ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4214/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, reclamanții N.Ș., B.C., L.C., C.I., C.C., M.M.I., C.E., M.P.A., Ț.V., Z.V., T.G.S., A.D., T.I.M., T.C., C.G. și D.M. au chemat în judecată pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor București, solicitând ca prin sentința ce va pronunța să se dispună anularea deciziilor emise de Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor București, menținerea cuantumului pensiei avut anterior intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010 și a H.G. nr. 735/2010 și obligarea pârâtei la plata sumelor reținute nelegal în baza deciziei contestate, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.

Învestit cu soluționarea acțiunii, Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Gorj și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința nr. 5203 din 24 iunie 2011. În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte: Prin sentința nr. 5171 din 24 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 4078/95/2011 s-a dispus disjungerea cererilor formulate de reclamanții B.C., L.C., C.I., C.C., M.M.I., C.E., M.P.A., T.V., Z.V., T.G.S., A.D., T.I.M., T.C., C.G.

și D.M. și formarea de dosare separate, și anume Dosarul nr. 8827/95/2011 având ca reclamant pe B.C., Dosarul nr. 8825/95/2011 având ca reclamant pe L.C., Dosarul nr. 8824/95/2011 având ca reclamant pe C.I., Dosarul nr. 8823/95/2011 având ca reclamant pe C.C., Dosarul nr. 8821/95/2011 având ca reclamant pe M.M.I., Dosarul nr. 8820/95/2011 având ca reclamant pe C.E., Dosarul nr. 8818/95/2011 având ca reclamant pe M.P.A., Dosarul nr. 8817/95/2011 având ca reclamant pe T.V., Dosarul nr. 8816/95/2011 având ca reclamant pe Z.V., Dosarul nr. 8815/95/2011 având ca reclamant pe T.G.S., Dosarul nr. 8814/95/2011 având ca reclamant pe A.D., Dosarul nr. 8813/95/2011 având ca reclamant pe T.I.M., Dosarul nr. 8812/95/2011 având ca reclamant pe T.C., Dosarul nr. 8811/95/2011 având ca reclamant pe C.G.

și Dosarul nr. 8809/95/2011 având ca reclamant pe D.M.

S-a format astfel Dosarul nr. 8814/95/2011 al Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în care reclamanta a depus în copie decizia nr. 156236 din 28 iulie 2009 emisă de Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor București, decizia nr. 156236 din 27 decembrie 2010 emisă de Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor București împreună cu dovada comunicării sale și cupoane de pensie pentru lunile decembrie 2010 și ianuarie 2011. Analizând întregul material probator administrat în cauză instanța a reținut că în cauză operează o competență teritorială exclusivă, de ordine publică, și anume instanța în a cărei rază teritorială se află domiciliul pârâtului pentru contestațiile împotriva deciziilor emise de casele sectoriale de pensii (cazul de față), numai pentru contestațiile îndreptate împotriva deciziilor emise de casele teritoriale de pensii instanța competentă fiind cea de la domiciliul reclamantului.

Competența instanței de la domiciliul reclamantului este o excepție de la regula de drept comun instituită de art. 5 C. proc. civ. în ceea ce privește competența teritorială a instciiței de la domiciliul pârâtului, iar ca orice excepție este de strictă interpretare, astfel încât doar pentru contestațiile împotriva deciziilor caselor județene de pensii este competentă instanța de la domiciliul reclamantului, pentru celelalte cereri (printre care se numără și cea de față) operând competența instanței de la domiciliul pârâtului, care însă este o competență exclusivă prevăzută expres de lege. Art. 159 C. proc. civ. stabilește că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, iar art. 159 1 alin. (4) C. proc.

civ. obligă instanța ca la prima zi de înfățișare să-și verifice competența teritorială, în sensul de a stabili dacă legea prevede o competență teritorială de ordine publică, iar cum în speța de față art. 7 din Legea nr. 119/2010 trimite expres la Legea nr. 19/2010 care instituie o competență teritorială exclusivă și derogatorie de la dreptul comun, devin incidente dispozițiile art. 158 C. proc. civ. care stabilesc procedura în cazul declarării instanței necompetente. Sectorială de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor București, menținerea cuantumului pensiei avut anterior intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010 și a H.G. nr. 735/2010 și obligarea pârâtei la plata sumelor reținute nelegal în baza deciziei contestate, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.

