ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8613/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 10 octombrie 2003, reclamantul S.A. a solicitat în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 8032/9313 din 18 septembrie 2003, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că orașul Caliacra, în care locuia, a fost cedat Bulgariei, în 1940, însă familia sa nu a putut pleca să se refugieze imediat în România, deoarece tatăl său era bolnav și netransportabil, astfel încât au obținut drept de repatriere, în martie 1942. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1772 din 29 octombrie 2003, a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta, să emită o nouă hotărâre, în care să recunoască reclamantului, beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 martie 1942 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 iulie 2003. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că tatăl reclamantului fiind grav bolnav, familia a fost în imposibilitate de a pleca în refugiu, în anul 1940 și, de asemenea, că ulterior decesului acestuia, a întreprins demersuri anevoioase, pentru a putea să se repatrieze în România, în martie 1942. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, considerând că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamantului, în condițiile în care acesta nu a făcut obiectul schimbului de populație realizat de statul român și statul bulgar, în baza Tratatului de la Craiova, ci a părăsit Bulgaria, mult mai târziu.

În aceste condiții, se susține, plecarea familiei nu poate fi rezultatul persecuțiilor etnice. Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente. În mod corect, instanța de fond a reținut că refugiul familiei intimatului s-a făcut din motive etnice, atâta vreme, cât acesta a dovedit că boala gravă și imposibilitatea de transportare a tatălui său l-au împiedicat să plece la data încheierii tratatului. De asemenea, faptul că familia reclamantului a depus ulterior toate eforturile, pentru a se putea repatria în România, este o dovadă în plus a persecuțiilor etnice la care erau supuși românii din aceste teritorii și a faptului că tocmai aceste persecuții au fost cauza repatrierii ulterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1772 din 29 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2004.