ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3147/2013

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 167 din 16 iunie 2009 a Tribunalului Gorj, secția penală, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din art. 178 alin. (1), (2) și (3) C. pen., art. 184 alin. (2) și (4) C. pen și art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 modificată și completată prin O.U.G. nr. 69/2007 în art. 178 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 184 alin. (2) și (4) C. pen., ca neîntemeiată, cerere formulată de inculpatul V.S. În baza art. 178 alin. (1), (2) și (3) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.S. la 5 ani închisoare. În baza art. .184 alin. (2) și (4) C. pen. a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare.

În baza art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 modificată și completată prim O.U.G. nr. 69/2007 a fost condamnat pe același inculpat la 3 ani închisoare. În baza art. 33, 34 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care se adaugă un spor de 6 luni urmând să execute 5 ani și 6 luni închisoare. S-au interzis inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. A fost obligat inculpatul în solidar cu asigurătorul SC A.R.A. SA București la despăgubiri civile către Spitalul C.J.U. Timișoara cu dobânzile legale cu titlu de cheltuieli de spitalizare a părții vătămate B.D. și a victimei D.B.

A fost obligat pe același inculpat în solidar cu asigurătorul SC A.R.A. SA București la despăgubiri civile către Spitalul J. Târgu Jiu cu dobânzile legale aferente cu titlu de cheltuieli de spitalizare a părții vătămate B.D. și a victimei D.B. A fost obligat inculpatul în solidar cu asigurătorul SC A.R.A. SA București la despăgubiri civile pentru daune materiale și daune morale către părțile civile B.D. și către partea civilă B.A., B.B. și B.O.M. De asemenea, a fost obligat inculpatul în solidar cu asigurătorul SC A.R.A. SA București la o sumă totalizatoare (de la data faptei la data pronunțării hotărârii) și în continuare, la 1.500 RON lunar până la încetarea stării de nevoie. A fost obligat inculpatul în solidar cu SC A.R.A.

SA cheltuieli judiciare statului. Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 230/P/2008 din 28 iulie 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj a fost trimis în judecată inculpatul V.S., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 178 alin. (1), (2) și (3), art. 184 alin. (2) și (4) C. pen. și art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, modificată și completată prin O.U.G. nr. 69/2007. Prin actul de inculpare a fost reținută următoarea stare de fapt: Inculpatul V.S. era încadrat ca agent de poliție Ia Biroul de Investigații Criminale din cadrul Poliției Municipiului Târgu Jiu, având calitatea de organ al poliției judiciare. În ziua de 28 martie 2008, inculpatul nu a fost planificat de serviciu, fapt pentru care dimineața a însoțit pe fiica sa minoră la grădinița din Târgu Jiu, deplasarea făcând-o cu mijloace de transport în comun, întrucât autoturismul său era defect.

În aceeași zi urma să participe Ia masa organizată în punctul L.N. din apropierea râului S., de colegul său G.C., începând cu ora 16:00. Anterior, a consumat băuturi alcoolice și pe la orele 15:50-15:55 s-a deplasat cu un taxi la locul întâlnirii. Aici l-a găsit pe colegul și prietenul său T.M., deținătorul autoturismului X1, și l-a rugat să-i împrumute mașina pentru o perioadă scurtă de timp. T.M. a fost de acord cu solicitarea, fără a constata că inculpatul este sub influența băuturilor alcoolice. Pe la orele 17:35, inculpatul V.S.

s-a deplasat cu autovehiculul amintit pe strada B.,din Târgu Jiu, rulând cu o viteză excesivă spre podul T. (peste 100 km/h), neadaptând viteza de deplasare la condițiile de trafic (circulație intensa localitate), astfel că a intrat în curba la dreapta, deosebit de periculoasă (semnalizata corespunzător), situată în vecinătatea bazei sportive B1, a depășit axul șoselei și a intrat în coliziune cu autoturismul X2, condus regulamentar de victima D.B., în care se afla și partea vătămată B.D. Datorită impactului puternic și masei autovehiculului X1, autoturismul X2 a fost împins spre înapoi și s-a oprit pe acostament, în aceste împrejurări a fost avariat ușor și autoturismul X3, condus de martora P.O., ce circula în urma celui condus de victima D.B.

În apropierea locului coliziunii a oprit și martorul B.F.D.,ce a anunțat prin telefonul de urgență 112 producerea accidentului. Ambulanțele sosite în zonă au transportat pe victimele D.B. și B.D. la Spitalul J. Gorj, ce au fost transportate în ziua următoare la spitalul din Timișoara. Inculpatul V.S. a rămas la fața locului și nu a mai consumat băuturi alcoolice. La ora 18:51, a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 0,70 mg/litru alcool în aerulexpirat. l-au fost recoltate și probe de sânge, la orele 19:00 și 20:00, alcoolemiile calculate fiind de 1,25 gr.‰ și respectiv 1,10 gr. ‰. Victima D.B. a decedat în ziua de 20 mai 2008 la Spitalul C.J.U. Timișoara. Din raportul medico-legal din 20 iunie 2008 al I.M.L Timișoara rezultă că moartea lui D.B.

a fost violentă, că ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, consecutive unui politraumatism cu fracturi costale, ruptură de diafragm, fracturi de bazin și antebraț drept, complicat în evoluție cu bronhopneumonie, sepsis sever și insuficiență multiplă de organe și că leziunile de violență constatate s-au putut produce prin lovire cu și de corp contondent posibil în cazul unui accident de trafic rutier: În legătură cu victima B.D., Serviciul de Medicină Legală Gorj a concluzionat că leziunile produse acesteia au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale pe o perioadă de 45-50 zile (raport de constatare medico-legală din 29 mai 2008), fără a ține seama de incapacitatea sa de muncă de peste 90 zile și de actuala sa stare medicală (folosește cârje).

