ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2544/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 28 noiembrie 2003, reclamanta P.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de

Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 8496/7855 din 15

octombrie 2003, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a

Legii nr. 189/2000, susținând că este fiica lui F.S., persoană strămutată din

Durostor - Bulgaria, în România.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 536 din 18 martie 2004, a

respins acțiunea reclamantei, reținând că aceasta nu a făcut dovada legăturii

ei de rudenie cu S.F., titularul situației de avere imobiliară rurală, persoană

strămutată din Bulgaria, în România și nici dovada că aceasta era una și

aceeași persoană cu tatăl ei, C.F., indicat ca atare în certificatul de naștere

al reclamantei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta P.M., susținând că sentința instanței de fond este

contrară probelor administrate în cauză.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor Legii

nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestei legi, persoanele, cetățeni

români, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit

persecuții din motive etnice, fiind strămutate, expulzate sau refugiate în altă

localitate, decât cea de domiciliu.

Proba îndeplinirii acestor

condiții se poate face, potrivit H.G. nr. 127/2002, cu acte oficiale sau în

lipsa acestora, cu declarații de martori.

Recurenta-reclamantă a depus

la dosarul cauzei, o serie de acte oficiale din care rezultă că numitul S.F. a

făcut obiectul schimbului de populație dintre Bulgaria și România, în

conformitate cu tratatul dintre cele două țări, din 1940, fiind strămutat din

Cadrilater, precum și acte de stare civilă din care rezultă că este fiica lui C.F.,

născută la 14 martie 1935, în comuna Albești, raionul Roșiori de Vede.

Nici una din aceste probe nu

dovedește că recurenta îndeplinește condițiile pentru a beneficia de drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000, neexistând la dosar nici dovezi privind

legătura ei de rudenie cu S.F., persoană într-adevăr strămutată din Cadrilater

și nici dovezi în sensul că tatăl ei, C.F. este una și aceeași persoană cu S.F.

Pentru aceste considerente

și constatând că, potrivit dispozițiilor art. 304 și 304

1

nu există

motive de casare sau modificare a sentinței pronunțate de instanța de fond,

Curtea va respinge recursul formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de P.M. împotriva sentinței civile nr. 536 din 18 martie 2004 a Curții de Apel București,

secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 aprilie 2005.