% și o capacitate de muncă scăzută

corespunzător gradului doi de invaliditate potrivit raportului de expertiză

medico-legală efectuat în cauză de I.M.L. Craiova, raportat la veniturile

lunare pe care le realiza constant s-a apreciat că este îndreptățit la o rentă

periodică lunară de 1.500 RON începând cu data de 16 iunie 2009 data

pronunțării prezentei sentințe și până la încetarea stării de nevoie și la o

rentă globală de la data săvârșirii faptei și până la pronunțare în cuantum de

21.700 RON, sume la care inculpatul a fost obligat în solidar cu asigurătorul.

Partea

vătămată B.D. a solicitat și 1.000.000 RON cu titlu de daune morale.

S-a apreciat

că suma solicitată este mare, dar se justifică totuși suma de 40.000 RON Ia

care a fost obligat inculpatul în solidar cu asigurătorul, dat fiind traumele

fizice suferite, așa cum rezultă din expertizele medico legale, incapacitatea

locomotorie ce constituie o traumă psihică asupra părții vătămate.

Privitor la

daunele morale solicitate de părțile civile moștenitori ai victimei D.B. de

câte 350.000 RON pentru fiecare, Tribunalul a apreciat că sunt prea mari fiind

justificată pentru fiecare dintre părți suma de 50.000 RON cu titlul de daune

morale, dat fiind durerea sufletească și trauma psihică pricinuită de decesul

soțului, respectiv tatălui părților civile în urma accidentului rutier, sume la

care inculpatul va fi obligat în solidar cu asigurătorul.

Cuantumul

daunelor morale se apreciază și prin prisma carierei și personalității părții

vătămate, a ceea ce a reprezentat acesta pentru familie și societate.

Împotriva

sentinței au declarat apel inculpatul V.S., părțile civile B.A., B.B., B.O.M.

și B.D. și asigurătorul SC A.R.A. SA București prin SC A.R.A. SA, sucursala

Târgu Jiu.

Prin decizia

penală nr. 127 din 27 mai 2010 a Curții de Apel Craiova s-au admis apelurile

declarate de inculpat și partea civila B.D., s-a desființat sentința penală și,

în baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică din art. 178

alin. (1), (2), (3) C. pen. în art. 178 alin. (1), (2) C. pen. condamnând pe

inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 184

alin. (2) și (4) C. pen. a fost condamnat pe inculpat la 1 an și 6 luni

închisoare.

În baza art.

33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul va executa 3 ani închisoare.

În baza art.

11 pct. 2 Iit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a fost achitat

inculpatul pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

A fost

obligat asigurătorul la plata despăgubirilor civile către părțile civile

Spitalul C.J.U. Timișoara și Spitalul J. Târgu Jiu, și către părțile civile B.D.,

B.A., B.O.M. și B.B. (daune morale și daune materiale), precum și la 1.500 RON

lunar către partea civilă B.D. (o sumă totalizatoare până la data pronunțării

și în continuare lunar până la încetarea stării de nevoie).

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței.

S-au respins

apelurile declarate de asigurător și de părțile civile B.A., B.B. și B.O.M.

Împotriva

deciziei instanței de apel au declarat recurs inculpatul V.S. și părțile civile

B.A., B.B., B.O.M. și B.D.

Prin decizia

4493 din 13 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, s-au admis recursurile declarate, s-a casat decizia și s-a trimis cauza

spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.

Prin sentința

penală nr. 562 din 12 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis

cererea formulată de părțile civile B.O.M., B.B., B.A. și B.D. și s-a strămutat

judecarea cauzei la Curtea de Apel București, cu menținerea actelor

îndeplinite. Drept urmare, prin încheierea din 27 aprilie 2011 a Curții de Apel

Craiova s-a înaintat dosarul la Curtea de Apel București.

S-a menționat

că cursul rejudecării în apel a cauzei, a fost audiat inculpatul, care și-a

menținut declarațiile anterioare, arătând că a încercat să stea de vorbă cu

victimele, dar a fost refuzat. De asemenea, i s-a pus în vedere că poate

beneficia de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., iar inculpatul a

arătat că nu recunoaște faptele, așa cum au fost reținute prin rechizitoriu, ci

conform declarațiilor sale.

La dosar au

fost depuse înscrisuri în circumstantiere și, la cererea procurorului, s-a

solicitat Comisiei de Control și Avizare din cadrul I.N.M.L „Mina Minovici”,

avizarea celor două rapoarte de expertiză medico-legală efectuate în cauză.