Pentru aceste motive, s-a cerut aceluiași serviciu completarea raportului de constatare medico-legală precizat anterior. În perioadele de internare a victimelor D.B. și B.D. în Spitalul J. Târgu Jiu au fost efectuate cheltuieli în cuantum de 614,8 RON și respectiv de 139,05 RON. La Spitalul C.J.U. Timișoara cheltuielile au fost de 25.386,31 RON, pentru D.B. și de 4.643,3 RON, pentru B.D. Pentru stabilirea dinamicii accidentului de circulație din după-amiaza de 28 martie 2008, a cauzelor a posibilităților de evitare a acestuia s-a dispus și efectuat o expertiză tehnică auto, care a concluzionat printre altele că viteza de deplasare a autoturismului, condus de inculpat în momentul impactului era de 85-95 km/h, și că starea de pericol a fost creată de către conducătorul acelui autoturism, având diminuată capacitatea de a conduce autovehicule și circulând cu o viteză mult mai mare decât viteza maximă admisă pe porțiunea de drum pe care a avut loc accidentul.

S-a reținut că inculpatul V.S., datorită vitezei și consumului de alcool, nu a mai putut menține autoturismul pe care îl conducea în limitele benzii sale de mers, pătrunzând pe contrasens, unde a intrat în coliziune cu autoturismul condus de victima D.B. și că aceasta nu putea evita producerea accidentului prin nici o manevră efectivă.

S-a mai reținut prin actul de inculpare că prin declarațiile date în cursul urmăririi penale inculpatul V.S., a susținut că nu a consumat băuturi alcoolice în ziua de 28 martie 2008, anterior orei 16:15, că la acea oră se afla la locuința martorului B.M.I., unde se deplasase cu mașina împrumutată de la T.M., după ce martorul îl sunase pe telefonul mobil că acolo a consumat 100 ml coniac și 500 ml vin și a servit masa, iar pe la orele 17:15 a fost sunat pe același telefon de soacra sa, anunțându-l că „trebuie să ajungă acasă un topometrist la un teren aflat în spatele casei.” Inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize tehnice auto și recalcularea alcoolemiei la ora producerii accidentului (17 37 ), în raport de datele furnizate.

Verificând, susținerile inculpatului și ale martorului B.M.I. s-a stabilit că sunt nesincere, probele administrate relevând următoarele aspecte: - inculpatul V.S. i-a motivat numitului T.M. că urma să se deplaseze cu mașina împrumutată la locuința sa din comuna T. pentru a se întâlni cu un topometrist, susținere infirmata de proprietarul autoturismului X1: - de la telefonul Y1, aparținând familiei inculpatului nu a fost apelat telefonul Y2 în ziua de 28 martie 2008; dimpotrivă, telefonul fix menționat a fost apelat de utilizatorul telefonului Y3 (inc. V.S.), la orele 09:53 și 17:01 din 28 martie 2008. - martorul B.M.I. nu I-a apelat pe inculpat în ziua de 28 martie 2009, convorbiri dintre cei doi fiind înregistrate din ziua următoare; - martora R.A., soacra inculpatului, a declarat că nu a folosit telefonul Y1, în ziua de 28 martie 2009, că V.S.

nu a venit la domiciliu în acea zi și că pe la orele 17:00 l-a ajutat la măsurători pe un bărbat ce s-a deplasat la un teren învecinat; - martorul R.R., asociat la SC D.C. SRL Târgu Jiu, a efectuat măsurători în primăvara anului 2008, la solicitarea lui M.C., pe un teren aflat în vecinătatea locuinței lui V.S., fără a avea discuții prealabile cu acesta. În raport de aceste aspecte, prin ordonanța din 26 iunie 2008, a fost respinsă cererea inculpatului de efectuare a unei expertize medico-legale pentru recalcularea alcoolemiei de 1,25 gr.‰, stabilită la ora 19:00 în ziua de 28 martie 2008. La finalizarea cercetărilor, inculpatul, luând cunoștință de actele de urmărire penală a revenit la cele declarate inițial, invocând aspecte noi, ce nu conduc la concluzia că deplasarea sa pe strada B. din municipiul Târgu Jiu, pentru a ajunge la locuința sa din comuna T., era motivată de întâlnirea cu un topometrist.

În aceste condiții s-a reținut că inculpatul a condus autoturismul X1 pe strada B. din municipiului Târgu Jiu în după amiaza zilei de 28 martie 2009, având în sânge o alcoolemie mai mare de limita legală (la ora accidentului alcoolemia putând fi de circa 1,40-1,45 gr.‰) și a provocat intrarea în coliziune cu autoturismul în care se aflau victimele D.B. și B.D., ce au suferit leziuni grave, chiar letale pentru prima victimă. Cu ocazia cercetării judecătorești, a fost ascultat, inculpatul, martorii din acte, cât și cei propuși de moștenitorii victimei D.B. și de către partea vătămată B.D., moștenitorii victimei și partea vătămată constituindu-se părți civile în cauza de față. Părțile civile au solicitat a se dispune instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpatului în vederea asigurării recuperării despăgubirilor civile solicitate, dar pe parcursul procesului penal au revenit la această cerere, motivat de poziția procesuală a asigurătorului SC A.R.A.

SA București, care a fost de acord cu acoperirea prejudiciului cauzat de inculpat, în măsura probării, până la o limită maximă de 750.000 euro. Instanța de fond a reținut, pe baza probelor administrate în ambele faze procesuale, că la data de 28 martie 2008 inculpatul V.S., având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare de 0,80 gr.‰ a condus autoturismul X1 pe strada B. din municipiul Târgu Jiu cu o viteză excesivă într-o curbă și a intrat în coliziune cu autoturismul X2 condus regulamentar de victima D.B. determinând decesul acestuia și vătămarea corporală gravă a părții vătămate B.D. ce circula în același mijloc de transport.

S-a apreciat că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița fotografică și planșele fotografice, cu buletinul de analiză toxicologică, alcoolemie, cu rezultatul testului alcooltest printer, cu raportul de expertiză tehnică auto, cu raportul medico-legal (autopsia) cu actele medicale și medico-legale privind pe victimele D.B. și B.D., cu adresele unităților spitalicești Târgu Jiu și Timișoara, cu declarațiile părților vătămate, ale martorilor ce se coroborează cu declarațiile inculpatului la urmărirea penală și în fața de cercetare judecătorească, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 178 alin. (1), (2) și (3) C. pen., art. 184 alin. (2) și (4) C. pen.

