Decizia nr. 7492/2004 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 22 septembrie 2003, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, reclamanta E.V. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 6257/5301 din 21 iulie 2003, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că familia sa a făcut obiectul schimbului de populație dintre România și Bulgaria, începând cu 1940, refugiindu-se din comuna Barachioi, județul Durostor, în România.

Prin sentința civilă nr. 1590 din 14 octombrie 2003, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 6257/5301 din 21 iulie 2003, emisă de Casa de Pensii a municipiului București și a obligat-o pe aceasta din urmă, să emită o nouă decizie, prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, în calitate de persoană care a suferit persecuții etnice, conform art. 1 lit. c) din lege. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa de Pensii a municipiului București, cu motivarea că numai numitul B.D. a făcut obiectul schimbului de populație dintre Bulgaria și România, iar intimata E.V. nu a făcut dovada prin actele depuse, a legăturii de rudenie cu acesta.

Recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente. Așa cum corect a reținut instanța de fond, intimata-reclamantă a făcut dovada, cu copia certificatului de naștere, că este fiica lui M.D. și M.B., iar cu declarația autentificată a martorului N.V., a dovedit că mama ei, M.B., este una și aceiași persoană cu B.N., refugiată din Cadrilater. De asemenea, cu adresa eliberată de Arhivele Naționale – Direcția Arhivelor Naționale Istorice Centrale, intimata a dovedit că mama ei, locuitoare a comunei Barachioi, județul Durostor, este înscrisă în tabelul comisiei mixte româno-bulgare, pentru schimbul de populație în anul 1940. în dovedirea statutului ei de refugiată, intimata a mai depus la dosarul cauzei, o copie a declarației de avere a mamei sale, din anul 1940, în care se menționează că aceasta este văduvă și are 5 copii.

În concluzie, Curtea constată că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., privind motivele de casare sau modificare a hotărârii și respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1590 din 4 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2004.