Învestit cu soluționarea acțiunii, Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Gorj și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința nr. 5203 din 24 iunie 2011. În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte: Prin sentința nr. 5171 din 24 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 4078/95/2011 s-a dispus disjungerea cererilor formulate de reclamanții B.C., L.C., C.I., C.C., M.M.I., C.E., M.P.A., Ț.V., Z.V., T.G.S., A.D., T.I.M., T.C., C.G.

și D.M. și formarea de dosare separate, și anume Dosarul nr. 8827/95/2011 având ca reclamant pe B.C., Dosarul nr. 8825/95/2011 având ca reclamant pe L.C., Dosarul nr. 8824/95/2011 având ca reclamant pe C.I., Dosarul nr. 8823/95/2011 având ca reclamant pe C.C., Dosarul nr. 8821/95/2011 având ca reclamant pe M.M.I., Dosarul nr. 8820/95/2011 având ca reclamant pe C.E., Dosarul nr. 8818/95/2011 având ca reclamant pe M.P.A., Dosarul nr. 8817/95/2011 având ca reclamant pe Ț.V., Dosarul nr. 8816/95/2011 având ca reclamant pe Z.V., Dosarul nr. 8815/95/2011 având ca reclamant pe T.G.S. Dosarul nr. 8814/95/2011 având ca reclamant pe A.D., Dosarul nr. 8813/95/2011 având ca reclamant pe T.I.M., Dosarul nr. 8812/95/2011 având ca reclamant pe T.C., Dosarul nr. 8811/95/2011 având ca reclamant pe C.G.

și Dosarul nr. 8809/95/2011 având ca reclamant pe D.M.

S-a format astfel Dosarul nr. 8814/95/2011 al Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în care reclamanta a depus în copie decizia nr. 156236 din 28 iulie 2009 emisă de Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor București, decizia nr. 156236 din 27 decembrie 2010 emisă de Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor București împreună cu dovada comunicării sale și cupoane de pensie pentru lunile decembrie 2010 și ianuarie 2011. Analizând întregul material probator administrat în cauză instanța a reținut că în cauză operează o competență teritorială exclusivă, de ordine publică, și anume instanța în a cărei rază teritorială se află domiciliul pârâtului pentru contestațiile împotriva deciziilor emise de casele sectoriale de pensii (cazul de față), numai pentru contestațiile îndreptate împotriva deciziilor emise de casele teritoriale de pensii instanța competentă fiind cea de la domiciliul reclamantului.

Competența instanței de la domiciliul reclamantului este o excepție de la regula de drept comun instituită de art. 5 C. proc. civ. în ceea ce privește competența teritorială a instanței de la domiciliul pârâtului, iar ca orice excepție este de strictă interpretare, astfel încât doar pentru contestațiile împotriva deciziilor caselor județene de pensii este competentă instanța de la domiciliul reclamantului, pentru celelalte cereri (printre care se numără și cea de față) operând competența instanței de la domiciliul pârâtului, care însă este o competență exclusivă prevăzută expres de lege. Art. 159 C. proc. civ. stabilește că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, iar art. 159 1 alin. (4) C. proc.

civ. obligă instanța ca la prima zi de înfățișare să-și verifice competența teritorială, în sensul de a stabili dacă legea prevede o competență teritorială de ordine publică, iar cum în speța de față art. 7 din Legea nr. 119/2010 trim;te expres la Legea nr. 19/2010 care instituie o competență teritorială exclusivă și derogatorie de la dreptul comun, devin incidente dispozițiile art. 158 C. proc. civ. care stabilesc procedura în cazul declarării instanței necompetente.

În consecință, în speță fiind competentă instanța în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtei (teza a II-a din art. 156 din Legea nr. 19/2000 la care face trimiterea art. 7 din Legea nr. 119/2010), iar această competență este exclusivă, în temeiul dispozițiilor legale enunțate anterior va fi declinată competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, instanța în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor București.