și art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, modificată și completată prin O.U.G. nr. 69/2007, texte de lege în baza cărora inculpatul a fost condamnat la pedeapsa cu închisoarea. Pe latură civilă, instanța de fond a constatat în raport de cererile de constituire de părți civile că acestea sunt întemeiate, urmând ca inculpatul să fie obligat atât la despăgubiri civile, daune morale și cheltuieli de judecată în solidar cu asigurătorul SC A.R.A.

SA București, unitate care fiind introdusă în cauză, prin adresa din data de 23 octombrie 2008 depusă la dosarul cauzei a arătat că pentru vătămare corporală și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul și același accident indiferent de numărul persoanejor prejudiciate s-a stabilit pentru anul 2008 la un nivel de cel puțin 750.000 euro, echivalentul în RON la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, fiind de acord să plătească despăgubirile civile solicitate în măsura dovedirii acestora în solidar cu inculpatul. Pe latură civilă au fost audiați martorii S.A., S.I.M., P.A., B.M., A.V., A.M.C., propuși de moștenitorii victimei D.B., cât și martorii M.D.M.

și P.I. Inculpatul V.S. privitor la despăgubirile civile solicitate de părțile civile nu a solicitat probe în apărare, fiind de acord să despăgubească părțile civile în măsura dovedirii acestora. Cuantumul despăgubirilor civile a fost probat prin înscrisuri și depozițiile martorilor audiați pe latură, civilă. Despăgubirile materiale la care a fost obligat inculpatul către moștenitorii victimei D.B., constau în cheltuieli anterioare decesului cât și ulterioare decesului. Înainte de deces părțile vătămate au suportat cheltuielile din spital și intervențiile, chirurgicale, cheltuielile legate de transport Timișoara-Târgu Jiu, cheltuielile cu însoțitorii permanenți ai victimei D.B., asigurarea medicamentației, hrană suplimentară pe perioada spitalizării.

După decesul victimei au fost suportate toate cheltuielile legate de transportul decedatului de la Timișoara la Târgu Jiu, plătindu-se o firmă de pompe funebre pentru tron, accesorii și s-a organizat pomenile potrivit obiceiurilor locului atât cu ocazia înmormântării cât și pomenirile ulterioare, la 6 săptămâni, la o jumătate de an și monumentul funerar. La dosarul cauzei s-au depus acte justificative de către părțile civile prezentând succesiunea cheltuielilor efectuate și cuantumul acestora, precum și o detaliere a carierei victimei D.B. pentru aprecierea cuantumului daunelor morale. Din ansamblul probator pe latură civilă cu referire la daunele materiale solicitate atât de către moștenitorii victimei D.B.

cât și de partea vătămată B.D. s-a făcut dovada existenței prejudiciului material solicitat de către aceștia în cadrul procesului penal, astfel că se justifică obligarea inculpatului în solidar cu asigurătorul la despăgubirile solicitate. S-a apreciat că au fost probate și cuantumul despăgubirilor civile solicitate de B.D., respectiv suma de 20.000 RON, reprezentând cheltuielile efectuate de acesta prin spitale cu tratamentul medicamentos contravaloare cârjă, hrană suplimentară, însoțitor, muncile în gospodărie ce nu au mai putut fi făcute de către acesta fiind plătite alte persoane, beneficiul nerealizat prin neefectuarea lucrărilor particulare pe care le realiza constant. În ceea ce privește renta lunară, având în vedere, că partea vătămată B.D.

a necesitat un număr de 40-50 zile îngrijiri medicale, că are și în prezent o deficiență locomotorie accentuată o incapacitate adaptativă de 70% și o capacitate de muncă scăzută corespunzător gradului doi de invaliditate potrivit raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză de I.M.L. Craiova, raportat la veniturile lunare pe care le realiza constant s-a apreciat că este îndreptățit la o rentă periodică lunară de 1.500 RON începând cu data de 16 iunie 2009 data pronunțării prezentei sentințe și până la încetarea stării de nevoie și la o rentă globală de la data săvârșirii faptei și până la pronunțare în cuantum de 21.700 RON, sume la care inculpatul a fost obligat în solidar cu asigurătorul.

Partea vătămată B.D. a solicitat și 1.000.000 RON cu titlu de daune morale. S-a apreciat că suma solicitată este mare, dar se justifică totuși suma de 40.000 RON Ia care a fost obligat inculpatul în solidar cu asigurătorul, dat fiind traumele fizice suferite, așa cum rezultă din expertizele medico legale, incapacitatea locomotorie ce constituie o traumă psihică asupra părții vătămate. Privitor la daunele morale solicitate de părțile civile moștenitori ai victimei D.B. de câte 350.000 RON pentru fiecare, Tribunalul a apreciat că sunt prea mari fiind justificată pentru fiecare dintre părți suma de 50.000 RON cu titlul de daune morale, dat fiind durerea sufletească și trauma psihică pricinuită de decesul soțului, respectiv tatălui părților civile în urma accidentului rutier, sume la care inculpatul va fi obligat în solidar cu asigurătorul.

Cuantumul daunelor morale se apreciază și prin prisma carierei și personalității părții vătămate, a ceea ce a reprezentat acesta pentru familie și societate. Împotriva sentinței au declarat apel inculpatul V.S., părțile civile B.A., B.B., B.O.M. și B.D. și asigurătorul SC A.R.A. SA București prin SC A.R.A. SA, sucursala Târgu Jiu. Prin decizia penală nr. 127 din 27 mai 2010 a Curții de Apel Craiova s-au admis apelurile declarate de inculpat și partea civila B.D., s-a desființat sentința penală și, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică din art. 178 alin. (1), (2), (3) C. pen. în art. 178 alin. (1), (2) C. pen. condamnând pe inculpat la 3 ani închisoare. În baza art. 184 alin. (2) și (4) C. pen.

a fost condamnat pe inculpat la 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul va executa 3 ani închisoare. În baza art. 11 pct. 2 Iit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. A fost obligat asigurătorul la plata despăgubirilor civile către părțile civile Spitalul C.J.U. Timișoara și Spitalul J. Târgu Jiu, și către părțile civile B.D., B.A., B.O.M. și B.B. (daune morale și daune materiale), precum și la 1.500 RON lunar către partea civilă B.D. (o sumă totalizatoare până la data pronunțării și în continuare lunar până la încetarea stării de nevoie).

