ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8659/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată cu nr. 1430

din 3 iunie 2004, la Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, reclamanta P.T. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii

a municipiului București, anularea hotărârii nr. 12146/8286 din 30 aprilie 2004,

emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000,

cu modificările și completările ulterioare.

În motivare, reclamanta a arătat că

a fost dovedită cu declarațiile de martori, persecuția etnică suferită de soțul

său defunct, P.G., care a fost strămutat din Cadrilater, ca urmare a Tratatului

dintre România și Bulgaria, încheiat la 7 septembrie 1940.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta

Casa de Pensii a municipiului București a solicitat respingerea acțiunii,

susținând că din declarațiile martorilor nu a rezultat perioada de persecuție a

soțului, conform prevederilor art. 4 din H.G. nr. 127/2002.

Instanța învestită, prin sentința

civilă nr. 1694 din 13 septembrie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr.

12146/8286 din 30 aprilie 2004 și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre,

prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a drepturilor

prevăzute de art. 3 din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 septembrie 1940 -

6 martie 1945.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 6

1

teza

finală din Legea nr. 319/2002, pentru modificarea și completarea O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, reclamanta a făcut dovada faptului refugierii

soțului său, P.G., din localitatea Balcic, județul Caliacra, în România, ca

urmare a schimbului de populație, reglementat prin Tratatul bilateral din 7

septembrie 1940.

Împotriva sentinței a declarat recurs,

pârâta Casa de Pensii a municipiului București, cu motivarea că din

declarațiile martorilor nu a reieșit perioada de început și de sfârșit a

persecuției soțului, conform prevederilor art. 4 din H.G. nr. 127/2002.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 4 alin.

(2) din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2002, în cauză s-a făcut dovada

strămutării soțului decedat, P.G., ca urmare a persecuțiilor etnice și, deci, a

încadrării în situația prevăzută la art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Tot astfel, prima instanță a reținut

corect că reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare, este îndreptățită

să beneficieze de prevederile art. 3 din aceeași lege.

În consecință, față de cele ce

preced, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1694 din 13

septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 noiembrie 2004.