Potrivit avizului Comisiei de avizare și control aflat la dosar instanță,

inculpatul avea la momentul săvârșirii faptei, la ora 17:30, o alcoolemie în

creștere de 0,65 gr.‰.

Instanța de

prim control judiciar, Curtea de Apel București, secția l penală, prin decizia

penală nr. 11 din 23 ianuarie 2012, a dispus următoarele:

A admis

apelurile declarate de inculpatul V.S. și de către părțile civile B.A. și B.D.,

împotriva sentinței penale nr. 167 din 16 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul

Gorj.

A desființat,

în parte, sentința penală apelată și, rejudecând în fond:

A descontopit

pedeapsa principală rezultantă, de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată

inculpatului V.S. în pedepsele componente și sporul de 6 luni închisoare, pe

care le repune în individualitatea lor.

În temeiul

art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii

de ucidere din culpă, din art. 178 alin. (1), (2) și (3) C. pen. În temeiul

art. 178 alin. (1) și (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul V.S., la o pedeapsă

de 3 ani închisoare.

În temeiul

art. 184 alin. (2) și (4) C. pen. a condamnat pe același inculpat, la o

pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.

În temeiul

art. 33 lit. b), 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul V.S. sa execute

pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare.

A făcut

aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În temeiul

art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a achitat

inculpatul V.S. pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr.

195/2002.

Sub aspectul

laturii penale a obligat asigurătorul de răspundere civilă SC A.R.A. SA,

potrivit contractului de asigurare, la plata către părțile civile a

despăgubirilor civile (iar în cazul părților civile, persoane fizice cu titlu

de despăgubiri pentru daune morale și daune materiale), către Spitalul C.J.U.

Timișoara, pentru îngrijirile acordate părții civile B.D. și pentru îngrijirile

acordate victimei D.B., sume la care se adaugă dobânda legală aferentă,

calculată până la achitarea acestora, către Spitalul J. Târgu Jiu, pentru

îngrijirea părții civile B.D. și pentru îngrijirea victimei D.B., sume la care se

adaugă dobânda legală aferentă, calculată până Ia achitarea acestora, către

către părțile civile B.D., B.A., B.O.M. B.B. [către partea civilă B.D., la

piața unei sumei totalizată la zi, cu titlu de prestație lunară, calculată de

la data comiterii infracțiunii (28 martie 2008) și până la data hotărârii și,

în continuare, Ia plata unei prestații lunare de câte 1.500 RON, până la

încetarea stării de nevoie a părții civile].

Au fost

menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A respins ca

nefondate, apelurile declarate de părțile civile B.B. și B.O.M., și de către

asigurătorul de răspundere civilă SC A.R.A. SA împotriva aceleiași sentințe

penale.

Pentru a

dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut, cu ocazia

rejudecării, următoarele:

inculpatului V.S. vizează schimbarea încadrării juridice în art. 178 alin. (1)

și (2) C. pen. și, legat de această cerere, achitarea conform art. 10 lit. b) C.

proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002,

precum și aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special, având în

vedere actele în circumstanțiere depuse. Pe latură civilă, inculpatul a cerut

să fie obligat alături de asigurător la despăgubiri, arătând totodată că sunt

exagerate cheltuielile judiciare statului.

În opinia

instanței de prim control judiciar, apelul declarat de inculpat a fost apreciat

ca fondat, cu următoarele precizări:

Pe latură

penală, cererea de schimbare a încadrării juridice este corelată cu cererea de

achitare formulată, care trebuie analizată mai întâi.

Astfel,

pentru stabilirea alcoolemiei la momentul săvârșirii faptei, au fost efectuate

două expertize medico-Iegale, cu concluzii contradictorii, asupra cărora s-a

pronunțat și Comisia de avizare și control din cadrul I.N.M.L, concluzia finală

fiind aceea că inculpatul, la ora 17:30 avea o alcoolemie în creștere de 0,65

gr.‰, deci sub limita legală, concluzie ce impune achitarea inculpatului

conform art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru infracțiunile prevăzute la art. 87

din O.U.G. nr. 195/2001.