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. S-au respins apelurile declarate de asigurător și de părțile civile B.A., B.B. și B.O.M. Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs inculpatul V.S. și părțile civile B.A., B.B., B.O.M. și B.D. Prin decizia 4493 din 13 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-au admis recursurile declarate, s-a casat decizia și s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova. Prin sentința penală nr. 562 din 12 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis cererea formulată de părțile civile B.O.M., B.B., B.A. și B.D. și s-a strămutat judecarea cauzei la Curtea de Apel București, cu menținerea actelor îndeplinite.

Drept urmare, prin încheierea din 27 aprilie 2011 a Curții de Apel Craiova s-a înaintat dosarul la Curtea de Apel București. S-a menționat că cursul rejudecării în apel a cauzei, a fost audiat inculpatul, care și-a menținut declarațiile anterioare, arătând că a încercat să stea de vorbă cu victimele, dar a fost refuzat. De asemenea, i s-a pus în vedere că poate beneficia de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., iar inculpatul a arătat că nu recunoaște faptele, așa cum au fost reținute prin rechizitoriu, ci conform declarațiilor sale. La dosar au fost depuse înscrisuri în circumstantiere și, la cererea procurorului, s-a solicitat Comisiei de Control și Avizare din cadrul I.N.M.L „Mina Minovici”, avizarea celor două rapoarte de expertiză medico-legală efectuate în cauză.

Potrivit avizului Comisiei de avizare și control aflat la dosar instanță, inculpatul avea la momentul săvârșirii faptei, la ora 17:30, o alcoolemie în creștere de 0,65 gr.‰. Instanța de prim control judiciar, Curtea de Apel București, secția l penală, prin decizia penală nr. 11 din 23 ianuarie 2012, a dispus următoarele: A admis apelurile declarate de inculpatul V.S. și de către părțile civile B.A. și B.D., împotriva sentinței penale nr. 167 din 16 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj. A desființat, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând în fond: A descontopit pedeapsa principală rezultantă, de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului V.S. în pedepsele componente și sporul de 6 luni închisoare, pe care le repune în individualitatea lor.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de ucidere din culpă, din art. 178 alin. (1), (2) și (3) C. pen. În temeiul art. 178 alin. (1) și (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul V.S., la o pedeapsă de 3 ani închisoare. În temeiul art. 184 alin. (2) și (4) C. pen. a condamnat pe același inculpat, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare. În temeiul art. 33 lit. b), 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul V.S. sa execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare. A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a achitat inculpatul V.S.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. Sub aspectul laturii penale a obligat asigurătorul de răspundere civilă SC A.R.A. SA, potrivit contractului de asigurare, la plata către părțile civile a despăgubirilor civile (iar în cazul părților civile, persoane fizice cu titlu de despăgubiri pentru daune morale și daune materiale), către Spitalul C.J.U. Timișoara, pentru îngrijirile acordate părții civile B.D. și pentru îngrijirile acordate victimei D.B., sume la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată până la achitarea acestora, către Spitalul J. Târgu Jiu, pentru îngrijirea părții civile B.D. și pentru îngrijirea victimei D.B., sume la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată până Ia achitarea acestora, către către părțile civile B.D., B.A., B.O.M.

B.B. [către partea civilă B.D., la piața unei sumei totalizată la zi, cu titlu de prestație lunară, calculată de la data comiterii infracțiunii (28 martie 2008) și până la data hotărârii și, în continuare, Ia plata unei prestații lunare de câte 1.500 RON, până la încetarea stării de nevoie a părții civile]. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. A respins ca nefondate, apelurile declarate de părțile civile B.B. și B.O.M., și de către asigurătorul de răspundere civilă SC A.R.A. SA împotriva aceleiași sentințe penale. Pentru a dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut, cu ocazia rejudecării, următoarele: 1. Apelul inculpatului V.S. vizează schimbarea încadrării juridice în art. 178 alin. (1) și (2) C. pen.

și, legat de această cerere, achitarea conform art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, precum și aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special, având în vedere actele în circumstanțiere depuse. Pe latură civilă, inculpatul a cerut să fie obligat alături de asigurător la despăgubiri, arătând totodată că sunt exagerate cheltuielile judiciare statului. În opinia instanței de prim control judiciar, apelul declarat de inculpat a fost apreciat ca fondat, cu următoarele precizări: Pe latură penală, cererea de schimbare a încadrării juridice este corelată cu cererea de achitare formulată, care trebuie analizată mai întâi.

Astfel, pentru stabilirea alcoolemiei la momentul săvârșirii faptei, au fost efectuate două expertize medico-Iegale, cu concluzii contradictorii, asupra cărora s-a pronunțat și Comisia de avizare și control din cadrul I.N.M.L, concluzia finală fiind aceea că inculpatul, la ora 17:30 avea o alcoolemie în creștere de 0,65 gr.‰, deci sub limita legală, concluzie ce impune achitarea inculpatului conform art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru infracțiunile prevăzute la art. 87 din O.U.G. nr. 195/2001. Această dispoziție determină schimbarea încadrării juridice din art. 178 alin. (1), (2), (3) în art. 178 alin. (1), (2) C. pen., faptă pentru care a fost aplicată o pedeapsă corespunzătoare dispozițiilor art. 72 C. pen., ținând seama de limitele de pedeapsă, de împrejurările comiterii faptei, modul concret, dar și de datele personale ale inculpatului, conform înscrisurilor în circumstanțiere depuse la dosar.

