ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2452/2010

Asupra recursului

penal de față,

În baza actelor și

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 266/R/2010 din 31

martie 2010 Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins ca

nefondată contestația în anulare declarată de contestatorul R.C.C. împotriva

Deciziei penale nr. 56/R din 03 februarie 2005 a Curții de Apel Cluj, cu obligarea

contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a dispune

astfel instanța a reținut că prin Sentința penală nr. 97 din 31 martie 2004 a

Judecătoriei Huedin s-a dispus în ceea ce-l privește pe inculpatul R.C.C. zis

„D.” achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

c) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă

prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen.

Împotriva sentinței

penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Huedin, care a

criticat hotărârea pentru greșita achitare a inculpatului R.C.C. și a solicitat

casarea sentinței și condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii

imputate.

Partea vătămată

M.D.E. a declarat și el apel, invocând printre alte motive și greșita achitare

a inculpatului R.C.C., a cărui condamnare la pedeapsa închisorii a solicitat-o.

Prin Decizia penală

nr. 408 din 04 octombrie 2004 Tribunalul Cluj a admis apelurile declarate de

Parchetul de pe lângă Judecătoria Huedin și partea civilă M.D.E., desființând

în întregime hotărârea atacată și a pronunțat o nouă hotărâre prin care, în

ceea ce-l privește pe inculpatul R.C.C., a dispus condamnarea acestuia în baza

art. 182 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 71

- 64 C. pen., obligându-l și la plata daunelor morale către partea civilă

apelantă, în solidar cu celălalt coinculpat.

Împotriva deciziei

instanței de apel a declarat recurs, printre alții și inculpatul R.C.C. care a

solicitat casarea deciziei și menținerea sentinței penale pronunțate de prima

instanță prin care s-a dispus achitarea sa, deoarece din probele administrate

în cauză nu a rezultat că ar fi agresat-o și el pe partea vătămată.

Prin Decizia penală

nr. 56 din 03 februarie 2005 Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondat și

recursul declarat de inculpatul R.C.C. și l-a obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

La data de 26

februarie 2010 condamnatul R.C.C. a formulat contestație în anulare împotriva

Deciziei penale nr. 56/R/2005 a Curții de Apel Cluj, invocând dispozițiile art.

386 lit. e) C. proc. pen.

A susținut

contestatorul că instanța de recurs și cea de apel au încălcat prevederile art.

378 alin. (1) C. proc. pen. și art. 385

14

alin. (1) C. proc. pen.

deoarece nu au procedat la ascultarea sa în calitate de inculpat, în condițiile

în care fusese achitat de instanța de fond.

Examinând contestația

în anulare formulată, în raport cu motivele invocate, Curtea de Apel Cluj,

investită cu soluționarea contestației, a reținut că potrivit art. 386 lit. e)

C. proc. pen. coroborat cu dispozițiile art. 388 alin. (1) C. proc. pen.

contestația în anulare este admisibilă în condițiile în care este formulată în

termen de 10 zile de la începerea executării pedepsei și în condițiile în care

la judecarea recursului inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea

acestuia era obligatorie.

În cauză s-a

constatat că, contestatorul nu a fost prezent la dezbaterea în fond a cauzei,

în apel, astfel că nu putea fi audiat, iar în plus contestația în anulare vizează

decizia pronunțată în recurs și nu pe cea din apel.

Pe de altă parte

dispozițiile art. 386 lit. e) și art. 388 alin. (1) C. proc. pen. au fost

modificate ulterior pronunțării deciziilor de condamnare contestate, astfel că

la data pronunțării instanțele menționate nu aveau obligația legală de a

proceda la reaudierea inculpatului în căile de atac.

Cum dispozițiile

procesual penale nu retroactivează Curtea de Apel Cluj a apreciat că nu sunt

aplicabile în cauză prevederile art. 386 lit. e) C. proc. pen., chiar și în

ipoteza în care contestatorul a fost prezent în fața instanței de recurs la

dezbaterile din data de 03 februarie 2005, când a fost pronunțată și Decizia

penală nr. 56/R/2005.

Împotriva Deciziei

penale nr. 266/R/2010 din 31 februarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția

penală și de minori, a declarat recurs contestatorul, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie și a reiterat susținerile formulate în contestația

în anulare.

Înalta Curte

examinând admisibilitatea recursului declarat de contestator în raport cu

prevederile art. 386 C. proc. pen. și respectiv art. 389 alin. (1) C. proc.

pen. și art. 392 C. proc. pen. constată că recursul formulat în cauza de față

este inadmisibil.

Din analiza textelor

de lege menționate rezultă că, contestația în anulare întemeiată pe cazurile de

casare prevăzute de art. 386 lit. a) - c) și e) C. proc. pen. se soluționează,

potrivit art. 392 alin. (1) C. proc. pen. întotdeauna printr-o decizie.

Potrivit alin. (3) al

aceluiași articol numai contestația în anulare întemeiată pe cazul prevăzut de

art. 386 lit. d) C. proc. pen. se soluționează prin decizie sau, după caz, prin

sentință, situație în care devin incidente prevederile alin. (4) al art. 392 C.

proc. pen., sentința pronunțată în contestație fiind supusă apelului, iar

decizie pronunțată în apel recursului.

Rezultă așadar, per a

contrario, că recursul declarat împotriva unei decizii prin care sa respins

contestația în anulare întemeiată pe cazurile prevăzute de art. 386 lit. a) -

c) și e) C. proc. pen. este inadmisibil.

Așa fiind, cum

decizia recurată de contestator este o decizie definitivă, pronunțată de

instanța de recurs învestită cu soluționarea contestației în temeiul

dispozițiilor art. 386 lit. e) C. proc. pen. în anularea propriei hotărâri date

în judecarea unui recurs anterior, această decizie nu este susceptibilă de a fi

atacată cu recurs.

În consecință, Înalta

Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestator.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibil recursul declarat de contestatorul R.C. împotriva Deciziei penale

nr. 266/R din 31 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală

și de minori.

Obligă recurentul

contestator la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 21 iunie 2010.