Această

dispoziție determină schimbarea încadrării juridice din art. 178 alin. (1), (2),

(3) în art. 178 alin. (1), (2) C. pen., faptă pentru care a fost aplicată o

pedeapsă corespunzătoare dispozițiilor art. 72 C. pen., ținând seama de

limitele de pedeapsă, de împrejurările comiterii faptei, modul concret, dar și

de datele personale ale inculpatului, conform înscrisurilor în circumstanțiere

depuse la dosar.

S-a apreciat

că latura civilă a cauzei urmează a fi analizată separat, cu privire la toate

apelurile declarate de părțile civile.

la apelul asigurătorului SC A.R.A. SA referitor la obligarea, conform

contractului de asigurare, la despăgubiri, s-a constatat că această societate

nu a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 127 din 27 mai 2010 a Curții

de Apel Craiova, prin care s-a stabilit obligarea sa directă la despăgubiri.

În opinia instanței

de apel, chiar dacă inculpatul, în apelul pe latură civilă, a solicitat

obligarea sa alături de asigurător la plata despăgubirilor, acest aspect nu

poate constitui motiv de admitere, întrucât s-ar încălca dispozițiileart. 372

alin. (1) C. proc. pen., cu privire la neagravarea situației în propriul apel.

În ceea ce

privește cheltuielile judiciare, ca unic motiv de apel al asigurătorului

(solicitându-se înlăturarea obligării Ia plata în solidar cu inculpatul,

deoarece s-a apreciat că numai acesta trebuie obligat la plata respectivelor

cheltuieli), s-a menționat că aceste cheltuieli nu au fost date prin apreciere,

ci prin calculul sumelor ce au fost cheltuite la urmărirea penală și în faza de

judecată, fiind rezultatul prin calcul matematic.

declarate, părțile civile B.A., B.B., B.O.M. și B.D. au solicitat majorarea

daunelor morale, partea civilă B.D. solicitând și majorarea rentei globale, de

la data comiterii faptei și până în prezent, ca efect al unei perioade mai mari

de timp trecute până în prezent.

În ceea ce

privește acordarea daunelor morale, instanța de apel a făcut precizarea că

acestea nu au ca scop acoperirea unui prejudiciu moral, ci doar ameliorarea,

într-o măsură cât mai apropiată de suferința încercată, suferință pe care

instanța nu o poate cuantifica în nici un mod. În acest context, s-a apreciat

că majorarea daunelor morale acordate persoanelor mai apropiate de victimă,

este o măsură menită să compenseze corespunzător prejudiciul moral încercat.

Prin urmare, s-a arătat că se vor admite apelurile părților civile B.A. și B.D.,

se va dispune numai majorarea daunelor morale acordate acestor părți civile, de

la 50.000 RON la 60.000 RON, considerat un cuantum care asigură într-o mai mare

măsură compensarea prejudiciului moral. În ceea ce privește prestația globală,

de la data faptei (28 martie 2008) și până la data prezentei decizii, acordată

părții civile B.D., aceasta a fost numai recalculată la zi (numai suma

totalizatoare).

De asemenea,

s-a apreciat că apelurile părților civile B.B. și B.O.M., prin care au

solicitat majorarea daunelor morale, sunt nefondate, prin menținerea aceleiași

motivări pe baza căreia se vor admite apelurile celorlalte părți civile,

subliniind încă odată că daunele morale, prin cuantumul lor, nu pot acoperi

prejudiciul suferit, context în care instanța apreciază că, așa cum au fost

acordate de instanța de fond, își pot atinge scopul compensatoriu.

Împotriva deciziei

instanței de apel au declarat recurs asigurătorul, inculpatul și părțile

civile.

Recurenții au

depus la dosar motive scrise de recurs, fiind invocate cazurile de casare

prevăzute de art. 385

9

pct. 9, 10, 17, 17

1

(17

2

)

și 18, părțile civile, art. 385

9

pct. 10, 14 și 17

1

(17

2

)

C. proc. pen., inculpatul; asigurătorul nu a indicat cazurile de casare și nici

nu s-a prezentat la judecarea recursurilor.

Recursurile

părților civile și inculpatului au fost admise, prioritar pentru motive de

legalitate (motive formale de recurs, art. 385

9

pct. 9 și 10 C.

proc. pen.), casată decizia instanței de apel și trimisă cauza spre rejudecare

la instanța de prim control judiciar pentru motivele ce se vor arăta.

Instanța de

apel este a doua instanță competentă să examineze cauza penală sub toate

aspectele de fapt și de drept, controlul judiciar exercitat de aceasta fiind

deosebit de important cu privire la legalitatea și temeinicia sentinței

instanței de fond.