S-a apreciat că latura civilă a cauzei urmează a fi analizată separat, cu privire la toate apelurile declarate de părțile civile. 2. Cu privire la apelul asigurătorului SC A.R.A. SA referitor la obligarea, conform contractului de asigurare, la despăgubiri, s-a constatat că această societate nu a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 127 din 27 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, prin care s-a stabilit obligarea sa directă la despăgubiri. În opinia instanței de apel, chiar dacă inculpatul, în apelul pe latură civilă, a solicitat obligarea sa alături de asigurător la plata despăgubirilor, acest aspect nu poate constitui motiv de admitere, întrucât s-ar încălca dispozițiileart. 372 alin. (1) C. proc.

pen., cu privire la neagravarea situației în propriul apel. În ceea ce privește cheltuielile judiciare, ca unic motiv de apel al asigurătorului (solicitându-se înlăturarea obligării Ia plata în solidar cu inculpatul, deoarece s-a apreciat că numai acesta trebuie obligat la plata respectivelor cheltuieli), s-a menționat că aceste cheltuieli nu au fost date prin apreciere, ci prin calculul sumelor ce au fost cheltuite la urmărirea penală și în faza de judecată, fiind rezultatul prin calcul matematic. 3. Prin apelurile declarate, părțile civile B.A., B.B., B.O.M. și B.D. au solicitat majorarea daunelor morale, partea civilă B.D. solicitând și majorarea rentei globale, de la data comiterii faptei și până în prezent, ca efect al unei perioade mai mari de timp trecute până în prezent.

În ceea ce privește acordarea daunelor morale, instanța de apel a făcut precizarea că acestea nu au ca scop acoperirea unui prejudiciu moral, ci doar ameliorarea, într-o măsură cât mai apropiată de suferința încercată, suferință pe care instanța nu o poate cuantifica în nici un mod. În acest context, s-a apreciat că majorarea daunelor morale acordate persoanelor mai apropiate de victimă, este o măsură menită să compenseze corespunzător prejudiciul moral încercat. Prin urmare, s-a arătat că se vor admite apelurile părților civile B.A. și B.D., se va dispune numai majorarea daunelor morale acordate acestor părți civile, de la 50.000 RON la 60.000 RON, considerat un cuantum care asigură într-o mai mare măsură compensarea prejudiciului moral.

În ceea ce privește prestația globală, de la data faptei (28 martie 2008) și până la data prezentei decizii, acordată părții civile B.D., aceasta a fost numai recalculată la zi (numai suma totalizatoare). De asemenea, s-a apreciat că apelurile părților civile B.B. și B.O.M., prin care au solicitat majorarea daunelor morale, sunt nefondate, prin menținerea aceleiași motivări pe baza căreia se vor admite apelurile celorlalte părți civile, subliniind încă odată că daunele morale, prin cuantumul lor, nu pot acoperi prejudiciul suferit, context în care instanța apreciază că, așa cum au fost acordate de instanța de fond, își pot atinge scopul compensatoriu. Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs asigurătorul, inculpatul și părțile civile.

Recurenții au depus la dosar motive scrise de recurs, fiind invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 9, 10, 17, 17 1 (17 2 ) și 18, părțile civile, art. 385 9 pct. 10, 14 și 17 1 (17 2 ) C. proc. pen., inculpatul; asigurătorul nu a indicat cazurile de casare și nici nu s-a prezentat la judecarea recursurilor. Recursurile părților civile și inculpatului au fost admise, prioritar pentru motive de legalitate (motive formale de recurs, art. 385 9 pct. 9 și 10 C. proc. pen.), casată decizia instanței de apel și trimisă cauza spre rejudecare la instanța de prim control judiciar pentru motivele ce se vor arăta. Instanța de apel este a doua instanță competentă să examineze cauza penală sub toate aspectele de fapt și de drept, controlul judiciar exercitat de aceasta fiind deosebit de important cu privire la legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond.

Părțile cauzei penale au exercitat calea de atac a apelului, fiind depuse la dosar motive scrise prin care se aduceau numeroase critici sentinței atacate. În condițiile în care se declarase apel de părțile civile, atât pe latură penală, cât și pe latură civilă [art. 362 lit. d) C. proc. pen.], dar și de inculpat, atât pe latură, penală, cât și pe latură civilă [art. 362 lit. b) C. proc. pen.], instanța de prim control judiciar avea obligația examinării tuturor aspectelor penale și civile ale cauzei penale, având obligația potrivit art. 378 alin. (3) C. proc. pen., să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate de părți. „Pronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor de apel invocate” presupune atât menționarea fiecărui motiv de apel invocat, cât și prezentarea argumentelor în fapt și în drept care au condus la aprecierea acestuia ca fiind întemeiat ori, dimpotrivă, ca neîntemeiat.

Numai în acest mod se poate conchide că, în mod real, instanța a examinat fiecare motiv de apel, iar părțile pot înțelege soluția dispusă prin hotărârea pronunțată. Aceeași obligație este valabilă și pentru situația în care însăși instanța de apel apreciază, din oficiu, incidența unor motive desființării, în totalitate sau în parte, a sentinței atacate. În sfârșit, prezenta cauză are și o particularitate constând în aceea că instanța de apel, prin decizia penală nr. 11 din 23 ianuarie 2012, a rejudecat cauza în apel deoarece Înalta Curte, prin decizia nr. 4493 din 13 decembrie 2010, a dispus, anterior, această rejudecare tot pentru un motiv formal de casare (lipsa încheierii de dezbateri).

În această situație, Înalta Curte nu a mai examinat motivele substanțiale de recurs ale părților (inculpat și părțile civile), fiind jurisprudențial acceptată opinia potrivit căreia, în cazul casării pentru motive formale, instanța de rejudecare va avea în vedere și motivele substanțiale de recurs ale părților, tocmai pentru a se evita, dacă se constată temeinicia criticilor, repetarea soluționării greșite a unora dintre aspectele de fapt și de drept criticate. Chiar dacă nu este obligatorie acceptarea acestei opinii jurisprudențiale, este însă obligatorie respectarea dispozițiilor legale anterior menționate, precum și cele prevăzute de art. 383 alin. (1) C. proc. pen. Numai în acest fel, pe de o parte, inculpatul și părțile civile sunt convinse că instanța a examinat, cu adevărat, fiecare motiv de apel, iar, pe de altă parte, sunt asigurate premisele realizării controlul judiciar exercitat de instanța de recurs.

