ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7492/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 22 septembrie 2003, la Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, reclamanta E.V. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii

a municipiului București, anularea hotărârii nr. 6257/5301 din 21 iulie 2003,

emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000,

motivând că familia sa a făcut obiectul schimbului de populație dintre România

și Bulgaria, începând cu 1940, refugiindu-se din comuna Barachioi, județul Durostor,

în România.

Prin sentința civilă nr. 1590 din 14

octombrie 2003, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, a anulat

hotărârea nr. 6257/5301 din 21 iulie 2003, emisă de Casa de Pensii a

municipiului București și a obligat-o pe aceasta din urmă, să emită o nouă

decizie, prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr.

189/2000, în calitate de persoană care a suferit persecuții etnice, conform art.

1 lit. c) din lege.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Casa de Pensii a municipiului București, cu motivarea că numai

numitul B.D. a făcut obiectul schimbului de populație dintre Bulgaria și

România, iar intimata E.V. nu a făcut dovada prin actele depuse, a legăturii de

rudenie cu acesta.

Recursul este nefondat și urmează a

fi respins, pentru următoarele considerente.

Așa cum corect a reținut instanța de

fond, intimata-reclamantă a făcut dovada, cu copia certificatului de naștere,

că este fiica lui M.D. și M.B., iar cu declarația autentificată a martorului N.V.,

a dovedit că mama ei, M.B., este una și aceiași persoană cu B.N., refugiată din

Cadrilater. De asemenea, cu adresa eliberată de Arhivele Naționale – Direcția

Arhivelor Naționale Istorice Centrale, intimata a dovedit că mama ei, locuitoare

a comunei Barachioi, județul Durostor, este înscrisă în tabelul comisiei mixte

româno-bulgare, pentru schimbul de populație în anul 1940. în dovedirea

statutului ei de refugiată, intimata a mai depus la dosarul cauzei, o copie a

declarației de avere a mamei sale, din anul 1940, în care se menționează că

aceasta este văduvă și are 5 copii.

În concluzie, Curtea constată că nu

sunt îndeplinite dispozițiile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., privind

motivele de casare sau modificare a hotărârii și respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa de

Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1590 din 4

octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 octombrie 2004.