Părțile

cauzei penale au exercitat calea de atac a apelului, fiind depuse la dosar

motive scrise prin care se aduceau numeroase critici sentinței atacate.

În condițiile

în care se declarase apel de părțile civile, atât pe latură penală, cât și pe

latură civilă [art. 362 lit. d) C. proc. pen.], dar și de inculpat, atât pe

latură, penală, cât și pe latură civilă [art. 362 lit. b) C. proc. pen.],

instanța de prim control judiciar avea obligația examinării tuturor aspectelor

penale și civile ale cauzei penale, având obligația potrivit art. 378 alin. (3)

C. proc. pen., să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate de

părți.

„Pronunțarea

instanței de apel asupra tuturor motivelor de apel invocate” presupune atât menționarea

fiecărui motiv de apel invocat, cât și prezentarea argumentelor în fapt și în

drept care au condus la aprecierea acestuia ca fiind întemeiat ori, dimpotrivă,

ca neîntemeiat. Numai în acest mod se poate conchide că, în mod real, instanța

a examinat fiecare motiv de apel, iar părțile pot înțelege soluția dispusă prin

hotărârea pronunțată. Aceeași obligație este valabilă și pentru situația în

care însăși instanța de apel apreciază, din oficiu, incidența unor motive

desființării, în totalitate sau în parte, a sentinței atacate.

În sfârșit,

prezenta cauză are și o particularitate constând în aceea că instanța de apel,

prin decizia penală nr. 11 din 23 ianuarie 2012, a rejudecat cauza în apel deoarece

Înalta Curte, prin decizia nr. 4493 din 13 decembrie 2010, a dispus, anterior,

această rejudecare tot pentru un motiv formal de casare (lipsa încheierii de

dezbateri). În această situație, Înalta Curte nu a mai examinat motivele

substanțiale de recurs ale părților (inculpat și părțile civile), fiind jurisprudențial

acceptată opinia potrivit căreia, în cazul casării pentru motive formale,

instanța de rejudecare va avea în vedere și motivele substanțiale de recurs ale

părților, tocmai pentru a se evita, dacă se constată temeinicia criticilor, repetarea

soluționării greșite a unora dintre aspectele de fapt și de drept criticate.

Chiar dacă nu

este obligatorie acceptarea acestei opinii jurisprudențiale, este însă

obligatorie respectarea dispozițiilor legale anterior menționate, precum și

cele prevăzute de art. 383 alin. (1) C. proc. pen.

Numai în

acest fel, pe de o parte, inculpatul și părțile civile sunt convinse că

instanța a examinat, cu adevărat, fiecare motiv de apel, iar, pe de altă parte,

sunt asigurate premisele realizării controlul judiciar exercitat de instanța de

recurs.

În consecință,

rejudecând apelurile, Înalta Curte a dispus ca instanța de prim control

judiciar sa examineze fiecare motiv de apel invocat de inculpat și de părțile

civile, sub ambele laturi ale cauzei, cererile formulate cu privire la

încadrarea juridică, cu privire la înlăturarea sau nu a unor mijloace de probă,

la examinarea coroborată a tuturor probelor administrate în cursul procesului

penal; de asemenea, să examineze cererea părților civile cu privire la

incidența unor decizii ale Înaltei Curți, de Casație și Justiție pronunțate în

soluționarea recursurilor în interesul legii, precum și toate celelalte critici

de legalitate și temeinicie ale sentinței atacate arătate în motivele de apel.

Totodată,

instanța de apel, pentru legala și temeinica soluționare a cauzei penale va

putea administra, din oficiu, sau la cererea părților, orice probă apreciată ca

utilă, concludentă și pertinentă.

Așa cum s-a

menționat, asigurătorul nu a indicat cazurile de casare, în sinteză exprimând

critici cu privire la obligarea sa directă la plata despăgubirilor civile (iar

nu prin obligarea solidară a inculpatului și a asigurătorului), cu privire la

lipsa expunerii criteriilor care au stat la baza stabilirii sumelor pentru

daune morale, dar și cu privire Ia sumele acordate cu titlu de despăgubiri

pentru daune materiale.