În consecință, rejudecând apelurile, Înalta Curte a dispus ca instanța de prim control judiciar sa examineze fiecare motiv de apel invocat de inculpat și de părțile civile, sub ambele laturi ale cauzei, cererile formulate cu privire la încadrarea juridică, cu privire la înlăturarea sau nu a unor mijloace de probă, la examinarea coroborată a tuturor probelor administrate în cursul procesului penal; de asemenea, să examineze cererea părților civile cu privire la incidența unor decizii ale Înaltei Curți, de Casație și Justiție pronunțate în soluționarea recursurilor în interesul legii, precum și toate celelalte critici de legalitate și temeinicie ale sentinței atacate arătate în motivele de apel.

Totodată, instanța de apel, pentru legala și temeinica soluționare a cauzei penale va putea administra, din oficiu, sau la cererea părților, orice probă apreciată ca utilă, concludentă și pertinentă. Așa cum s-a menționat, asigurătorul nu a indicat cazurile de casare, în sinteză exprimând critici cu privire la obligarea sa directă la plata despăgubirilor civile (iar nu prin obligarea solidară a inculpatului și a asigurătorului), cu privire la lipsa expunerii criteriilor care au stat la baza stabilirii sumelor pentru daune morale, dar și cu privire Ia sumele acordate cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale.

Așa cum a constatat și instanța de apel, asigurătorul nu a exercitat calea de atac a recursului în primul ciclu procesual cu privire la obligarea sa exclusivă la plata despăgubirilor civile către părțile civile (pentru daune materiale și daune morale), iar nu în solidar cu inculpatul, rejudecarea cauzei având loc ca urmare a admiterii recursurilor declarate de inculpat și de părțile civile. Cu privire la sumele acordate cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale se constată că instanța de apel, cu ocazia rejudecării, nu a modificat cuantumul, acestora. De asemenea, nici criteriile pe baza cărora se stabilesc despăgubirile pentru daune morale nu au fost criticate de către asigurător prin exercitarea recursului împotriva deciziei date în primul ciclu procesual.

Așa cum a reținut și instanța de apel, apelul asigurătorului s-a referit numai la obligarea la plata cheltuielilor judiciare (solicitându-se înlăturarea obligării la piața în solidar cu inculpatul, deoarece s-a apreciat că numai acesta trebuie obligat la plata respectivelor cheltuieli), nu și la celelalte aspecte ale laturii civile. În sfârșit, așa cum rezultă din înscrisul de la poziția procesuală a asigurătorului SC A.R.A. SA București a fost în sensul că, în temeiul legii și contractului de asigurare, este de acord cu acoperirea prejudiciului cauzat de inculpat pană la o limită de 150.000 euro pentru pagube materiale și până la o limită de 750.000 euro pentru vătămare corporală și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial.

Potrivit art. 385 17 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., actul procedural de la care procesul penal își va relua cursul este încheierea din 5 decembrie 2011, cu reținerea împrejurării depunerii la dosar a avizului solicitat I.N.M.L. Față de cele arătate, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. c), respectiv pct. 1 lit. a) C. proc. pen., precum și art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de asigurătorul SC A.R.A. SA București prin SC A.R.A. SA Târgu Jiu împotriva deciziei penale nr. 11/A din 23 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală. Au fost admise recursurile declarate de părțile civile B.A., B.O.M., B.B.,. B.D. și de inculpatul V.S.

împotriva aceleiași decizii; A fost casată decizia atacată și s-a dispus rejudecarea apelurilor declarate de părțile civile B.A., B.O.M., B.B., B.D. și de inculpatul V.S. de Curtea de A București. A fost obligat recurentul-asigurător SC A.R.A. SA București prin SC A.R.A. SA Târgu Jiu la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiției. În rejudecarea apelurilor, examinând sentința penală apelată, în raport de motivele invocate cât și din oficiu, conform art. 371 C. proc. pen., Curtea a constatat că apelurile declarate de inculpatul V.S.

și de părțile civile B.A., B.B., B.O.M. și B.D. sunt fondate iar apelul declarat, de asigurătorul SC A.R.A. SA prin SC A.R.A. SA, Sucursala Târgu Jiu este inadmisibil pentru următoarele considerente: Instanța de fond a reținut corect situația de fapt, dând o încadrare juridică corespunzătoare, din probele administrate pe parcursul procesului penal rezultând fără echivoc vinovăția inculpatului V.S. cu privire la infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată. Astfel, la data de 28 martie 2008, inculpatul nu a fost planificat de serviciu, fapt pentru care dimineața a însoțit pe fiica sa la grădinița din Târgu Jiu, deplasarea făcând-o cu mijloace de transport în comun întrucât autoturismul său era defect.

În aceeași zi urma să participe la masa organizată în punctul L.N. din apropierea râului S., de colegul său G.C., începând cu ora 16:00. Pe la orele 15:50-15:55 s-a deplasat cu un taxi la locul întâlnirii. Aici l-a găsit pe colegul și prietenul său, T.M., deținătorul autoturismului X1 și l-a rugat să-i împrumute mașina pentru o perioadă scurtă de timp. Acesta a fost de acord cu solicitarea, fără a constata că inculpatul ar fi sub influența băuturilor alcoolice. Pe Ia orele 17:35, V.S. s-a deplasat cu autovehiculul amintit pe strada B., din Târgu Jiu, rulând cu o viteză excesivă spre podul T., neadaptând viteza de deplasare la condițiile de trafic, astfel că a intrat în curba la dreapta, deosebit de periculoasă (semnalizata corespunzător), situată în vecinătatea bazei sportive B1, a depășit axul șoselei și a intrat în coliziune cu autoturismul X2, condus regulamentar de victima D.B., în care se afla și partea vătămată B.D.

