ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3120/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 17 mai 2004, reclamantul G.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 11872/11428 din 19

aprilie 2004.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că pârâta nu a analizat atent actele depuse în susținerea

cererii privind acordarea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, din care

rezultă că familia sa s-a refugiat din Cadrilater, la data de 12 septembrie

1940.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2281 din 20 octombrie

2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată, a obligat pârâta să

emită o nouă hotărâre, în condițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000 și să

constate că perioada 12 septembrie 1940 - 6 martie 1945 se încadrează în

prevederile legii.

Hotărând astfel, instanța de

fond a reținut că reclamantul, împreună cu familia, s-a refugiat la data de 12

septembrie 1940, din localitatea Bazargic, în Constanța - România, în urma

cedării Cadrilaterului, către Bulgaria, îndeplinind condițiile prevăzute de art.

1 din Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București.

Recurenta a susținut că

instanța a greșit, acordând reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c)

din Legea nr. 189/2000, întrucât la dosarul comisiei care a emis hotărârea

contestată, nu au existat dovezi concludente cauzei.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia,

persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții

din motive etnice, între care la lit. c) se prevede că „a fost strămutată în

altă localitate, decât cea de domiciliu”.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă

localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca

urmare a unui tratat bilateral.

Situația de refugiat a

reclamantului a rezultat din probele administrate în cauză, respectiv

declarațiile martorilor P.G. și V.C., copia certificatului de naștere și

copia-extras din tabelul cu situația populației și gospodăriilor din orașul

Bazargic, întocmit de comisia mixtă româno-bulgară pentru schimbul de populație

din anul 1940.

În consecință, soluția

instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art.

312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2281

din 20 octombrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 mai 2005.