Așa cum a

constatat și instanța de apel, asigurătorul nu a exercitat calea de atac a

recursului în primul ciclu procesual cu privire la obligarea sa exclusivă la plata

despăgubirilor civile către părțile civile (pentru daune materiale și daune

morale), iar nu în solidar cu inculpatul, rejudecarea cauzei având loc ca urmare

a admiterii recursurilor declarate de inculpat și de părțile civile. Cu privire

la sumele acordate cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale se constată

că instanța de apel, cu ocazia rejudecării, nu a modificat cuantumul, acestora.

De asemenea, nici criteriile pe baza cărora se stabilesc despăgubirile pentru

daune morale nu au fost criticate de către asigurător prin exercitarea

recursului împotriva deciziei date în primul ciclu procesual. Așa cum a reținut

și instanța de apel, apelul asigurătorului s-a referit numai la obligarea la

plata cheltuielilor judiciare (solicitându-se înlăturarea obligării la piața în

solidar cu inculpatul, deoarece s-a apreciat că numai acesta trebuie obligat la

plata respectivelor cheltuieli), nu și la celelalte aspecte ale laturii civile.

În sfârșit,

așa cum rezultă din înscrisul de la poziția procesuală a asigurătorului SC

A.R.A. SA București a fost în sensul că, în temeiul legii și contractului de

asigurare, este de acord cu acoperirea prejudiciului cauzat de inculpat pană la

o limită de 150.000 euro pentru pagube materiale și până la o limită de 750.000

euro pentru vătămare corporală și decese, inclusiv pentru prejudicii fără

caracter patrimonial.

Potrivit art.

385

17

alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (3) C. proc. pen.,

actul procedural de la care procesul penal își va relua cursul este încheierea

din 5 decembrie 2011, cu reținerea împrejurării depunerii la dosar a avizului

solicitat I.N.M.L.

Față de cele

arătate, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. c), respectiv pct. 1 lit.

a) C. proc. pen., precum și art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost respins ca

inadmisibil recursul declarat de asigurătorul SC A.R.A. SA București prin SC

A.R.A. SA Târgu Jiu împotriva deciziei penale nr. 11/A din 23 ianuarie 2012 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Au fost

admise recursurile declarate de părțile civile B.A., B.O.M., B.B.,. B.D. și de

inculpatul V.S. împotriva aceleiași decizii;

A fost casată

decizia atacată și s-a dispus rejudecarea apelurilor declarate de părțile

civile B.A., B.O.M., B.B., B.D. și de inculpatul V.S. de Curtea de A București.

A fost

obligat recurentul-asigurător SC A.R.A. SA București prin SC A.R.A. SA Târgu Jiu

la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de

200 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

În rejudecarea

apelurilor, examinând sentința penală apelată, în raport de motivele invocate

cât și din oficiu, conform art. 371 C. proc. pen., Curtea a constatat că

apelurile declarate de inculpatul V.S. și de părțile civile B.A., B.B., B.O.M.

și B.D. sunt fondate iar apelul declarat, de asigurătorul SC A.R.A. SA prin SC

A.R.A. SA, Sucursala Târgu Jiu este inadmisibil pentru următoarele

considerente:

Instanța de

fond a reținut corect situația de fapt, dând o încadrare juridică

corespunzătoare, din probele administrate pe parcursul procesului penal

rezultând fără echivoc vinovăția inculpatului V.S. cu privire la infracțiunile

pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel, la

data de 28 martie 2008, inculpatul nu a fost planificat de serviciu, fapt

pentru care dimineața a însoțit pe fiica sa la grădinița din Târgu Jiu,

deplasarea făcând-o cu mijloace de transport în comun întrucât autoturismul său

era defect.

În aceeași zi

urma să participe la masa organizată în punctul L.N. din apropierea râului S., de

colegul său G.C., începând cu ora 16:00.

Pe la orele

15:50-15:55 s-a deplasat cu un taxi la locul întâlnirii. Aici l-a găsit pe

colegul și prietenul său, T.M., deținătorul autoturismului X1 și l-a rugat să-i

împrumute mașina pentru o perioadă scurtă de timp. Acesta a fost de acord cu

solicitarea, fără a constata că inculpatul ar fi sub influența băuturilor

alcoolice.

Pe Ia orele

17:35, V.S. s-a deplasat cu autovehiculul amintit pe strada B., din Târgu Jiu,

rulând cu o viteză excesivă spre podul T., neadaptând viteza de deplasare la

condițiile de trafic, astfel că a intrat în curba la dreapta, deosebit de

periculoasă (semnalizata corespunzător), situată în vecinătatea bazei sportive B1,

a depășit axul șoselei și a intrat în coliziune cu autoturismul X2, condus

regulamentar de victima D.B., în care se afla și partea vătămată B.D.