Datorită impactului puternic și masei autovehiculul X1, autoturismul X2 a fost împins spre înapoi și s-a oprit pe acostament, în aceste împrejurări fiind avariat ușor și autoturismul X3, condus de martora P.O., ce circula în urma celui condus de victima D.B. În apropierea locului coliziunii a oprit și martorul B.F.D., ce a anunțat prin telefonul de urgență 112 producerea accidentului. Ambulanțele sosite în zonă au transportat victimele D.B. și B.D. la Spitalul J. Gorj, care au fost duse în ziua următoare Ia un spital din Timișoara. La ora 18:51, inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 0,70 mg/litru alcool în aerul expirat. I-au fost recoltate și probe de sânge, Ia orele 19:00 și 20:00, alcoolemiile calculate fiind de 1,25 gr.‰ și respectiv 1,10 gr.‰.

Victima D.B. a decedat în ziua de 20 mai 2008 la. Spitalul C.J.U. Timișoara. Din raportul medico-legal din 20 iunie 2008 al l.M.L. Timișoara a rezultat că moartea lui D.B. a fost violentă, că ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, consecutive unui politraumatism cu fracturi costale, ruptură de diafragm, fracturi de bazin și antebraț drept, complicat în evoluție cu bronhopneumonie, sepsis sever și insuficiență multiplă de organe și că leziunile de violență constatate s-au putut produce prin lovire cu și de corp contondent, posibil în cazul unui accident de trafic rutier. Raportul de constatare medico-legală din 29 mai 2008 emis de Serviciul de Medicină Legală Gorj a concluzionat că leziunile produse lui B.D.

au necesitat pentru vindecare 45-50 zile de îngrijiri medicale. Prin raportul de nouă expertiză medico-legală emis de I.M.L. Craiova s-a concluzionat că numitul B.D., prezintă leziuni de violență ce necesită 45-50 zile de îngrijiri medicale și diagnosticul: fractură de cotil stâng în curs de consolidare, coxartroză stângă secundară, deficiență locornotorie accentuată, incapacitate adaptativă 70% pentru 6 luni, acesta prezentând infirmitate fizică temporară și având capacitatea de muncă scăzută corespunzător gradului II de invaliditate pentru 6 luni de la data prezentei după care va fi reexaminat, acest raport fiind avizat de către Comisia de control și avizare a actelor medico-legale de pe lângă I.M.L.

Craiova. Raportul de expertiză tehnică auto a concluzionat printre altele că viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpat în momentul impactului era de 85-95 km/h și că starea de pericol a fost creată de către conducătorul acelui autoturism, având diminuată capacitatea de a conduce autovehicule și circulând cu o viteză mult mai mare decât viteza maximă admisă pe porțiunea de drum pe care a avut loc accidentul, deoarece se afla sub influenta băuturilor alcoolice (alcoolemie mai mare de 0,8 g ‰), nu a mai putut menține autoturismul pe care îl conducea în limitele benzii de sens, pătrunzând pe contrasens, unde a intrat în coliziune cu autoturismul ce circula din sens opus condus de victima D.B., acesta neputând evita producerea accidentului prin nicio manevră efectivă.

Inculpatul, în cursul urmăririi penale, a declarat că nu a consumat băuturi alcoolice în ziua de 28 martie 2008, anterior orei 16:15, că la acea oră se afla la locuința martorului B.M.I., unde se deplasase cu mașina împrumutată de la T.M., după ce martorul îl sunase pe telefonul mobil, că acolo a consumat 100 ml coniac și 500 ml vin și a servit masa, iar pe la orele 17:15 a fost sunat pe același telefon de soacra sa, anunțându-l că trebuie să ajungă acasă un topometrist pentru a face măsurători cu privire la un teren aflat în spatele casei, însă aceste apărări au fost înlăturate în mod justificat având în vedere că de la telefonul fix aparținând familiei inculpatului nu au fost efectuate apeluri către telefonul mobil al inculpatului, martorul B.M.I.

nu l-a apelat pe inculpat la data de 28 martie 2009, convorbiri între aceștia fiind efectuate a doua zi, soacra inculpatului a declarat că acesta nu a venit acasă în acea zi, iar topograful a precizat că a efectuat măsurători în vecinătatea locuinței inculpatului, fără a avea discuții în ziua respectivă cu acesta. Ulterior, inculpatul a precizat că folosea două telefoane mobile și a folosit în acea perioadă și alte cartele reîncărcabile și, în timp ce se afla acasă la locuința martorului B.M.I., a fost sunat de altcineva, nu de soacra sa, în legătură cu topograful. În fața instanței de fond, inculpatul a arătat că până la ora 15:30 nu a consumat băuturi alcoolice, pe la ora 16:00 ajungând cu taxi-ul într-o locație numită L.N., unde fusese invitat, de către un coleg al său, G.C., cu ocazia unei aniversări, a stat 10-15 minute acolo, după care a plecat cu mașina acestui coleg pe care tocmai o împrumutase, plecând apoi la domiciliul martorului B.M.I.

care îl sunase, precizând că acest martor i-a pus masa, servind o porție de pilaf, 100 ml de coniac și 500 ml de vin roșu. A mai arătat inculpatul că în jurul orelor 16:45-16:50 a fost sunat de topograf în timp ce se afla acasă la martorul B.M.I. cu care vorbise în prealabil să-i efectueze niște măsurători. Cu privire la aspectul părăsirii locului accidentului, a arătat că a plecat pentru câteva minute acasă la un coleg, martorul T.C., care locuiește Ia o distanță de 20 de metri de locul incidentului, unde a băut o cană de apă, fapt confirmat de martorul T.C. Declarațiile inculpatului cu privire la acțiunile sale din ziua de 28 martie 2008 nu sunt constante și dovedesc încercarea acestuia de a zădărnici aflarea adevărului, respectiv faptul că anterior orei 16:00 a consumat băuturi alcoolice.