La rândul său, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, pe a cărui rază teritorială se află domiciliul contestatoarei, prin sentința civilă nr. 6000 din 22 iunie 2012 și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit. Contestația care face obiectul cauzei de fata a fost formulata la data de 7 martie 2011, la instanța de la domiciliul reclamantului pensionar, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000, fiind declinată către tribunalul de la sediul pârâtului, cu motivarea că Legea nr. 119/2010 face trimitere la procedura prevăzută de Legea nr. 19/2000.

Întrucât, Legea nr. 19/2000 a fost abrogată la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, la data de 1 ianuarie 2011, suntem în situația în care Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege care s-a abrogat și se pune problema în ce măsură aceasta mai poate să impună competența teritorială absolută la sediul pârâtului. Întrucât normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură, raportate la C. proc. civ., apreciem ca trebuie aplicate dispozițiile în materie de competență din legea nouă. Scopul legiuitorului la redactarea art. 7 din Legea nr. 119/2010 în luna iunie 2010 (când era în vigoare Legea nr. 19/2000), a fost acela de a institui o norma de trimitere, în sensul că procedura materia noilor decizii de pensie întemeiate pe Legea nr. 119/2010 să fie aceeași cu cea din materia pensiilor contributive, reglementată la acel moment de Legea nr. 19/2000.

Or, întrucât această lege a fost abrogată, fiind înlocuită cu o alta, fără îndoială, ca interpretarea art. 7 din Legea nr. 119/2010 trebuie să respecte scopul urmărit de legiuitor, și anume, acela de a aplica aceeași procedură în privința tuturor deciziilor de pensionare, principiu care de altfel a stat și la baza redactării Legii nr. 263/2011 privind sistemul unitar de pensii publice. Un alt argument ar fi acela ca prin analogie cu prevederile art. 727 C. proc.

civ., legea generală în materie de norme procedurale, potrivit cărora „Ori de câte ori prin alte legi se face trimitere la dispoziții abrogate sau modificate din cuprinsul acestui cod, trimiterea se va socoti făcută, când este cazul, la dispozițiile corespunzătoare care le înlocuiesc", se poate interpreta că și în cazul în care o lege specială trimite la o normă de procedură abrogată, atunci acel text trebuie interpretat că face trimitere la norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit vechea prevedere. O lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare, chiar și prevederile C.E.D.O.

pentru o judecată echitabilă statuând respectarea normelor de procedură în vigoare la momentul judecății. Analizând actele și lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 20 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele: Decizia nr. 156236 din 27 decembrie 2010, privind recalcularea pensiilor militare, a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010 și a fost contestată la 7 martie 2011, la data sesizării instanței fiind în vigoare Legea nr. 263/2010, care în art. 154, cuprinde dispoziții privitoare la competență. Conform art. 7 din Legea nr. 119/2010, sub incidența căreia a fost emisă decizia atacată, stabilirea, plata, suspendarea, recalcularea, încetarea și contestarea pensiilor recalculate urmează procedura prevăzută de Legea nr. 19/2000.

La data de 1 ianuarie 2011, când a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010, a fost abrogată Legea nr. 19/2000, astfel că trimiterea din art. 7 al Legii nr. 119/2010 nu poate ultraactiva dispozițiilor acesteia din urmă, în lipsa unor prevederi exprese. Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale cu privire la normele de procedură, raportate la C. proc. civ., iar, când o lege specială care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și norme cu privire la competență este înlocuită cu o altă lege, care face trimitere la normele de competență din legea abrogată, se aplică noua lege, competența fiind cea stabilită de la data intrării ei în vigoare. În aceste condiții, în raport de prevederile art. 725 alin. (1) C. proc.

civ., care consacră regula aplicării imediate a legii noi de procedură, din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, devin incidente dispozițiile legii noi, respectiv art. 154 din Legea nr. 263/2010. Art. 154 alin. (1) din precitata lege prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul reclamantului, astfel că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Așa fiind, față de textele de lege mai sus evocate, Înalta Curte constată că Tribunalul Gorj a reținut, în mod greșit, că, în speță, se aplică regulile de competență materială și teritorială cuprinse în art. 154, 155 și 156 din Legea nr. 19/2000, abrogată, în realitate, competența teritorială revenind instanței prevăzute la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010. În consecință, având în vedere faptul că, contestatoarea are domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Târgu Jiu, în considerarea prevederilor art. 12 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Gorj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2012.