Datorită

impactului puternic și masei autovehiculul X1, autoturismul X2 a fost împins

spre înapoi și s-a oprit pe acostament, în aceste împrejurări fiind avariat

ușor și autoturismul X3, condus de martora P.O., ce circula în urma celui

condus de victima D.B.

În apropierea

locului coliziunii a oprit și martorul B.F.D., ce a anunțat prin telefonul de

urgență 112 producerea accidentului.

Ambulanțele

sosite în zonă au transportat victimele D.B. și B.D. la Spitalul J. Gorj, care

au fost duse în ziua următoare Ia un spital din Timișoara.

La ora 18:51,

inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 0,70 mg/litru

alcool în aerul expirat.

I-au fost

recoltate și probe de sânge, Ia orele 19:00 și 20:00, alcoolemiile calculate

fiind de 1,25 gr.‰ și respectiv 1,10 gr.‰.

Victima D.B.

a decedat în ziua de 20 mai 2008 la. Spitalul C.J.U. Timișoara.

Din raportul

medico-legal din 20 iunie 2008 al l.M.L. Timișoara a rezultat că moartea lui D.B.

a fost violentă, că ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute,

consecutive unui politraumatism cu fracturi costale, ruptură de diafragm,

fracturi de bazin și antebraț drept, complicat în evoluție cu bronhopneumonie,

sepsis sever și insuficiență multiplă de organe și că leziunile de violență

constatate s-au putut produce prin lovire cu și de corp contondent, posibil în

cazul unui accident de trafic rutier.

Raportul de

constatare medico-legală din 29 mai 2008 emis de Serviciul de Medicină Legală

Gorj a concluzionat că leziunile produse lui B.D. au necesitat pentru vindecare

45-50 zile de îngrijiri medicale.

Prin raportul

de nouă expertiză medico-legală emis de I.M.L. Craiova s-a concluzionat că

numitul B.D., prezintă leziuni de violență ce necesită 45-50 zile de îngrijiri

medicale și diagnosticul: fractură de cotil stâng în curs de consolidare, coxartroză

stângă secundară, deficiență locornotorie accentuată, incapacitate adaptativă

70% pentru 6 luni, acesta prezentând infirmitate fizică temporară și având

capacitatea de muncă scăzută corespunzător gradului II de invaliditate pentru 6

luni de la data prezentei după care va fi reexaminat, acest raport fiind avizat

de către Comisia de control și avizare a actelor medico-legale de pe lângă I.M.L.

Craiova.

Raportul de

expertiză tehnică auto a concluzionat printre altele că viteza de deplasare a

autoturismului condus de inculpat în momentul impactului era de 85-95 km/h și

că starea de pericol a fost creată de către conducătorul acelui autoturism,

având diminuată capacitatea de a conduce autovehicule și circulând cu o viteză

mult mai mare decât viteza maximă admisă pe porțiunea de drum pe care a avut

loc accidentul, deoarece se afla sub influenta băuturilor alcoolice (alcoolemie

mai mare de 0,8 g ‰), nu a mai putut menține autoturismul pe care îl conducea

în limitele benzii de sens, pătrunzând pe contrasens, unde a intrat în

coliziune cu autoturismul ce circula din sens opus condus de victima D.B.,

acesta neputând evita producerea accidentului prin nicio manevră efectivă.

Inculpatul,

în cursul urmăririi penale, a declarat că nu a consumat băuturi alcoolice în

ziua de 28 martie 2008, anterior orei 16:15, că la acea oră se afla la locuința

martorului B.M.I., unde se deplasase cu mașina împrumutată de la T.M., după ce

martorul îl sunase pe telefonul mobil, că acolo a consumat 100 ml coniac și 500

ml vin și a servit masa, iar pe la orele 17:15 a fost sunat pe același telefon

de soacra sa, anunțându-l că trebuie să ajungă acasă un topometrist pentru a

face măsurători cu privire la un teren aflat în spatele casei, însă aceste

apărări au fost înlăturate în mod justificat având în vedere că de la telefonul

fix aparținând familiei inculpatului nu au fost efectuate apeluri către

telefonul mobil al inculpatului, martorul B.M.I. nu l-a apelat pe inculpat la

data de 28 martie 2009, convorbiri între aceștia fiind efectuate a doua zi,

soacra inculpatului a declarat că acesta nu a venit acasă în acea zi, iar

topograful a precizat că a efectuat măsurători în vecinătatea locuinței

inculpatului, fără a avea discuții în ziua respectivă cu acesta. Ulterior,

inculpatul a precizat că folosea două telefoane mobile și a folosit în acea

perioadă și alte cartele reîncărcabile și, în timp ce se afla acasă la locuința

martorului B.M.I., a fost sunat de altcineva, nu de soacra sa, în legătură cu

topograful.

