ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6165/2012

Din examinarea lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 07 martie 2011, N.A.S.,

B.C.C., L.C., C.I., C.C., M.M.I., C.E., M.P.A., T.V., Z.V., T.G.S., A.D., T.I.M.,

T.V.C., C.G. și D.M. au chemat în judecată Casa de Pensii a Ministerului Administrației

și Internelor și Ministerul Administrației și Internelor, solicitând anularea deciziilor

de recalculare a pensiilor emise de Casa de Pensii a Ministerului

Administrației și Internelor, ca netemeinice și nelegale; menținerea deciziilor

privind calcularea pensiilor de serviciu stabilite în temeiul Legii nr.

164/2001, respectiv Legii nr. 179/2004; obligarea pârâtei la plata diferenței dintre

pensia de serviciu și cea reclaculată conform Legii nr. 119/2010 și H.G. nr. 710/2010,

de la data de 01 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a pensiei inițiale;

obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferentă sumelor reprezentând diferența

dintre cele două decizii, până la data plății efective a pensiei inițiale.

La termenul din 24 iunie 2011, instanța

a dispus disjungerea cererilor formulate de reclamanți, iar prin sentința nr. 5171

din 24 iunie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 4078/95/2011, Tribunalul Gorj, secția

conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a

acțiunii formulată de N.A.S. în favoarea Tribunalului București.

S-a reținut că în stabilirea competenței

sunt aplicabile dispozițiile art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, la care

face trimitere art. 7 din Legea nr. 119/ 2010. Conform acestor prevederi astfel

de cereri, respectiv contestații împotriva deciziilor emise de casele sectoriale

de pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are sediul pârâtul.

Învestit prin declinare, prin sentința

nr. 4409 din 11 mai 2012, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă

și asigurări sociale, și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea primei

instanțe sesizate și, constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat

dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de

competență.

Pentru a hotărî astfel, această din urmă

instanță a reținut că întrucât Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data

de 01 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, iar normele

de procedură civilă sunt de imediată aplicare, determinarea instanței competente

se face în raport de dispozițiile în materie ale legii noi, și anume art. 154 din

Legea nr. 263/2010.

Prin legea nouă, competența teritorială

de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale

a fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluționează de către

instanța de la domiciliul reclamantului.

Astfel, competența de soluționare a cauzei

revine instanței de la domiciliul reclamantului, în speță Tribunalul Gorj.

Cu privire la conflictul negativ de competență,

Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă judecății reprezintă o contestație

împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de

o casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Administrației

și Internelor.

Decizia contestată în cauză a fost emisă

la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 07

martie 2011.

Într-adevăr, la data emiterii deciziei

contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că „Cererile

îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtul”.

Legea nr. 19/2000 a fost, însă, abrogată

odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii

publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispozițiilor

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanței

era în vigoare Legea nr. 263/2010.

Or, potrivit alin. (1) al art. 154 din

Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale

de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantului, iar potrivit

alin. (2) al aceluiași art., „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.”

Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare

a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire

la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii

ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și

S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța

de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725

alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată

aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea

cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speța, instanța a fost învestită

cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154

alin. (1) din Legea nr. 263/2007 o astfel de cerere se adresează instanței de la

domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina este

Tribunalul Gorj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

Irevocabilă.

Prctoanțată în ședință publică astăzi,

10 octombrie 2012.