Decizia nr. 3120/2005 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 17 mai 2004, reclamantul G.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 11872/11428 din 19 aprilie 2004. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâta nu a analizat atent actele depuse în susținerea cererii privind acordarea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, din care rezultă că familia sa s-a refugiat din Cadrilater, la data de 12 septembrie 1940. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2281 din 20 octombrie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată, a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, în condițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000 și să constate că perioada 12 septembrie 1940 - 6 martie 1945 se încadrează în prevederile legii.

Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul, împreună cu familia, s-a refugiat la data de 12 septembrie 1940, din localitatea Bazargic, în Constanța - România, în urma cedării Cadrilaterului, către Bulgaria, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București. Recurenta a susținut că instanța a greșit, acordând reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, întrucât la dosarul comisiei care a emis hotărârea contestată, nu au existat dovezi concludente cauzei. Recursul este nefondat. Conform art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, între care la lit. c) se prevede că „a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu”. Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral. Situația de refugiat a reclamantului a rezultat din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor P.G.

și V.C., copia certificatului de naștere și copia-extras din tabelul cu situația populației și gospodăriilor din orașul Bazargic, întocmit de comisia mixtă româno-bulgară pentru schimbul de populație din anul 1940. În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2281 din 20 octombrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2005.