În fața

instanței de fond, inculpatul a arătat că până la ora 15:30 nu a consumat băuturi

alcoolice, pe la ora 16:00 ajungând cu taxi-ul într-o locație numită L.N., unde

fusese invitat, de către un coleg al său, G.C., cu ocazia unei aniversări, a

stat 10-15 minute acolo, după care a plecat cu mașina acestui coleg pe care

tocmai o împrumutase, plecând apoi la domiciliul martorului B.M.I. care îl

sunase, precizând că acest martor i-a pus masa, servind o porție de pilaf, 100

ml de coniac și 500 ml de vin roșu. A mai arătat inculpatul că în jurul orelor

16:45-16:50 a fost sunat de topograf în timp ce se afla acasă la martorul B.M.I.

cu care vorbise în prealabil să-i efectueze niște măsurători. Cu privire la

aspectul părăsirii locului accidentului, a arătat că a plecat pentru câteva

minute acasă la un coleg, martorul T.C., care locuiește Ia o distanță de 20 de

metri de locul incidentului, unde a băut o cană de apă, fapt confirmat de

martorul T.C.

Declarațiile

inculpatului cu privire la acțiunile sale din ziua de 28 martie 2008 nu sunt

constante și dovedesc încercarea acestuia de a zădărnici aflarea adevărului,

respectiv faptul că anterior orei 16:00 a consumat băuturi alcoolice.

Depoziția

martorului B.M.I. este subiectivă, acesta fiind prietenul inculpatului și nu

este confirmată de niciun alt martor.

Lucrătorii de

poliție sosiți la locul accidentului, audiați în calitate de martori au

constatat că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice, fapt

confirmat de aparatul etilotest, precum și de martorii prezenți la locul

accidentului.

Inculpatul a

contestat valoarea alcoolemiei avute la momentul producerii accidentului, solicitând

calcului retroactiv al acesteia.

Prin raportul

de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei din

data de 15 mai 2009 emis de I.N.M.L., s-a apreciat că la data de 28 martie 2008

la ora 17:30 inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în creștere de

cea.0,55 g ‰, cu mențiunea că rezultatele obținute au caracter strict teoretic

și nu pot fi considerate ca având valoare certă din punct de vedere

medico-legai.

Prin raportul

de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei din

data de 10 martie 2010 emis de I.N.M.L., pe baza acelorași date de consum care

se regăsesc în R.E.M.L. din 2009, singurul parametru modificat fiind înălțimea

de 175 cm față de 170 cm în expertiza anterioară, s-a apreciat că la data de 28

martie 2008 Ia ora 17:30 inculpatul a avut o alcoolemie teoretică în creștere

de cea.0,65 gr.‰, cu mențiunea că rezultatele obținute au caracter strict

teoretic și nu pot fi considerate ca având valoare certă din punct de vedere

medico-legal.

Comisia de avizare

și control din cadrul I.N.M.L. din data de 30 noiembrie 2011 a aprobat ambele

expertize medico-legale cu precizările că nu există nicio metodă științifică

prin care să se poată stabili alcoolemia reală retroactiv, prin această expertiză

stabilindu-se o valoare teoretică a unei alcoolemii retroactive, posibil a

exista, numai în varianta de consum luată în calcul. S-a considerat că

rezultatele obținute nu au valoare probatorie medico-legală, neavând

certitudinea realității lor, ele fiind doar rezultatul unui calcul teoretic,

transpus grafico-matematic.

Prin urmare,

în mod corect, prima instanță a stabilit culpa exclusivă a inculpatului în

producerea accidentului datorată vitezei excesive de deplasare, precum și

diminuării reflexelor prin consumul de alcool, alcoolemia inculpatului

depășind, limita legală prevăzută de lege, înlăturând rapoartele medico-legale

privind calculul retroactiv al alcoolemiei.

