ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2803/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 4572 din 6 decembrie 2005, reclamantul G.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 15477/816 din 31 octombrie 2005, emisă de pârâtă, admiterea cererii formulate în baza Legii nr. 189/2000 și recunoașterea calității sale de persoană persecutată din motive etnice, pentru perioada cuprinsă între 20 septembrie 1943 - 6 martie 1945, cu obligarea pârâtei la plata drepturilor cuvenite, începând cu data de 1 noiembrie 2005 și la plata cheltuielilor de judecată.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 197 din 26 ianuarie 2006, a admis acțiunea formulată de reclamantul G.G., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București. A anulat hotărârea nr. 15477/816 din 31 octombrie 2005, emisă de pârâtă. A obligat pârâta, să emită în favoarea reclamantului, o nouă hotărâre, în care să constate că perioada 20 septembrie 1943 - 6 martie 1945 se încadrează în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. A obligat pârâta, la plata sumei de 100 RON, cheltuieli de judecată către reclamant. În motivarea soluției s-a reținut că, întrucât reclamantul s-a născut în timpul refugiului părinților săi, care au făcut obiectul unui schimb de populație între România și Bulgaria, acesta a suferit persecuții și privațiuni, ca și părinții săi, având calitatea de persoană persecutată din motive etnice.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, motivat în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ., susținând, în esență, că reclamantul nu poate să fie beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, fiind născut la 20 septembrie 1943, pe teritoriu românesc, în timp ce părinții săi se aflau în refugiu, fiind strămutați din localitatea Balagea, județul Caliacra - Bulgaria, în orașul Bacău - România, în luna septembrie 1940. Examinând sentința atacată, în raport cu motivele de recurs invocate, precum și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat. Este necontestat faptul că reclamantul s-a născut la data de 20 septembrie 1943, în orașul Bacău, unde părinții săi au fost strămutați din localitatea Balagea, județul Caliacra - Bulgaria, urmare a schimbului de populație efectuat în baza Tratatului semnat la 6 septembrie 1940, la Craiova, încheiat între România și Bulgaria.

Se reține că, reclamantul a făcut dovada strămutării părinților săi, din motive etnice, cu înscrisuri. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile instaurate în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să beneficieze toate persoanele-cetățeni români care au suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă, atât persoana care a suferit aceste persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație. Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost strămutați din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a strămutării.

Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victime și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și soțului supraviețuitor. Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului/strămutării părinților săi, a suferit toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor din motive etnice.

Cu privire la motivul de recurs formulat în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., dar nedezvoltat de recurenta-pârâtă, se reține, de asemenea, a fi neîntemeiat, întrucât hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se sprijină. În consecință, soluția adoptată de instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 197 din 26 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 septembrie 2006.