ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8647/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată cu nr. 3381

din 10 octombrie 2003, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ,

reclamanta C.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a

municipiului București, anularea hotărârii nr. 8029/2312 din 17 septembrie 2003,

emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul pârâtei și

recunoașterea calității de beneficiară a legii, motivând că, aceasta și familia

s-au repatriat ca urmare a Tratatului din 7 septembrie 1940, dintre România și

Bulgaria.

Prin sentința civilă nr. 1771 din 29

octombrie 2003, instanța învestită a admis acțiunea, a anulat hotărârea

comisiei și constatând că reclamanta beneficiază de prevederile art. 1 lit. c)

din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 martie 1942 - 6 martie 1945, a

obligat pârâta, să îi acorde drepturile prevăzute de lege, cu începere de la 1

iulie 2003.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că reclamanta s-a refugiat din orașul Bazargic, județul

Caliacra, în martie 1942, că, deși, în baza art. 3 din tratat, schimbul

obligatoriu de populație s-a efectuat în 3 luni, de la data de 15 septembrie

1940, însă din cauze obiective aceasta și familia, nu s-au putut repatria în

țară, decât după o perioadă îndelungată de timp, în care s-au efectuat

formalitățile de plecare și de stabilire în România.

Această împrejurare a fost dovedită cu

declarația notarială depusă la dosar, pârâta nedepunând întâmpinare la acțiune

și nici înscrisuri, în combaterea celor susținute.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, cu motivarea că

strămutarea populației de origine română din Cadrilater, ca urmare a tratatului

încheiat, s-a făcut evident, din motive etnice și într-un interval de timp anume

stabilit, după care, în opinia pârâtei, nu ar mai fi existat persecuții etnice.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c)

din Legea nr. 189/2000, modificată și completată, drepturile compensatorii

pentru persoanele care au avut de suferit persecuții pe motive etnice, se

acordă tuturor celor care îndeplinesc condițiile legii, fiind strămutați în

altă localitate, decât cea de domiciliu.

În raport cu aceste prevederi, în

cauză, instanța a reținut corect împrejurarea că strămutarea reclamantei și a

familiei sale a fost determinată de presiunile din motive etnice, care se

exercitau asupra românilor, de către noua administrație bulgară a județului

Caliacra și că, de asemenea, a suferit prejudicii, ca urmare a refugierii,

motiv pentru care, recunoașterea beneficiului acordat de lege, este legală.

În consecință, față de cele ce

preced, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1771 din 29

octombrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 noiembrie 2004.