Curtea a

constatat că metoda calculului retroactiv al alcoolemiei oferă valori teoretice

aproximative, pe baza acestui calcul neputându-se determina o valoare certă a

alcoolemiei, astfel cum se întâmplă în cazul analizei probelor biologice,

alcoolemia rezultată din probele biologice este determinată prin măsurători

directe, iar calculul retroactiv presupune aprecieri ale specialiștilor bazate

pe experiment și observație, aspect precizat în mod expres și în cuprinsul celor

două rapoarte de expertiză medico-legală, precum și în avizul Comisiei de avizare

și control din cadrul I.N.M.L.

Mai mult,

acest calcul teoretic are la bază date furnizate de inculpat legate de perioada

consumului de alcool, cantitatea și felul băuturilor consumate, ingestia de

alimente, ceea ce face ca aceste expertize să nu aibă caracterul unor probe

științifice, singura probă care oferă rezultate indubitabile fiind cea

determinată prin analiza sângelui la momentul prelevării.

Cu privire la

pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunile comise, Curtea a constatat

că se impune aplicarea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1)

lit. a) C. pen., acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale și având o

conduită foarte bună anterior săvârșirii faptei, cu consecința coborârii

acestora sub minimul special prevăzut de lege, astfel fiind atins scopul

pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

Cererea

părții civile B.D. de reținere a alin. (4

1

) al art. 184 C. pen. nu a

putut fi primită întrucât starea de ebrietate trebuie apreciată în funcție de

anumiți factori, aflarea sub influența băuturilor alcoolice neputând determina

în mod automat starea de ebrietate.

Astfel, din

buletinul de examinare clinică însoțitor al recoltării probelor biologice rezultă

că manifestările neurologice ale inculpatului erau normale, vorbirea era clară,

comportarea era ordonată, era orientat în timp și spațiu, precum și concentrat,

iar judecata era coerentă.

Fata de cele

expuse, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile

declarate de inculpatul V.S. și de părțile civile B.A., B.B., B.O.M. și B.D.

împotriva sentinței penale nr. 167 din 16 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul

Gorj în Dosarul nr. 10444/95/2008.

S-a

desființat în parte sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:

S-a

descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată

incalpatului V.S. în pedepsele componente și sporul de 6 luni închisoare, pe

care Ie-a repus în individualitatea lor.

S-a înlăturat

aplicarea sporului de 6 luni închisoare.

În baza art.

178 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C.

pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.S. la

pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art.

184 alin. (2) și (4) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și

art. 76 alin. (1) lit. e) teza l C. pen. a fost condamnat inculpatul V.S. la

pedeapsa de 5 luni închisoare.

În baza art.

87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.S. la

pedeapsa de 10 luni închisoare.

În baza art.

33 lit. b) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit cele trei pedepse

aplicate, în final inculpatul V.S. va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani

închisoare.

În baza art.

71 C. pen. a fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 4 lit. a)

teza a ll-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

Curtea a

apreciat că, față de circumstanțele concrete ale cauzei, numai prin executarea

pedepsei în regim de detenție poate fi realizată reeducarea inculpatului.

A înlăturat

obligarea inculpatului de la plata despăgubirilor acordate tuturor părților

civile și de la plata rentei, menținând obligarea asigurătorului potrivit

deciziei nr. 1/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile

unite.

Curtea a

constatat că despăgubirile materiale acordate de instanța de fond părților

civile sunt dovedite cu martori și înscrisuri.

Astfel,

moștenitorii victimei D.B. au efectuat cheltuieli legate, de spitalizarea

acestuia și ulterioare decesului, respectiv transportul defunctului de la Timișoara

la Târgu Jiu, organizarea înmormântării și a parastaselor.

Partea civilă

B.D. a efectuat cheltuieli în spital privind tratamentul medicamentos, hrana

suplimentară, cârja achiziționată, însoțitorul, precum și determinate de

necesitatea de a angaja alte persoane pentru a munci în gospodărie.

În privința

rentei lunare solicitate, având în vedere concluziile raportului de expertiză

medico-legală, raportat la veniturile lunare pe care partea civilă B.D. le

realiza constant, Curtea a apreciat că renta lunară acordată de prima instanță

este de natură a suplini scăderea capacității de muncă a acestuia.

Solicitarea

de actualizare a daunelor materiale în raport cu indicele de inflație, s-a

apreciat că reprezintă o cerere nouă în apel, astfel