Depoziția martorului B.M.I. este subiectivă, acesta fiind prietenul inculpatului și nu este confirmată de niciun alt martor. Lucrătorii de poliție sosiți la locul accidentului, audiați în calitate de martori au constatat că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice, fapt confirmat de aparatul etilotest, precum și de martorii prezenți la locul accidentului. Inculpatul a contestat valoarea alcoolemiei avute la momentul producerii accidentului, solicitând calcului retroactiv al acesteia. Prin raportul de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei din data de 15 mai 2009 emis de I.N.M.L., s-a apreciat că la data de 28 martie 2008 la ora 17:30 inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în creștere de cea.0,55 g ‰, cu mențiunea că rezultatele obținute au caracter strict teoretic și nu pot fi considerate ca având valoare certă din punct de vedere medico-legai.

Prin raportul de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei din data de 10 martie 2010 emis de I.N.M.L., pe baza acelorași date de consum care se regăsesc în R.E.M.L. din 2009, singurul parametru modificat fiind înălțimea de 175 cm față de 170 cm în expertiza anterioară, s-a apreciat că la data de 28 martie 2008 Ia ora 17:30 inculpatul a avut o alcoolemie teoretică în creștere de cea.0,65 gr.‰, cu mențiunea că rezultatele obținute au caracter strict teoretic și nu pot fi considerate ca având valoare certă din punct de vedere medico-legal. Comisia de avizare și control din cadrul I.N.M.L. din data de 30 noiembrie 2011 a aprobat ambele expertize medico-legale cu precizările că nu există nicio metodă științifică prin care să se poată stabili alcoolemia reală retroactiv, prin această expertiză stabilindu-se o valoare teoretică a unei alcoolemii retroactive, posibil a exista, numai în varianta de consum luată în calcul.

S-a considerat că rezultatele obținute nu au valoare probatorie medico-legală, neavând certitudinea realității lor, ele fiind doar rezultatul unui calcul teoretic, transpus grafico-matematic. Prin urmare, în mod corect, prima instanță a stabilit culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului datorată vitezei excesive de deplasare, precum și diminuării reflexelor prin consumul de alcool, alcoolemia inculpatului depășind, limita legală prevăzută de lege, înlăturând rapoartele medico-legale privind calculul retroactiv al alcoolemiei.

Curtea a constatat că metoda calculului retroactiv al alcoolemiei oferă valori teoretice aproximative, pe baza acestui calcul neputându-se determina o valoare certă a alcoolemiei, astfel cum se întâmplă în cazul analizei probelor biologice, alcoolemia rezultată din probele biologice este determinată prin măsurători directe, iar calculul retroactiv presupune aprecieri ale specialiștilor bazate pe experiment și observație, aspect precizat în mod expres și în cuprinsul celor două rapoarte de expertiză medico-legală, precum și în avizul Comisiei de avizare și control din cadrul I.N.M.L. Mai mult, acest calcul teoretic are la bază date furnizate de inculpat legate de perioada consumului de alcool, cantitatea și felul băuturilor consumate, ingestia de alimente, ceea ce face ca aceste expertize să nu aibă caracterul unor probe științifice, singura probă care oferă rezultate indubitabile fiind cea determinată prin analiza sângelui la momentul prelevării.

Cu privire la pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunile comise, Curtea a constatat că se impune aplicarea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale și având o conduită foarte bună anterior săvârșirii faptei, cu consecința coborârii acestora sub minimul special prevăzut de lege, astfel fiind atins scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. Cererea părții civile B.D. de reținere a alin. (4 1 ) al art. 184 C. pen. nu a putut fi primită întrucât starea de ebrietate trebuie apreciată în funcție de anumiți factori, aflarea sub influența băuturilor alcoolice neputând determina în mod automat starea de ebrietate.

Astfel, din buletinul de examinare clinică însoțitor al recoltării probelor biologice rezultă că manifestările neurologice ale inculpatului erau normale, vorbirea era clară, comportarea era ordonată, era orientat în timp și spațiu, precum și concentrat, iar judecata era coerentă. Fata de cele expuse, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de inculpatul V.S. și de părțile civile B.A., B.B., B.O.M. și B.D. împotriva sentinței penale nr. 167 din 16 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 10444/95/2008. S-a desființat în parte sentința penală apelată și, în fond, rejudecând: S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată incalpatului V.S.

în pedepsele componente și sporul de 6 luni închisoare, pe care Ie-a repus în individualitatea lor. S-a înlăturat aplicarea sporului de 6 luni închisoare. În baza art. 178 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.S. la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 184 alin. (2) și (4) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) teza l C. pen. a fost condamnat inculpatul V.S. la pedeapsa de 5 luni închisoare. În baza art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.S.

la pedeapsa de 10 luni închisoare. În baza art. 33 lit. b) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit cele trei pedepse aplicate, în final inculpatul V.S. va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen. a fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 4 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. Curtea a apreciat că, față de circumstanțele concrete ale cauzei, numai prin executarea pedepsei în regim de detenție poate fi realizată reeducarea inculpatului. A înlăturat obligarea inculpatului de la plata despăgubirilor acordate tuturor părților civile și de la plata rentei, menținând obligarea asigurătorului potrivit deciziei nr. 1/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite.

Curtea a constatat că despăgubirile materiale acordate de instanța de fond părților civile sunt dovedite cu martori și înscrisuri. Astfel, moștenitorii victimei D.B. au efectuat cheltuieli legate, de spitalizarea acestuia și ulterioare decesului, respectiv transportul defunctului de la Timișoara la Târgu Jiu, organizarea înmormântării și a parastaselor. Partea civilă B.D. a efectuat cheltuieli în spital privind tratamentul medicamentos, hrana suplimentară, cârja achiziționată, însoțitorul, precum și determinate de necesitatea de a angaja alte persoane pentru a munci în gospodărie. În privința rentei lunare solicitate, având în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală, raportat la veniturile lunare pe care partea civilă B.D.

le realiza constant, Curtea a apreciat că renta lunară acordată de prima instanță este de natură a suplini scăderea capacității de muncă a acestuia. Solicitarea de actualizare a daunelor materiale în raport cu indicele de inflație, s-a apreciat că reprezintă o cerere nouă în apel, astfel