ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8613/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 10

octombrie 2003, reclamantul S.A. a solicitat în contradictoriu cu Casa de

Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 8032/9313 din 18

septembrie 2003, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că orașul Caliacra, în care locuia, a fost cedat Bulgariei, în 1940,

însă familia sa nu a putut pleca să se refugieze imediat în România, deoarece tatăl

său era bolnav și netransportabil, astfel încât au obținut drept de repatriere,

în martie 1942.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1772 din 29 octombrie 2003,

a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea emisă de pârâtă și a

obligat-o pe aceasta, să emită o nouă hotărâre, în care să recunoască

reclamantului, beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru

perioada 15 martie 1942 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 iulie 2003.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că tatăl reclamantului fiind grav bolnav, familia a fost în

imposibilitate de a pleca în refugiu, în anul 1940 și, de asemenea, că ulterior

decesului acestuia, a întreprins demersuri anevoioase, pentru a putea să se

repatrieze în România, în martie 1942.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, considerând că

în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamantului, în condițiile în

care acesta nu a făcut obiectul schimbului de populație realizat de statul

român și statul bulgar, în baza Tratatului de la Craiova, ci a părăsit Bulgaria, mult mai târziu. În aceste condiții, se susține, plecarea

familiei nu poate fi rezultatul persecuțiilor etnice.

Recursul este nefondat și urmează a

fi respins pentru următoarele considerente.

În mod corect, instanța de fond a

reținut că refugiul familiei intimatului s-a făcut din motive etnice, atâta

vreme, cât acesta a dovedit că boala gravă și imposibilitatea de transportare a

tatălui său l-au împiedicat să plece la data încheierii tratatului. De asemenea,

faptul că familia reclamantului a depus ulterior toate eforturile, pentru a se putea

repatria în România, este o dovadă în plus a persecuțiilor etnice la care erau

supuși românii din aceste teritorii și a faptului că tocmai aceste persecuții

au fost cauza repatrierii ulterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului

București împotriva sentinței civile nr. 1772 din 29 octombrie 2003 a Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 noiembrie 2004.